947 matches
-
de ce a așteptat acesta atâția ani (până în 1970) pentru a-și strânge versurile într-un prim volum, de vreme ce, încă de la finele deceniului precedent, el se înfățișează deja maturat, format, publicabil. Numai două-trei texte distonează, desenând un alt Brumaru, cu o ideație diferită (articulată, explicit, pe programul propriei tinereți) și cu o tonalitate distinctă. De-aici începe cântecul chiar deschide placheta: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
ar fi dedicat fiecărui autor câte un medalion monografic (eventual cu mici inserturi de biografie), demonstrația și-ar fi pierdut din strălucire. Așa, Cinstite obraze survolează mai degrabă etape, orientări mentalitare (de la finele romantismului și până în belle époque, prelungit că ideație în interbelic), pentru a extrage segmente de continuitate sau, dimpotrivă, soluții de continuitate. Remarcabilă e priză la Eminescu, în care autoarea citește răspărul categoric față de generația pașoptista, anterioară lui. Un poem mai puțin cunoscut, sau oricum, mai putin citat, Umbră
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
e justificată. A-i incrimina pe aceștia pentru a nu fi înțeles delicata chestiune a metempsihozei n-ar fi, iarăși, corect. Cu atât mai mult cu cât memorialistul se disculpă din timp, așezând accentul său critic altundeva decât în planul ideației: „Necontestat că Sărmanul Dionis are o concepțiune puternică și că este ieșită dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu, dar e numai concepțiune. Ca nuvelă, adică ca descriere, ca intrare în detaliu, ca punere în relief de caractere
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
cu numele sau inițialele autorului, fie cu pseudonime cunoscute istoriei literare: B. Iova, Dr. Caligari, Aladin. Câteva editoriale din Facla, purtând semnătura colectivă a publicației, i-au fost atribuite lui Vinea pe baza analizei interne a textului, care a relevat ideația și stilul cunoscute din articolele semnate. Îndelunga familiarizare a profesoarei Elena Zaharia-Filipaș cu opera scriitorului a permis rapida și precisa identificare a textelor respective. Cum face publicistică, așadar, Ion Vinea în anii în care România Mare încerca din greu să
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
întoarceri din drum temporare, ca și despre „casa lui Rusia”. În esență, totuși, acesta fusese procesul: Istrati idealizase Revoluția, sovietele și, dezmeticindu-se, a spus despre ele adevăruri care, dintr-un motiv sau altul, multora nu le-au convenit. Dincolo de ideația urmărită cartea se citește cu plăcere pentru epica ei, pentru portrete, pentru descrierile de locuri. Vizitarea lui Gorki, întâlnirea de la Astrahan dintre Istrati și Rakovski, disputele dintre Istrati și Kazantzakis, firi atât de diferite, însuflețiți de convingeri care nu coincid
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
negare cronică, disperare, teamă, depresie, ahedonism (diminuarea drastică a interesului față de aproape toate activitățile sociale), anxietate, agitație psihomotorie, oboseală, pierderea energiei, diminuarea capacității de gândire și concentrare, indecizie, sentimente de nefericire, neajutorare, tristețe, suferințe somatice, oboseală, probleme de somn, insomnie, ideație suicidară, frică, frustrare, probleme de adaptare, pierderea spontaneității și a creativității, abuz de substanțe chimice. Negarea: este unul dintre cele mai frecvente mecanisme defensive (Krupp, 1972). Negarea cronică se manifestă somatic, comportamental și psihologic. Apogeul stărilor sufletești prin care trec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
vinovăția: rușinea inhibă experiența și exprimarea durerii. Sentimentul de vinovăție este credința că o persoană a avut o conduită greșită. Următorii factori contribuie la culpabilizare: natura stigmatizării (rejecție școlară sau profesională), percepția de slăbiciune și neajutorare, cauza generatoare de durere. Ideația suicidară fără un plan specific suicidar sau cu un plan specific pentru a comite suicidul: abuzul de substanțe și numeroasele boli neurologice legate de SIDA contribuie la riscul suicidar. Persoanele care se confruntă cu depresia prezintă un risc mai mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
mare de sinucidere. Sprang și McNeil (1995) sugerează că incidența crescută a tentativelor de suicid și a numărului mare de sinucideri în rândul populației este legată de anxietatea și teama de moarte, degradarea fizică, separarea, teama de singurătate, izolarea, rejecția. Ideația suicidară apare la supraviețuitorii care și-au pierdut interesul pentru viață. Anxietatea: este generată de gradul ridicat de incertitudine, de schimbări majore în toate planurile vieții. Persoanele seropozitive experimentează un stadiu global al anxietății. Abuzul de substanțe chimice : stresul asociat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
bolilor cronice, precum degradarea stării de sănătate, hospitalismul și chiar decesul persoanelor apropiate, reprezintă în fond o pierdere a istoriei personale; pierderea securității psihosociale: insatisfacție, nesiguranță, dezamăgire; pierderea rolurilor sociale și a statuturilor comunitare; pierderea bunăstării emoționale: apar anxietatea, depresia, ideația suicidară, supărarea cronică, culpabilizările, iritabilitatea, mâhnirile sufletești, nervozitatea, abuzul de drog și alcool, insomnia, izolarea și chiar comportamentele distructive; pierderea interesului pentru viață: se observă mai ales în primele stadii ale răspunsului la pierderile multiple; dezinteresul pentru viață se leagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Căutând a doua oară prin cele mai noi baze de date, un singur rezumat de caz îi sări în ochi. Butler, P.V. Tânăr de șaptesprezece ani, cu idei delirante de tip Capgras cauzate de un traumatism cerebral. Tratament și rezultat: ideația delirantă a dispărut complet la paisprezece zile de la începerea tratamentului cu 5 mg de olanzapină zilnic. Verifică data: august 2000. Veche de doi ani, în „Jurnalul de psihiatrie al Australiei și Noii Zeelande“. N-avea nici o scuză că îi scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în registrele ideației. Intrarea în diplomație, la sfârșitul anului 1945, deschide perspective deosebit de profitabile pentru fizionomia artistică a marelui clasic. Consilier cultural la ambasada polonă mai întâi în SUA, la New York și Washington, apoi la Paris, Milosz urmărește cu pasiune profesională disputele teoretice
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
predomină tentele sarcastic-ironice nu o dată cu adresă implicit autocritică (Copilul Europei, de exemplu). Poemele Tratat moral și Toast conțin accente ascuțit batjocoritoare ce vizează ineficiența poeziei care "n-a salvat popoare și indivizi". Ecouri ale aceleiași problematici, pe alte paliere ale ideației, vor răzbate și în romanele scrise în acest răstimp. Cucerirea puterii (1953), o imagine deloc idilică a transformărilor survenite în Polonia primilor ani de după război, distinsă cu Prix Littéraire Européen, și Valea Issei (1955), o revenire cu puternice implicații emoționale
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
de verificare a cunoștințelor este limba română, limbajul mimico-gestual nefiind o formă de comunicare oficială în școlile pentru copiii surzi. De-a lungul demutizării se lucrează la dezvoltarea și perfecționarea celor două niveluri ale limbajului: - nivelul inferior (articulația); - nivelul superior (ideația). Dacă nu se insistă suficient de intens și asupra conținutului semantic, aceste cuvinte nu sunt altceva decât „etichete verbale” fără conținut, cu semnificație lacunară și deformată. (2001, M. Popa, p. 251) 2. Evaluarea rezultatelor demutizării În această secțiune se va
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
preponderent în fraze de tip enumerativ-nesistematizat și enumerativ-elementar-narativă. (1972, C. Pufan, p. 77, apud M. Popa, p. 67) Din punct de vedere semantic elevii operează cu conținuturi prefixate, învățate automat, ceea ce denotă că limbajul verbal nu este instrumentul intern al ideației și poate crea falsa impresie de vorbire inteligibilă și de limbaj structurat. (1983, I. Stănică, E. Ungar, C. Benescu, p. 45) Printre rânduri, putem discerne importanța pe care o are limbajul mimico-gestual pentru surzi. „În cazul microgrupurilor de surzi, când
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia creației poetice Sublimul adevăr noi l-avem din cer. Eminescu O problemă esențială a poeziei, a artelor în general, este mecanismul creației, fenomenologia izbucnirii spontane, incontrolabile a viziunii, a ideației și a înfăptuirii actului creator: cum se explică faptul că o "voce" dictează poemul sau o piesă muzicală, o "mână" conduce mâna sculptorului în a modela marmora sau a pictorului în a orândui imaginile și culorile pe pânza tabloului ? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iradiind totodată macrocosmosul. Organizarea cosmică a operei de artă constituie forma ideală pentru receptarea sa și persistența în anamneză. Ca atare, într-un poem, alături de deschiderea și vibrația cosmică, la această organizare contribuie: pe de o parte, logica internă a ideației, condusă conclusiv, iar pe de altă parte, metrica, știința rimelor și expresivitatea fonică a vocalelor, inducând lumină, suiș, durere, cădere, întunecare. Logica internă a unei creații poezie, artă plastică, muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iar Eminescu, în Rugăciunea unui dac aruncă "blestem mișcării prime, al vieții primul colț" care a fost motivația de a pune în versuri, în jocul sublim al formelor prozodice cât mai perfecte atâta dispreț și disperare? Voința esteticului estompează gravitatea ideației, transformă tragicul în "bucuria" nu doar a unui joc pur semantic, ci a creației, adică a descoperirii unui adevăr neschimbător al vieții, al lumii. Poetul filtrează tot ce trăiește exaltare, deprimare, lumină, beznă prin taumaturgia poetică. El are, în raport cu omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică, inimitabilă a verbului său, alături de altitudinea ideației polarizând către sacru, și radicala eliberare metafizică. Neliniștea morții are drept antidot natura, precum în mod repetat în poezia O, Mamă. Și așa cum va avea loc și după trecerea poetului dincolo, în postviață, însoțit de-a lungul eternității de natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
calitate, nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și sub această formă doar, ca o determinare a acesteia. Tocmai pentru că esențele originare esențele concepției, ideației, abstracțiunii mai cu seamă sunt modalități ale praxisului și astfel ale vieții înseși pe care aceasta este în măsură să le desfășoare, aceasta le ține constant la dispoziția sa, ca pe propriile sale posibilități și ca pe ceea ce ea conduce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asupra corelatului lor intențional și dând acces la acesta, modalități ale cunoștinței, ci, prin faptul de a se auto-afecta, prin faptul că nici o viziune care nu se încearcă văzând nu este posibilă, aceste intenționalități de fiecare dată specifice, cele ale ideației, ale conjuncției, ale disjuncției, ale gândirii categoriale sub toate formele sale, sunt legate de fiecare dată de un patos determinat, nu doar printr-o relație extrinsecă, o relație de asociere tributară psihismului aparte al savantului și istoriei sale într-un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze pe acestea este arbitrară. Deconstrucția acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului, ci determină, dimpotrivă, îndepărtarea sa progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe pozitive de care se prevalează epoca noastră, omul n-a știut de fapt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu dinții. Îi gardaseră cu cîte-un pacient cardiofob, din ăia de nu prea adorm, de frică să nu li se oprească inima în cursul somnului. Degeaba. De abia își luaseră avânt pe clădiri și, de la un timp, uite așa, cu ideația lor săracă, erau cu mințile numai după evadare. Greu să străpungi cercul de oțel al sanatoriului, păzit aidoma unei unități militare. Greu să părăsești, cu șanse de succes, zona limitrofă a Mociorniței, pe trei sferturi pustie, în care urmăritorii te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă ștearsă. Stare confuzională severă. Sindrom demențial. Ideație absentă. Conținut perceptual cenușiu. Hipersalivație. Tulburări ale aparatului fonator. Fading mental. Crize de plâns. Tulburări de evocare a schemei corporale. Pierderi de urină." 278 DANIEL BĂNULESCU semănau cu niște sunete de motoretă. I-au trântit pe pietricelele hexagonale ale străvechiului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
credință, poemele sale având un pronunțat caracter reflexiv și autoreflexiv - e ca și cum dintr-odată / un lucru știut dinainte / devine adevărat în chip nou / inedit... adevărul din el / se aprinde subit / urcat lângă soare pe cer - și prilejuind întâlnirea cu o ideație densă, generatoare a unor posibilități multiple de interpretare, atât pornind de la intuiția genuină a sacrului - ca într-un cenotaf, unde mormântul e gol / crucifixul e gol / cerul e plin de slavă! -, cât și de la tatonarea cărturărească a lui, în palatul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce Îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam pentru că nu pricepeam și chiar dacă aș fi avut vreun temei n-aș fi făcut-o - era lumea ei, ideația În care a străbătut timpul dintre cele două războaie, din vremea României Mari și a tinereții ei, și vremea de-acum, după ultimul război. Luminat pe umeri de ultimele raze ale apusului, el se ivi În după-amiaza aceea lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]