1,217 matches
-
adică realitatea unde se produce un echilibru între frumos, bine și adevăr. Capodopera este deasupra operei de artă, pe care o integrează, prin construcția armonică interioară, ceea ce înseamnă că se supune stratificării ontologice în timp ce straturile conlucrează într-o armonie absolută. Idealiștii Croce și Collingwood definesc opera de artă ca activitate imaginativă conștientă prin care putem oferi expresii creative. Amândoi consideră că arta este localizată în zona mentalului, însă pentru Croce arta este situată fie în domeniul intuiției, fie în spațiul dintre
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Astfel, arta poate fi interpretată ca punctul de pornire al intelectului în procesul său de a produce concepte. Dar relația dintre artă și intelect nu folosește ontologiei operei de artă, ci mai degrabă interoghează posibilitățile unei experiențe estetice deoarece, conform idealiștilor, opera de artă nu este un obiect în sine și nu are o existență suficientă, fiind expriență pură. Opera ca experiență pură nu dispune de nici un raționament plauzibil pentru a putea conferi artei o existență concretă, deoarece opera este interpretată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sens, Goethe 13 spune că arta are o altfel de natură, o caracteristică obținută prin intermediul teoriei stilului intuiției și a profunzimii lucrurilor. Dat fiind faptul că scopul general al artei este acela de a oferi și de a crea emoții, idealiștii secolului al XX-lea definesc arta ca o existență dependentă de conștiință, în timp ce ea există sub forma unei expresii. În acest punct arta se apropie de fenomenologie care a dus la înțelegerea artei ca un mod de auto-expresie și, mai
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
această confuzie. Astfel, Jean Jaurès, nu foarte marxist totuși, desemnează în 1901 socialismul ca pe voința de „a-i substitui capitalismului comunismul de producție”, în sensul de colectivizare a mijloacelor de producție. Sunt date uitării atacurile lui Marx împotriva „socialismului idealist și moralist” al lui Proudhon, împotriva „colectivismului insurecțional” al lui Bakunin sau „socialismului de stat” al lui Lassalle. Afișarea unui marxism deschis „aranjamentelor” ideologice lasă să se creadă, un timp, în reconcilierea curentelor politice provenite din Internaționala I și a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru a investiga rațiunile profunde ale eternei imperfecțiuni și inadecvări ale acestui nod de conexiuni legale. În cele din urmă, ei sunt preocupați mai puțin de relațiile internaționale așa cum sunt ele, ci de sistemele mai aproape de perfecțiune pe care acești idealiști ar dori să le construiască. Doar recent - cu întârziere - au început cercetătorii să examineze forțele fundamentale și persistente ale politicii mondiale și instituțiile care le reprezintă, nu cu intenția de a le lăuda sau condamna, ci doar depunând eforturi pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
concentrează asupra legăturii dintre acesta, pe de o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care afirmă că paradigma lor este incompatibilă cu constructivismul pun accentul, în genere, pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă. Acest eseu examinează epistemologia constructivistă și teoria realistă clasică, susținând că sunt, în realitate, compatibile; nu în sensul în care constructivismul ar fi cu necesitate realist, ci că studiile constructiviste sunt la fel de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care pretind că teoria lor este incompatibilă cu constructivismul se concentrează în cea mai mare parte nu pe metodologie, ci pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă unui examen atent. Afirmațiile constructiviștilor potrivit cărora realismul este incompatibil cu metodologiile și epistemologiile intersubiective se fundamentează fie pe caricaturi, fie pe o înțelegere foarte îngustă a realismului. Iar criticii realiști ai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Distincția dintre realismul politic și cel științific a reprezentat subiectul acestei secțiuni. Deosebirea dintre idealisme, accentul pus pe idei versus unul pe idealuri, va fi analizată în secțiunea următoare. Idei, utopii și liberali „Încă de la critica devastatoare a lui Carr, «idealist» a fost, în relațiile internaționale, un epitet pentru naivitate.” (Wendt, 1999, p. 33) Wendt face această afirmație după ce distinge între idealism, ca teorie a politicii sociale, și Idealism ca teorie a relațiilor internaționale. Primul se referă la teoria socială care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este piedica din calea realismului în lucrarea lui Morgenthau Scientific Man Versus Power Politics (1946). Wendt (1999, p. 39) și Moravcsik (1997, p. 514) au în comun dorința de a scăpa de eticheta pe care fiecare și-o aplică singur - idealist și, respectiv, liberal -, de asocierile normative, într-o tentativă de a crea o știință socială „științifică” și lipsită de conotații valorice. Amândoi încearcă, de fapt, să reabiliteze termenii idealism și liberalism (deși în modalități diferite) în urma acuzației că reflectă o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
concepute în cadrul cărora oamenii își pot realiza rațional preferințele, într-un mod care interferează cât mai puțin posibil cu ceilalți, ar atrage raționalitatea oamenilor suficient de mult pentru a elimina orice necesitate a politicii de putere. Cu alte cuvinte, pentru idealiștii liberali, structurile politice corecte pot, într-adevăr, să asigure pacea eternă, pentru a folosi termenii lui Immanuel Kant (1957). Răspunsul realismului clasic este că nu există o soluție definitivă. „Pacea este supusă condițiilor timpului și spațiului și trebuie stabilită prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dacă există instituțiile bine concepute (vezi Keohane și Nye, 1977; Keohane, 1984; Haas, Keohane și Levy, 1993; Keohane și Martin, 1995)9. Odată înființate, puterea nu mai reprezintă o problemă. Astfel, cel puțin în ceea ce privește formulele de colaborare sectorială, ei sunt idealiști; ei susțin că ameliorarea instituțiilor va elimina nevoia de putere națională. Cu alte cuvinte, există încă idealiști; există încă liberali după vechile definiții normative sau ideologice. Nu orice cercetător al politicii internaționale este idealist. Dar cum stau lucrurile în ceea ce
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Keohane și Martin, 1995)9. Odată înființate, puterea nu mai reprezintă o problemă. Astfel, cel puțin în ceea ce privește formulele de colaborare sectorială, ei sunt idealiști; ei susțin că ameliorarea instituțiilor va elimina nevoia de putere națională. Cu alte cuvinte, există încă idealiști; există încă liberali după vechile definiții normative sau ideologice. Nu orice cercetător al politicii internaționale este idealist. Dar cum stau lucrurile în ceea ce-i privește pe constructiviști? În ciuda citatului din Wendt din paragraful anterior, se poate argumenta că majoritatea teoreticienilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
formulele de colaborare sectorială, ei sunt idealiști; ei susțin că ameliorarea instituțiilor va elimina nevoia de putere națională. Cu alte cuvinte, există încă idealiști; există încă liberali după vechile definiții normative sau ideologice. Nu orice cercetător al politicii internaționale este idealist. Dar cum stau lucrurile în ceea ce-i privește pe constructiviști? În ciuda citatului din Wendt din paragraful anterior, se poate argumenta că majoritatea teoreticienilor constructiviști din Statele Unite sunt, în realitate, idealiști liberali. Acest argument poate fi susținut în două moduri: din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
normative sau ideologice. Nu orice cercetător al politicii internaționale este idealist. Dar cum stau lucrurile în ceea ce-i privește pe constructiviști? În ciuda citatului din Wendt din paragraful anterior, se poate argumenta că majoritatea teoreticienilor constructiviști din Statele Unite sunt, în realitate, idealiști liberali. Acest argument poate fi susținut în două moduri: din ceea ce putem numi macroperspectivă și microperspectivă. Prima investighează modul în care constructivismul este și a fost caracterizat ca o abordare generală; a doua examinează în mod special operele principalilor teoreticieni
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
descris de Mearsheimer, dar astfel arăta că punctul său sensibil este de a fi etichetat drept utopist, fapt pe care deja l-am remarcat. Astfel, ajungem la abordarea microperspectivei, pentru a demonstra că adepții teoriei constructiviste sunt, de fapt, predominant idealiști liberali. Desigur, o trecere în revistă completă a literaturii constructiviste este imposibilă aici. În schimb, ne vom concentra asupra a două tendințe specifice către idealismul liberal din operele a doi autori contemporani care se consideră constructiviști 10. Prima tendință implică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mulți cunoscuți constructiviști se referă la chestiuni precum drepturile omului (Sikkink, 1993; Klotz, 1995; Keck și Sikkink, 1998; Risse, Ropp și Sikkink; 1999; Burgerman, 2001), comunitățile de securitate (Adler și Barnett, 1998) sau multilateralismul (Ruggie, 1993) nu îi transformă în idealiști liberali. Mai curând, felul în care abordează temele îi face să dobândească asemenea trăsături. Ilustrând prima dintre aceste probleme, constructiviștii care scriu despre drepturile omului consideră în general că societatea civilă internațională, oricum ar fi ea înțeleasă 11, schimbă în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Lynch, 1999; Risse, 2000). Folosind idei precum raționalitatea comunicativă, Habermas argumentează că acțiunea comunicativă și o sferă publică bine structurată pot reprezenta o forță de emancipare. El este în general considerat un teoretician critic, dar în anumite probleme devine un idealist liberal. Idealist în sensul că are o idee clară despre ceea ce înseamnă progresul politic și o viață politică bună și liberal în sensul că această concepție se fundamentează pe afirmarea individuală și pe o formă de raționalitate (deși nu una
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Risse, 2000). Folosind idei precum raționalitatea comunicativă, Habermas argumentează că acțiunea comunicativă și o sferă publică bine structurată pot reprezenta o forță de emancipare. El este în general considerat un teoretician critic, dar în anumite probleme devine un idealist liberal. Idealist în sensul că are o idee clară despre ceea ce înseamnă progresul politic și o viață politică bună și liberal în sensul că această concepție se fundamentează pe afirmarea individuală și pe o formă de raționalitate (deși nu una instrumentală). Studiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este faptul că această incapacitate de a justifica schimbarea este una dintre acuzațiile standard la adresa neorealismului, în special la varianta lui Waltz (1979) (de pildă, Ruggie, 1983b; Walker, 1987). În acest sens, Waltz a parcurs ciclul complet, pentru a întâlni idealiștii wilsonieni, criticați atât de Carr, cât și de Morgenthau. Teoria lui Waltz privind structura puterii, fără să includă și morala, devine statică în același fel în care o fac teoriile structurii ce ignoră puterea. Nici realismul pur, nici idealismul pur
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realismul pur, nici idealismul pur nu pot explica schimbarea politică, ci numai o combinare a lor, presupunând că morala este mai curând contextuală decât universală. În consecință, în măsura în care metodologia constructivistă poate arunca lumină asupra funcționării politicii internaționale, atât un constructivism idealist, cât și unul realist - distincte, dar aflate într-o relație dialectică - sunt necesare pentru a justifica și a explica schimbarea din sistemul internațional. Constructivismul idealist ar fi eliberat de nevoia de a pretinde că studiază doar ideile, pentru a se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În consecință, în măsura în care metodologia constructivistă poate arunca lumină asupra funcționării politicii internaționale, atât un constructivism idealist, cât și unul realist - distincte, dar aflate într-o relație dialectică - sunt necesare pentru a justifica și a explica schimbarea din sistemul internațional. Constructivismul idealist ar fi eliberat de nevoia de a pretinde că studiază doar ideile, pentru a se distanța de idealuri. Constructivismul realist ar analiza felul în care structurile de putere influențează schimbarea normativă în relațiile internaționale și invers, modul cum un anumit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
idealuri. Constructivismul realist ar analiza felul în care structurile de putere influențează schimbarea normativă în relațiile internaționale și invers, modul cum un anumit set de norme afectează structurile de putere. Mulți dintre teoreticienii etichetați mai sus drept adepți ai constructivismului idealist ar răspunde că deja au făcut acest lucru. De exemplu, cineva care studiază rețelele de promovare a drepturilor omului din America Latină ar putea răspunde că susține în mod clar că normele drepturilor omului schimbă structura de putere, capacitând organizațiile nonguvernamentale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
exact acest tip de probleme. El ar putea studia relația dintre structurile normative, adepții moralității politice și folosirea puterii. În consecință, ar fi capabil să se ocupe de problema schimbării din relațiile internaționale într-un mod pe care nici constructivismul idealist (cu viziunea sa în esență statică asupra moralității politice), nici realismul materialist-pozitivist (care o respinge) nu-l pot stăpâni. Astfel, un constructivism realist ar putea umple un gol în teoretizarea relațiilor internaționale între teoriile dominante și cele critice 12. Ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o colecție de presupuneri despre felul cum ar trebui studiată politica. Ca atare, este compatibil (la fel ca alte grupuri de premise privind modul de studiere a politicii, cum e raționalismul) cu o varietate de paradigme, inclusiv cu realismul. Constructiviștilor idealiști (idealism referindu-se mai curând la idealuri decât la idei) această argumentare le sugerează că un constructivism realist ar trebui privit ca o oportunitate. Distingând între întrebările referitoare la rolul idealurilor și cele privind rolul ideilor, idealiștii pot să se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu realismul. Constructiviștilor idealiști (idealism referindu-se mai curând la idealuri decât la idei) această argumentare le sugerează că un constructivism realist ar trebui privit ca o oportunitate. Distingând între întrebările referitoare la rolul idealurilor și cele privind rolul ideilor, idealiștii pot să se concentreze explicit asupra idealurilor și sunt încurajați să-și exprime clar poziția, să depășească stigmatul asociat utopismului de la apariția lucrării The Twenty Years’ Crisis (Carr, 1964). Cu alte cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]