1,242 matches
-
de frondă față de contemporani. Atâta doar că autorului Lumii ca voință și reprezentare îi lipsesc accesele euforice de clarviziune profetică cu care Nietzsche obișnuia să-și presare paginile. Două sunt trăsăturile care sar în ochi la acest geniu mofluz și idealist. Mai întâi, Schopenhauer e opusul unui gânditor dialectic, având repulsie față de oscilările tactice între concepte contrarii și repudiind fățiș răsturnările de optică din discursul speculativ. Așa se explică și inflexibilitatea cu care, grație unor sentințe care astăzi au căpătat vetustețea
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
celor doi protagoniști se extind radial, sunt legate indestructibil de alte și alte existențe, rezultatul final fiind o frescă breugeliană a vieții românilor în tranziție. În scenă își fac apariția, ca în viața noastră reală, micii îmbogățiți și marii înfrânți, idealiștii dezamăgiți, descurcăreții, șarlatanii, hoții, șantajiștii, delatorii, proxeneții, escrocii, oamenii dispuși să calce peste cadavre pentru obținerea celui mai mic avantaj material. De altfel, o bună parte din roman se încheagă din confesiunile intersectate ale lui Ierusalim și Dorel, fiecare intervenție
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
contururilor și pe reverberațiile psihologice ale duratei interioare. În romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu scrie cu o artă proustiană (impresionismul psihologic) un subiect flaubertian (iubirea bovarică, dusă însă până în pragul destrămării, nu al tragediei). Prozatorul nostru are de la Flaubert personajul idealist cu aversiune față de mediocritatea provincială, viciul sentimentului erotic insațiabil, pus în ecuația unui bovarism fără frivolitate, nedus până la capătul unui eșec total. De la Proust preia minuțiozitatea analizei psihologice, organizată într-o compoziție plastică a peisajului sufletesc și într-o alternanță
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
ceasul de apoi și Provizorat. „Actorii” ei ilustrează lumea cosmopolită a orașului dobrogean din 1940 până la instaurarea comunismului, când vechea lume se schimbă atât de radical, că vechii ei protagoniști n-o mai recunosc. Inclusiv lumea legionarilor este una amestecată, idealiștii de tipul unora dintre „Vestitori”, ca profesorul Caraeni, lăsând locul noilor legionari, reprezentați de Stelian. Ultimul îl și omoară pe profesor din dorința de a deține definitiv controlul asupra legionarilor din oraș. Crima dezvăluie nu numai cruzime, ci și ignoranță
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
absorb în muzică și explodează acolo miraculos, incandescent. În Mio fratello e figlio unico (Fratele meu e singur la părinți, Italia, 2006), Daniele Luchetti realizează o reconstituire ironic-tandră, intenționat și subtil romanțată a anilor '60 din perspectiva tinerilor furioși, înrolați idealist în slujba unor ideologii la fel de nocive, comunismul și fascismul. Nu avem aici nici un parti pris ideologic, Luchetti face un film luminos - în ciuda finalului -, ca și actorii săi de o mare frumusețe, un film în care dragostea și idealismul juvenil conferă
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
anilor '50-'60. De-abia publicasem, ca student, cîteva poezii și cîteva recenzii în Steaua, că am și fost luat în primire de cerberii analizei literare de atunci, Ov.S. Crohmălniceanu, Silvian Iosifescu, Georgeta Horodincă, care m-au declarat fără clipire idealist, misticoid, critic de salon. Consecința era lesne de prevăzut. Un șir de ani, pînă cînd, ca prin miracol, am fost angajat redactor al proaspăt înființatei Familia, în 1965, n-am mai putut tipări aproape nimic, ocolit de reviste și de
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
intelectual matur plimbat prin lume și trecut prin multe. De aici și coerența opiniilor sale, indiferent că e vorba de politică, mentalitate sau cultură și în ciuda abordărilor poate variate ca stil și ton. Scriitorul cînd e retrospectiv/prospectiv analitic, cînd idealist și/sau profetic, unele articole sînt liric-descriptive - Mi-au dărîmat moara!, Omul invizibil sau O amintire sînt adevărate bucăți în proză -, în timp ce Baroane!, care dă și titlul volumului, este un pamflet de asumată tradiție argheziană. Poate fi ușor patetic, și
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
prin excelență, Limonov își dorește de mic copil „o viață liberă și periculoasă, o adevărată viață de bărbat”, dar sfârșește prin a recunoaște că a avut o „viață de căcat”. Adolescent rebel-punk, cochetând când cu violența, când cu poezia, adult idealist visând la o Rusie puternică, bolșevică și naționalistă, emigrant rus semicerș etor pe străzile Americii și scriitor carismatic, cu aură rasputiniană, în Parisul anilor ’80, defilând cu cele mai frumoase femei la braț, Eduard Limonov e mereu într-o eroare
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
le poartă sunt mărunte și caraghioase, chiar și atunci când îl șochează pe povestașul Carrère (de pildă, episodul în care Limonov e filmat trăgând cu mitraliera înspre Sarajevo, aflat sub asediul lui Radovan Karadžic). Interesant este, însă, că povestea acestui megaloman idealist - și fantasma lui confirmă „diagnosticul”: „iar eu, Eduard Limonov, voi mărșălui în primul rând și toți mă vor recunoaște și toți mă vor iubi” - devine pretextul pentru rescrierea „beletristică” a istoriei Rusiei secolului trecut. Cititorul vede un film cu diapozitive
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
admiră natura doar filtrată prin prisma experienței sale poetice. Ambiguitatea devine aproape deplină într-un poem cu titlu echivoc, precum La înălțime: "înțeleg cât se poate de bine dorul de înălțime/ al alpiniștilor sau oierilor/ aspirația spre înalt a tinerilor idealiști crescuți în cultul/ performanței/ etice/ înțeleg de asemenea - sper - resorturile tainice ale/ înălțării la cer a unei Sfinte Maria/ dar cu modestie socot că ar fi o nerozie să te autoexilezi/ în spațiul cosmic/ într-o atât de bună -/ bună
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
care apare în clipele de confuzie spre a-i da autorului busola interioară. Noica e antidotul care îl apără pe Liiceanu de molipsirea marxistă în anii cînd lucra la Institutul de Istoria Artei sau la Institutul de Filosofie, e remediul idealist care îl scapă de reflexele ancilare ale colegilor. Din acest motiv, morala cărții, sub unghi istoric, e că, prin Liiceanu, Noica și-a luat revanșa în fața marxismului. Cele mai reușite pagini conțin fie secvențe literare (portretul lui Rubeli - p. 77
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
anomalii, adică oamenii politici, sunt cei care o fac posibilă și o încurajează. Ei sunt gata să îți explice cu convingere de ce este mai bine să fim strâmbi instituțional și au chiar un zâmbet de superioritate, privindu-te cât de idealist și de în afara realității ești tu, cel care îndemni la normalitate. Trebuie spus că, uneori, cei care se află în poziția supremă în Stat au proiecte benefice țării. În ultimii douăzeci de ani, multe dintre deciziile, acțiunile, dezideratele lor au
Instituţia Preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului. Articol scris de ASR Principele Radu al României () [Corola-journal/Journalistic/48609_a_49934]
-
Tare la multe capitole (nesimțire, lăcomie, cinism, hoție, răutate gratuită, intoleranță, dispreț ciocoiesc), puterea pesedistă dă chix de fiecare dată când vrea să fie subtilă. Fără nefasta, pentru partid, inițiativă a eminențelor cenușii-spre-negru ale P.S.D.-ului, disperata încercare a câtorva idealiști de-a atrage atenția asupra primejdiei reprezentate pentru fiecare dintre noi (mai pe înțelesul omului-stomac: pentru mălaiul, orezul, făina, zahărul, costițele afumate, sarea, oțetul, boaba de fasole, varza accesibile doar în economate) s-ar fi terminat cu un răsunător eșec
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
curînd prin idei și atitudine decît prin rețeta narativă, polemică și eseizantă, scriitorul nu-i un răsfățat al premiilor, iar turneele și traducerile în străinătate l-au ocolit. Deși nu sunt un adept al antimodernismului apocalitic, îmi place radicalismul lui idealist, și-mi pare rău că-l regăsesc prea rar transpus ficțional la intensitatea serialului de „mărturii” pe care le publica, prin anii ’90, în suplimentul Aldine al „României libere”. Asociat atmosferei crepusculare, de litanie a sfîrșitului de lume, radicalismul în
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
sigură spre un dezastru existențial comun, cu deschidere metafizică. O coborîre în abis a unor destine tragice care încearcă, din străfundurile propriei alienări, să-și amintească universul înalt din care provin. Credibilă literar este și povestea dostoievskiană a naratorului, soț idealist și umilit sexualicește al terestrei, incompatibilei Diana, care-l înșală igienic cu (între alții) Pașadia și cu doctorul Ștefănescu, raisonneur-ul romanului și singurul personaj masculin cu picioarele pe pămînt. Foarte autentică e, de asemenea, nota de misoginism frustrat a scriitorului
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
degrabă te gîndești la imagini dintr-o banală spălătorie, la cămășile atîrnate deasupra ligheanului din care se scurg neîntrerupt picăturile de apă. Și în acest amestec de lacrimi și vînt nu ai cum să nu ți-l amintești pe simpaticul idealist - o treime om sau doar o pătrime. Această zi marchează fratricidul și suicidul, ca să nu mai punem, desigur, la socoteală răfuiala cu Tatăl și Sfîntul Duh. Să zaci acum sub umbrelă ar fi un semn de trădare, chiar dacă nu poți
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
și-a ales ca oglindă), asta face. Prezența Imnului este - ca să vorbim copilărește - pozitivă atunci când el face tema celebrării victoriei împotriva piraților, obținută și aceasta prin solidaritatea cu cele mai mărunte vietăți. Dar oda Imnului irumpe la descoperirea Atlantidei, tărâm idealist, de armonie și frumusețe paradisiacă. Și devine marcial atunci când lacoma veveriță începe distrugerea insulei. „Ridică-te deasupra dorinței primare, fii mai mult decât un rozător” - este fraza care rezumă sau caricariturizează absolut orice predică sau religie. Dar ea, adică orice
Ice Age 4, critica Europei ?i relevan?a muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
care filmul utilizează Oda Bucuriei, alias Imnul Uniunii Europene, această muzică apare doar ca basm fals sau ironic, de adormit copii. Iar lucrul acesta, venind din partea foștilor europeni (sau pseudo-noneuropenilor) care sunt americanii, arată clar că orice măgulitoare autoreprezentare, așternută idealist peste traume/drame, împătimiri, fracturi, inconsecvențe sau inconsistențe, este subțire, ipocrită.
Ice Age 4, critica Europei ?i relevan?a muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
menționat mai sus. Publicate în condiții grafice de invidiat, Imnurile către Dulcinea șsic!ț sau Cele 12 zodii ale lui Don Quijote îi resuscită pe eroii scrierii lui Cervantes laolaltă cu toate toposurile aferente unei renașteri târzii cu pulsiuni baroce: personajul idealist, în răspăr cu timpul, lumea pe dos, roata norocului, a destinului, mitul androginului etc. Toată această reactualizare de topoi ține de o literatură a epuizării, așa cum numea Ihab Hassan literatura timpurilor noastre. Cartea reînvie, cu abilitate lingvistică demnă de remarcat
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
micului aventurier care încearcă să "fure" mafiei niște droguri, pentru a se îmbogăți pe cont propriu, fiind maltratat de poliție, ucis și decapitat, continuă cu ancheta unui jurnalist care se încăpățânează să afle vinovații, sprijinit și încurajat de un avocat idealist și corect, bun profesor de exersarea încrederii în oameni, în triumful adevărului. Spre deosebire de alte asemenea "lupte cu mafia", unde cei mărunți sunt de obicei șterși de pe fața pământului, aici "capul pierdut" al victimei decapitate e regăsit. El simbolizează indestructibilitatea personalității
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
europeni scoși din rădăcini care s-au zbătut să creeze o mică enclavă europeană, cu tot cu biblioteci și săli de concerte, în arșița și praful deșertului, în Ierusalim sau în chibuțuri. Reformatori ai lumii care nu-și pot nicii lega șireturile. Idealiști care se ceartă veșnic între ei. Refugiați și supravieț uitori care încearcă să-și facă o patrie în ciuda tuturor împotrivirilor. Doamnelor și Domnilor, Israelul e o tabără de refugiați. Conflictul Israelo-Palestinian e o ciocnire tragică dintre două feluri de-a
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
latura statutului intrinsec al creatorului, fie pe latura pur și simplu a "erorii" unei întrupări, rămîne în scrierea de care ne ocupăm un motiv favorit, mărturisitor. Concluzia, fatalmente mizantropică, subliniază extremele: "Vieți mici din care izvorăsc opere mari". Aidoma oricărui idealist contrariat, Gabriel Chifu își confruntă iluzoria fragilitate a idealului cu iluzoria soliditate a realului. Asistăm la un joc de iluzii a cărui diagramă o constituie o alternanță de secvențe ale elanului și decepției, un balans între cei doi factori ai
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
s-au dat peste cap de când a ținut morțiș să-i fac pe plac, lăsându-l să meargă pe pământ. Un june necugetat și lesne înflăcărabil, vorbind mereu de credință, iubire și speranță. Sigur, ale tinereții valuri. Cine nu e idealist la tinerețe, n-are inimă; cine mai e idealist și la bătrânețe, n-are minte. Acum a prins în fine ceva minte și nu mai face altceva decât să joace monopoly intergalactic. Tocmai a umplut Calea Lactee de hoteluri. Poate că
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
să-i fac pe plac, lăsându-l să meargă pe pământ. Un june necugetat și lesne înflăcărabil, vorbind mereu de credință, iubire și speranță. Sigur, ale tinereții valuri. Cine nu e idealist la tinerețe, n-are inimă; cine mai e idealist și la bătrânețe, n-are minte. Acum a prins în fine ceva minte și nu mai face altceva decât să joace monopoly intergalactic. Tocmai a umplut Calea Lactee de hoteluri. Poate că într-o bună zi va ieși totuși ceva din
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
Însă simplul fapt că le aplică, în sfîrșit, stîrnește mari discuții. Optimiștii reformei îl acuză de lipsă de convingere și se tem că se va opri din drum. Pesimiștii consideră că nu asta era calea de urmat. La rîndul lor, idealiștii vor alt guvern, care să se ocupe de reformă pe deasupra politicii. S-o luăm invers - un guvern de tehnocrați care să se ocupe chirurgical de reformă presupune susținere parlamentară. La prima moțiune de cenzură un asemenea guvern ar cădea cu
Prejudecăti si iluzii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18204_a_19529]