1,179 matches
-
Și acum începe veghea. Lunga noapte a solstițiului în care nu dormi. Antipa umblă prin odaie. Parchetul scârțâie ușor. El pășește în vârful picioarelor. Stinge becul din lustră, aprinde mica instalație din brad. Privește îndelung la Pieter Janssens. În lumina idilică, dar prietenoasă, odaia în care femeia citește îi este la fel de apropiată și familiară ca și odaia în care femeia lui doarme și el gândește și se mișcă 11. Cele cinci fragmente enumerate aici au aceeași caracteristică - toate se constituie într-
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
neîntreruptă, poalele șubei negre veneau în urmă. El vedea. Dar oare primul, cel care nu se vede, cel care nu se vede în tablou, cel care a căzut primul în mlaștină (fiindcă o mlaștină înșelătoare e acolo, nu micul pârâu idilic de la marginea satului) omul din fața celui care chiar acum se prăbușește caraghios ca un clovn căzut în fund în butoiul cu lături, picioarele și mâinile rășchirate, restul în butoi sau, se poate, într-o tobă, așadar primul, adevărata călăuză a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ore suplimentare. Voluntare și foarte bine plătite. Nu îndrăznesc să fac nici o comparație cu alte orașe mie mult mai cunoscute. și se mai întreabă unii, la noi, de ce Japonia a devenit a doua putere economică a lumii... 2. Obstacole Imagine idilică după unii, total ideală și utopică după alții, Europa trecută în revistă în linii foarte generale se confruntă, pas cu pas, în cultura română, cu o întreagă ideologie și mentalitate violent și radical ostile. Este chiar demn de observat că
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de 7 mai 1935. Textul piesei aparținea memorialistei, iar muzică și coregrafia tânărului de 23 de ani, Sergiu Celibidache, care a și interpretat pentru prima dată stepul pe scena Naționalului ieșean{\cîte 93}. Am reconstituit mai sus o imagine oarecum idilica a tânărului „care avea să fie mai tarziu un genial și unic dirijor”. Dar cine a fost în copilărie și adolescență Sergiu Celibidache nu este simplu de reconstituit, mai ales când dispui de informații contradictorii și când specificul investigației este
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
care modifică subit tot ce până atunci era sau păruse stabil.Rebreanu s-a apropiat de lumea satului animat în primul rând de o voință a demistificării, situând adevărul mai presus de orice și discreditând fără cruțare clișeul , ignoranța, imaginea idilică, pur decorativă. Țăranii lui Rebreanu nu sunt concepuți pe “temeiul unor scheme programatice, din acelea care umbresc obiectivitatea scrierilor despre țărani, cum sunt cele ale lui Zola, Maupassant, în care se simte totusi ostentația «realistă», se simte «școala», intenția prea
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
de a polemiza cu idilismul literaturii pastorale, tip Georges Sand,dorința prea bătătoare la ochi de a-i înfățișa pe țărani așa cum sunt ei‟‟. Rebreanu este prin Ion și Răscoala superior acestei literaturi.Avusese și el de înfruntat “imaginea falsă, idilică”, propusă de scriitorii sămănătoriști.. Dincolo de orice intenție polemică, scriitorul veghează cu marele său simț realist,intuiția profundă a însușirilor poporului, nestrămutata obiectivitate. Rebreanu se orienta totdeauna spre momentele critice, spre stările de criză, individuale ori sociale,care prin ele se
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
susținute de N. Iorga, el o transferă în plan literar, asumându-și condiția de poet-tribun, convins de rolul său mobilizator. Versurile se polarizează în jurul unei tematici comune: evocarea satului natal și a figurii luminoase a părinților, marcarea evenimentelor religioase, decorul idilic și idealizat al naturii. Uneori sunt evocate, în felul lui George Coșbuc, conflicte rurale în care fetele urâte își plâng soarta sau se bucură de prima ieșire la horă. Erotismul e însă convențional, diluat de barierele educației conservatoare și de
VOLBURA POIANA-NASTURAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290638_a_291967]
-
pentru PC cubanez, Granma (de la numele vaporului de pe care Castro* și Che Guevara au debarcat în Cuba pentru lupta lor de gherilă) iar pentru PC chinez Jenmin Jibao (Cotidianul poporului). Informația este permanent orientată înspre propagandă, care prezintă o imagine idilică a regimului și, prin puterea ei, poate impresiona sau chiar intimida persoanele supuse acestui tir continuu. Dar uneori informarea maschează dezinformarea care, prin manipularea faptelor, vizează ascunderea dezastrelor și a tragediilor care constituie realitatea cotidiană a regimului și, în același
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
canale neoficiale a tuturor angajaților (persoane individuale sau grupuri) la discutarea, dezbaterea ad-hoc a unei mari varietăți de probleme organizaționale. d. Modelele participării. În 1959, Yves Delamotte s-a referit pentru prima dată la două modele ale participării: modelul participării idilice sau participarea provocată: este vorba despre participarea dorită de angajați sau despre cea provocată de specialiștii în științele socioumane partizani ai teoriei relațiilor umane; modelul participării conflictuale, rezultat din exercitarea puterii sindicale. În primul caz, conflictele de interese sunt ignorate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau despre cea provocată de specialiștii în științele socioumane partizani ai teoriei relațiilor umane; modelul participării conflictuale, rezultat din exercitarea puterii sindicale. În primul caz, conflictele de interese sunt ignorate sau puse între paranteze, iar participarea este calificată ca fiind idilică, deoarece se speră ca interesele comune să devină preocuparea unică a angajaților. Cât privește participarea conflictuală, ea este fondată nu doar pe politica relațiilor umane, ci și pe realitățile dure ale vieții industriale, subminată de opoziția intereselor. Cele două modele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
idealul - realului, dezirabilul - existențialului. Una postulează participarea așa cum ar trebui să fie, cealaltă - așa cum este în realitate. Prima se exprimă în politicile sociale ale organizațiilor, cea de-a doua se exprimă în termenii realităților sociale. După opinia noastră, modelul participării idilice este foarte apropiat de ceea ce Heller, Pusic, Strauss și Wilpert (1998) numeau mitul participării, pe când modelul participării conflictuale este apropiat de ceea ce aceiași autori numeau realitatea participării, mitul implicând aprecieri subiective, iar realitatea - obiectivitate. Nu întotdeauna însă aprecierile subiective sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grupuri relativ omogene, vor avea tendința să constituie ei Înșiși un grup relativ omogen și să se stabilizeze la rangul ce le va fi atribuit În cadrul acelei societăți. În societățile (neo)coloniale, metisajul nu a dus niciodată la o fuziune idilică a membrilor componenți. Regula generală este segregarea, astfel că metișii constituie adesea o clasă aparte, un criteriu extern sau altul (de obicei, culoarea pielii) servind drept bază pentru o ierarhizare În conformitate cu niște trăsături presupus determinante pe plan „rasial”. Avem de-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ofițerii de pe front, cei care îndurau bombardamentele, tranșeele mizerabile, lipsurile etc. versus comandamentele strategice, pline cu colonei și maiori care locuiau în confortabilele clădiri rechiziționate. Cartiere Generale, OKW și OKH-uri, Stavka, Marele Stat Major. Ofițeri superiori care aveau imagini idilice, de ansamblu, care primeau rapoarte impersonale despre mii de morți și răniți abstracți. Cine este mai îndreptățit să vorbească despre război sau administrație? Teoreticienii sau practicienii? Teoreticienii administrației sunt absurzi și folosesc o limbă de lemn imposibilă, combinație de iliesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de fapt, adevăratul inocent a cărui neștiință e deviată în obsesie chiar sub privirile mereu căutând altceva ale celor doi părinți. Când Merry se alătură grupării teroriste a Meteorologilor și detonează o bombă în oficiul poștal din magazinul universal al idilic - provincialului Old Rimrock, viața Suedezului s-a desfăcut în bucăți, ca și când bomba i-ar fi explodat în sufragerie. Luat prin surprindere, pedepsit pentru toate împrejurările în care procedase impecabil, Suedezul pare fără apărare în fața unei catastrofe pe care nu o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
reflectă ea acum în sferele marginale, în zonele rurale ce au consolidat această identitate timp de secole? Dacă mitul Banatului paradisiac persistă în imaginarul colectiv ca adiacență a unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul convivialității exemplare există în satele de câmpie, acolo unde dialogul cultural și transferul valorilor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de vitală, pe care mesagerii subconștientului - poate chiar ai inconștientului nostru! - ne-o aduc, și Încă atât de „aproape”, și astfel să fim În stare „să stăm În fața existenței noastre lucide”, Încercând a „dezghioca” din noianul inform de scene, personaje, idilice sau coșmarești, acele motive sau acel motiv care ne poate ajuta esențialmente În „eliberarea” noastră reală, lucidă și consecventă, de zgura și scoriile existenței; cele care ne Întunecă aproape zilnic orizontul psihic și destinal, cele care ne afundă, cu un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
arhitectonic, trecându-l pe Eminescu prin nouă cercuri dialectice, urmărindu-i cu sagacitate temele, motivele, obsesiile lirice, fixațiile stilistice. Cartea pulsează puternic, este vie, propunându-ne o fascinantă dialectică a ideilor despre Eminescu. Aici nu mai există cronologie în sensul idilic tradiționalist, nu mai există ordine prestabilită în maniera didacticistă, totul se împletește, totul se corelează oricât de paradoxale pot părea unele asocieri. Conexiunile se fac pe toată axa timpului de la antic la modern și contemporan. Platon stă lângă Edgar Papu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
țării", "servitutea fără pudoare" etc. A avut dreptate cine a zis că istoria se repetă... "Sinteze" (Bacău), nr. 21, 6 iunie 1997 Teodor PRACSIU Maturitatea criticului Se întâmplă uneori, prin forța tainică a destinului, ca în orașele mici, provinciale, liniștite, idilice, cu pensionari candizi și resemnați și cu adolescente frumoase și visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reale "urâte" în una mai bună. În faza oedipiană, se ivește "bastardul", predispus nu la schimbarea lumii, ci la cucerirea ei, în plan literar aflându-ne în plin realism, cu prezența arivistului. Corespondenții din imaginarul poetic ar fi romanticii visători, idilici, geniali, pe de o parte, și iconoclaștii avangardelor de tot felul, pe de alta. Cești din urmă comit perpetuum "paricidul", pe când orfanii care-și caută părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii" (p. 159). Am reprodus un amplu citat edificator. Criticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea mai bună soluție ar fi aceea pe care mi-ai expuso. Aceasta e nota timpului de față din care nu putem să ieșim și mai ales ceea ce mi-ai expus este în perfectă armonie și concordanță cu începutul nostru idilic plin de naturalețe și simplitate. Alții în locul nostru ar fi cheltuit sume mari pentru logodnă, în timp ce noi am făcut-o atât de simplu având martor numai pe Bunul Dumnezeu, și poate acea simplitate a avut un farmec deosebit. Am urmat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
țărănimii. Cea mai mare parte a soluțiilor oferite de aceși scriitori erau total inaplicabile în condițiile existente la vremea aceea și erau expresia unui sentiment de nostalgie pentru o lume care nu existase niciodată. O revenire la sistemul comunal, deși idilic în principiu, nu ar fi putut rezolva problemele societăților balcanice moderne și ale sistemului competitiv internațional. În ciuda acestui fapt, îndoielile acestea exprimau într-adevăr nemulțumirea multora, nu numai în rîndul țăranilor, față de calea urmată de evoluția vieții generale a națiunii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nervos, bat străduțele înguste, prost întreținute și cu mari carențe privind curățenia. Cîinii mă salută mai mult sau mai puțin amical, oamenii mă privesc cu interes și pisicile îmi taie calea frecvent. Una cu alta și cu altele creează imaginea idilică a unei mahalale clasice, chiar dacă unele antene parabolice sfidează locul și timpul. În ciuda chestiilor de tot felul, criticabile în totalitate, simțeam un farmec aparte, aproape fascinant, venindu-mi mereu în minte Topîrceanu, Creangă, Eminescu și mulți alții, care au strălucit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
își ducea existența. Pentru a duce la bun sfârșit lucrarea, care este deopotrivă una de istoric și de scriitor, autorul recurge la o atitutdine critică, de om drept, imparțial. Istoricul nu interpretează pasional faptele, scriitorul nu le prezintă la modul idilic. Am reținut din comentariile pe care le formulează într-un justificat spirit polemic, o idee extrem de importantă: resortul uman - de emoție și de rațiune - care îl îndeamnă pe scriitor să nu iasă din sfera realului ce izvorăște din conștiința lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vede madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a scrisorii pierdute). Dar recunosc că, din când în când, mă trezesc spunând prompt: „Mofturi!“ și mă întorc, destins, la deliciile înveselitoare care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca să scape de el, l-a rugat pe tatăl ei s-o preschimbe. Ea a fost preschimbată într-un arbore numit dafin. Cocoțat pe creasta unui munte stâncos, castelul medieval al lui Oris își arunca umbra asupra acestui loc idilic. În altă variantă, mama ei Geea (Pământul) ar fi transformat-o în laur. În prima carte a „Metamorfozelor”, Ovidiu redă acest mit. Să ne-ncadrăm și noi în tradiții!am îndemnat-o pe Janeta, îndreptându-nre spre apa limpede. Ea mai
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]