1,090 matches
-
cu o mașină de cusut În brațe, noaptea. CÎt și ziua. Voyage au bout de la nuit. Așa mai trece-un an. „Ziarele sînt hrana Întregii populații; scrise de niște idioți, sînt citite de alți idioți.” Eugen Ionescu. SÎnt un dublu idiot. Așa că m-apuc iar să citesc presa românească, Încep cu Revista jandarmeriei. Atenția Îmi este atrasă ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar, mai Întîi regimentele. Nu-s. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă despart pur și simplu. De parcă aș face o crimă, sau altceva nepermis. Mi-e rușine de lume. N-am spus nimănui dintre cunoștințe că divorțez. La grădinița aia unde lucrez, mai ales, n-am suflat o vorbă. Am impresia idioată că port un stigmat și c-o să mă arate lumea cu degetul. Uită-te la ea, sărăcuța, a lăsat-o bărbatu-său. Sau: uită-te la ea, sărăcuța, a divorțat. Sau naiba știe ce alte vorbe de-astea. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
una dintre marile noastre realizări postbelice. Până în clipa aceea, Hilary fusese doar plictisită, dar acum lucrurile începeau s-o ia vertiginos la vale. A fost nevoită să suporte o comedie oribilă intitulată The Nearest and the Dearest plină de glume idioate la care publicul din studio reacționa cu hohote de râs vulgare și pe urmă au văzut o chestie care se chema It’s a Knockout, cu o serie de jocuri stupide în aer liber. Fără să-și dea seama, Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
profundă, expectorantă, și am avut impresia că avea să moară exact În clipa aceea, vorbind la telefon cu mine. —... serios. Absolut, cât se poate de serios. A zis ceva de genul că asistentele care i se dau În străinătate sunt idioate și că până și tu ai fi mai bună decât ele. — Ei, sigur, dacă așa stau lucrurile, mă duc imediat! Nimic nu se compară cu un asemenea supercompliment când e vorba să mă convingă să fac ceva. Zău așa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și lagăre de concentrare și camere de gazare? Oamenii Încă se sfîșiau Între ei. Exista Încă foamete, crimă, tulburări În Polonia, Palestina, India și Dumnezeu mai știa În ce alt loc. Anglia Însăși luneca spre faliment și decădere. Oare ești idiot sau egoist să vrei să te lași pradă nimicurilor, acestor pa-ra-pa-pa ale fanfarei din Regent’s Park, soarelui, ierbii care Îți pișca tălpile, mișcărilor berii tulburi prin vene, apropierii secrete a iubitei? Sau nu cumva nimicurile astea sînt tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pa-ra-pa-pa și apoi instrumentiștii Își puseră instrumentele jos; soarele se tîra Încet pe cer, iar umbrele se Întindeau pe pămîntul galben. Dar, În cele din urmă, panica nefericită scăzu În intensitate. Întunericul din ea se micșoră și se strînse. „Ce idioată ești! Julia te iubește. Detestă doar bestia din tine, monstrul ăsta ridicol... Își mișcă din nou Încheietura mîinii Încît să atingă insesizabil coapsa Juliei. Aceasta rămase nemișcată o clipă, apoi Își lipi Încheietura de a lui Helen. Lăsă cartea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prefera să nu se atingă de biroul ei. Subiectul nu apăruse niciodată În discuțiile dintre ele, dimpotrivă, se Întîmplase ca, atunci cînd Julia se ducea la vreo Întîlnire, să-i telefoneze s-o roage: „Îmi cer scuze, Helen, am fost idioată și am uitat o hîrtie. Vrei să dai fuga În camera mea și s-o cauți?“. Asta demonstra că nici nu-i trecea prin minte să se supere dacă Helen Îi căuta prin sertare, deși sertarele aveau chei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bine, zise Kay zîmbind. — Nu cred c-o să se repete. Kay o sărută pe obraz. — Eu sper că da. — Chiar? zise Helen ridicîndu-și privirea. — Bineînțeles, spuse Kay, sperînd În sinea ei că n-o să se repete, pentru că toată situația asta idioată părea s-o stînjenească pe Helen. Dar Helen rîse și, brusc, o sărută, deloc stînjenită. — Scumpa de tine, zise ea. 3 — Domnișoară Giniver, spuse domnișoara Chisholm, vîrÎndu-și capul pe ușă, o doamnă vrea să vă vadă. Asta se Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decît un copil. Am fost... Nu fu În stare să-și termine fraza. Gesticulă de parcă ar fi vrut să Îndepărteze amintirea propriului comportament. N-are importanță, spuse Julia blînd. Își ridică paharul. Iată cum: Bing-bang. Noroc. Și toate chestiile astea idioate pe care le spune lumea de obicei mă fac să mă simt de parcă aș fi pe punctul de-a pleca În ultima misiune. Să ciocnim cu buza și piciorul paharului - aduce noroc! Ciocniră paharele de două ori, apoi băură. Vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nevinovată? Activitățile la malul mării nu sunt de interes pentru Tribunalul Maternității. Femeia Își Înclină capul Într-o parte, iar În ochi i se poate vedea ceva răutăcios, insubordonare aproape. Există cumva și un Tribunal al Paternității, domnule prezident? Întrebare idioată, de altfel. Cât credeți că v-ar lua să prelucrați retroactiv muntele de dosare? Toții bărbații care au intrat În cârciumă În drum spre casă și nu s-au Întors acasă la timp pentru povestea de culcare timp de, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mei și să fac alegerile de investiții care vor constitui strategia Întregii firme Începând de mâine. Obligațiuni sau titluri de valoare? Nici o problemă. Marea Britanie sau Japonia? La naiba, numai un prost ar ezita. Pe la jumătatea ședinței, Andrew McManus - scoțian, rugbist idiot, cu umeri lați cât o canapea Chesterfield - tușește ușor și plin de importanță și ne anunță că speră ca toți cei prezenți să-l ierte, dar trebuie să plece mai devreme deoarece fiica lui, Catriona, participă la o gală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
geanta de pe bancheta din față și, după ce am încuiat mașina, am început să tropăi la vale. Dumnezeule, pun pariu că Elizabeth Hurley nu rămâne niciodată în pană în Anglia rurală. N-ajungi emblema casei Estée Lauder dacă ești atât de idioată încât să te bazezi pe Hertz pentru un drum important. Probabil, ea ajunge în provincie cu elicopterul, în zece secunde. Am mers doar câțiva metri și am auzit zgomotul unui motor. Un tractor hârbuit se târâia la vale trăgând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a cerneală, mi se așază tremurând pe umerii lui. Barry White! Ce muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele pe care le știu, îmi spune Eduard, după primul dans. Am rămas în continuare în picioare amândoi, așteptând următoarea melodie. Stăm față în față, ca o pereche de dansatori pe gheață care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am schimbat. Nu mai sunt cel pe care-l știai și care te amuza. Chiar tu ai spus-o! Am nevoie de altceva. — De ce ai nevoie? strigă Anda cu neașteptată ură pe chip. Cu ce te-a vrăjit marea asta idioată? Ce dracu’ găsești în ea? Ia să văd! O luă la fugă spre mare și intră în apă lovind o cu mânie. Eduard rămase încremenit văzând că Anda continua să înainteze hotărâtă printre valuri. — Anda! strigă el. întoarce-te! E
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca să-l însoțească în plimbările sale peripatetice, Maestrul reușea să-și trieze discipolii, eliminându-i pe neaveniți. Astăzi, Maestrul și mai cu seamă o Teorie nouă, că mai ba! Discipolii ți-i nimerești la întâmplare: buni sau nemernici, inteligenți sau idioți... Tu, Fată a Vânătorului, dreptate aveai: florile din preajma ta și din poiana cu arborele în formă de candelabru chaldeean s-ar fi sufocat, aici în osânda suficienței, a stupidității indiferente... Balada culeasă de la Vânătorul O'Piatră cel cu care vibrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Pârvu se Întoarce. Poate că e momentul să-l introduc cum se cuvine. Așadar: Scurt istoric al rolului lui Pârvu În viața mea: Îl știu din gimnaziu, mi-a predat fizica din a șasea până Într-a opta. Dolofan, cârlionțat, idiot. Securistul școlii, am aflat după ’89, pe atunci nu prea știam ce-i aia. Bătea copiii, când Îi plesnea avea obiceiul să exclame: Acțiunea egală cu reacțiunea! Și râdea fericit, văzându-i pe puștani cum se ghemuiau sub palmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adevărat, așa cum e adevărat că trebuie să mori, nu-i pasă de tine și degeaba nu dormi, chinuit să afli adevărul. Nu există nici un adevăr, nu te înșeală nimeni, nu iubește pe altcineva, și totuși nu vine când o aștepți, idioata credință că o să apară și o să-ți pună mâna pe fruntea înfierbîntată e o invenție pe care nu știu cine ne-o inculcă încă de mici, încă din adolescență, când visăm iubirea și armonia... Ducă-se dracului, mi-am spus și am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inevitabile, când pe scena istoriei apăreau masele... da, puteau călca în picioare câteva cărți, se dărâma o cariatidă, ei și? Aveam să le retipărim acele ediții, ceva mai târziu, desigur, și construi alte cariatide, când tipi așa de proaspeți și idioți ca de-alde Calcan vor fi înlăturați... Puțin pot totuși să anticipez. Nu numai Matilda râdea și nu numai de Calcan, ci și de miniștri, cum era celebrul Zăroni, asupra căruia circulau un număr incredibil de anecdote, reînnoite aproape zilnic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă dureau oasele și îmi pierea somnul, reacție bizară a organismului chinuit. Într-o zi n-am mai putut înghiți și după plecarea individului i-am întrebat: "Ce găsiți voi la idiotu`ăsta? De ce, mi-au răspuns ei, nu e idiot deloc, are multă intuiție. Idioțenia e o armă, a adăugat cel la care țineam eu cel mai mult. Și el știe s-o folosească... Cum, a reluat celălalt, e în tradiția poporului român, preferă să pară prost, n-are probleme
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ași fi ajutat, dar tu pe mine?" Tăcui. "Ei, aia e! spuse ea cu un senin sarcasm. Până ai fi reușit tu, te-ai fi trezit lângă tine cu o babă și m-ai fi părăsit. O femeie, de la cea idioată și urâtă, până la cea inteligentă și frumoasă, se naște încă din burta maică-sii cu știința asta și numai o mică parte din ele, sufletistele, fac excepție și îndură calvarul care urmează după ce sânt părăsite, deși cunosc și ele adevărul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate fi frumos pentru că e urît? Și altul urât tocmai fiindcă e atât de frumos? Nu se poate explica astfel de ce, de pildă, o urâtă găsește un superb bărbat și una frumoasă uimește pe toată lumea acceptând unul și bătrân și idiot și bețiv și infidel. Frumusețea și urâțenia fizică se metamorfozează și se retrag în fața unor realități sufletești care spectatorului îi scapă. Lavinia, după ce am cunoscut-o mai bine, era deosebit de frumoasă. N-o pot descrie, o brunetă gravă și liniștită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu nu ești", zise Lavinia." Da, conveni Ciceo, știu, există idioți celebri și oameni cu bun-simț anonimi, înseamnă că idioții anonimi au reușit și ei să dea un exponent glorios." " În cazul ăsta ar însemna că Ulysse e foarte accesibil idioților." "Logica femeilor, răspunse Ciceo sarcastic, se poate învîrti în gol la infinit... E vorba de un anumit gen de idioți dintre cei capabili să citească și nu de idioții care n-au luat niciodată o carte în mînă: culții pervertiți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de un anumit gen de idioți dintre cei capabili să citească și nu de idioții care n-au luat niciodată o carte în mînă: culții pervertiți, sătui de vechile valori." " A! făcu Lavinia, dar să știi că ăștia nu sânt idioți." "Bine, nu sânt Cum să le spun atunci?" "Păi ai zis bine, sătui de vechile valori. Dar să știi că nu sânt nici pervertiți. Uite, de pildă, eu sânt sătulă de oraș, mi-ar plăcea să trăiesc la țară, îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
l-a trimis doamna îndărăt să-i aducă nu știu ce bijuterie pe care o uitase din pricina idioatei ăleia, așa mi-a zis, pe care când s-o întoarce o s-o trimită neapărat drept la pușcărie. Adică pe mine! Da' de ce sânt idioată, îi spun și eu șoferului, de bijuterii nu mi-a spus nimic, singură și le-a ales și a plecat cu ele. Grija ta era să-i aduci aminte, zise șoferul, acuma eu trebuie să mă întorc iar la mare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să vezi!... Da' ce sânt eu?! Dacă nu-i place de mine n-are decât să mă bage la pușcărie, n-o să stau acolo toată viața și pe urmă găsesc eu un restaurant unde să rriă angajez ca picoliță, eu idioată nu sânt și nu m-a făcut mama să n-am voie să cunosc și eu un băiat și să mă distrez... Că dacă mă prinde că nu mai sânt fecioară, mă trimite înapoi la sapă! Nu mai pot! parcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]