1,103 matches
-
gust” pentru Sun, într-o uniformă de cameristă franțuzoaică. Trish a dat un interviu în exclusivitate pentru Mail. Cei care au sunat într-o emisiune radio pe care Melissa a insistat să o ascultăm m-au descris ca pe o „idioată antifeministă”, o „Martha Stewart în devenire” și o „parazită care și-a făcut studiile cu banii contribuabililor”. Am fost atât de furioasă că am fost la un pas să sun și eu. Însă m-am mulțumit să închid radioul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că sunt înnebunitor de ocupați. La urma urmei, e vorba doar de afaceri. E doar o afacere. E doar afacerea pe care mă chinui s‑o prind de... — Ah... oprește‑te! zic furioasă. Oprește‑te. Du‑te la întâlnirea aia idioată. — Ești sigură? zice Luke, acoperind telefonul cu mâna. Absolut sigură? — Foarte, zic, ridicând posomorâtă din umeri. Dacă e chiar atât de importantă... — E foarte importantă, spune Luke și se uită în ochii mei, brusc foarte serios. Crede‑mă, altfel n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Fulham... domnul John Gavin. Mă uit la telefon cu dezamăgire. — Dar i‑am scris deja! Păi, atunci, asta e. Vă mai pot fi de folos cu altceva? Nu, zic. Nu, nu cred. Mulțumesc oricum. Las telefonul jos, posomorâtă. — Ce bancă idioată. Ce centrală idioată. — Deci îți dau banii sau nu? mă întreabă Suze. — Nu știu. Totul depinde de tipul ăla John Gavin. Ridic privirea și citesc îngrijorarea de pe fața lui Suze. Dar sunt sigură că o să fie de acord, adaug repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Gavin. Mă uit la telefon cu dezamăgire. — Dar i‑am scris deja! Păi, atunci, asta e. Vă mai pot fi de folos cu altceva? Nu, zic. Nu, nu cred. Mulțumesc oricum. Las telefonul jos, posomorâtă. — Ce bancă idioată. Ce centrală idioată. — Deci îți dau banii sau nu? mă întreabă Suze. — Nu știu. Totul depinde de tipul ăla John Gavin. Ridic privirea și citesc îngrijorarea de pe fața lui Suze. Dar sunt sigură că o să fie de acord, adaug repede. Trebuie doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
răspunsul. Nu trebuie decât să scriu cartea foarte rapid și să încasez un cec baban - și pe urmă o să pot plăti și cardurile astea și ce mai e și să fiu iar fericită. Ha! N‑am nevoie de nici o extensie idioată de cont. O să încep cât de repede. Chiar în seara asta! Adevărul e că abia aștept să mă apuc de carte. Am atâtea teme importante pe care vreau să le abordez, cum ar fi bogăția și sărăcia, religia comparată... poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt conștientă de faptul că toți prietenii lui Lucy îmi aruncă priviri circumspecte. Ce naiba le‑o fi spus la toți? O clipă îmi vine să mă ridic și să plec. Oricum, niciodată n‑am vrut să vin la nunta asta idioată. Am zis că vin doar ca să nu‑i supăr pe Janice și pe Martin. Dar e prea târziu, începe marșul nupțial și Lucy intră. Și trebuie să recunosc, are cea mai mortal de senzațională rochie de mireasă pe care‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la mine. — Ăă... da! zic, neîndrăznind să‑l privesc în ochi. Așa am zis, nu? La Guggenheim! Taximetristul înjură printre dinți și întoarce taxiul, iar eu îi fac semn cu mâna lui Kent, care face gesturi înțelegătoare gen „sărăcul, e idiot, ce să‑i faci?“ Ne îndepărtăm din nou spre nord și, câteva clipe, nu găsesc curajul să mai spun nimic. Dar văd străzile trecând pe lângă mine. 34, 35... E aproape ora trei și ne îndepărtăm tot mai mult de SoHo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toate, în afară de cel al mamei, pe care l‑am ascultat de zeci de ori. E cel pe care l‑a lăsat probabil imediat ce a primit Daily World. — Fii atentă, zice. E un pic de agitație pe aici în legătură cu un articol idiot din ziare. Nu‑l lua în seamă, Becky. Gândește‑te doar că pe ziarul ăsta o să‑și facă mâine nevoile un milion de câini. Din nu știu ce motiv, mă face să râd de fiecare dată când îl aud. Așa că rămân aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
folie pentru curcan... niște pungi de plastic în care‑și băga ea pernele de grădină... un dispozitiv ciudat ca să‑ți pui... Ia stai așa. Stai doar puțin. Las dispozitivul și iau din nou sacoșele de plastic. O blondă cu tunsoare idioată se uită mândră la mine, dincolo de o cuvertură comprimată, în timp ce balonașul desenat de la gura ei zice „Reducând orice material cu până la 75 la sută, acum am mult mai mult spațiu în dulap!“ Deschid ușa cu grijă și mă duc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e indiferent, zise degrabă Lambert. Reveniră pe urme și se opriră cu grijă în jurul buzelor căscate. Dallas îngenunchie, atent să nu facă o mișcare greșită cu ținuta incomodă și-și trecu mâna pe interiorul tivit al puțului. ― Cu mănușile astea idioate nu pot să vă spun decât că pare destul de regulat. Trebuie să fie o parte normală a navei. Credeam că se datorează unei explozii. Ceea ce ar fi explicat semnalul. Lambert cercetă pereții găurii. ― O încurcătură explozivă bine dirijată ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și o sucise, până la amețeală. Simțise, de câteva ori, nevoia de a se reculege în liniștea unei biserici, dar nimerise, până la urmă, în cabinetul lui Marga. Dimineață, în stația de autobuz, o stăpâneau cuvinte-refren, cadențând anapoda, un fel de transă idioată. Din punctul de vedere al morții... punctul punctul punctul... punctul de maximă vedere, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii... punctul fix, final, iluminare și orbire. Ca un descântec. Un fel de impuls senil, un biet punct abia vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese lipit pe față, imposibil de știut dacă disprețuitor sau viclean sau idiot. Un zâmbet inflexibil, care speria, până la urmă. Dominic coborî din nou privirea pe ziar. „Chemare la întrecere socialistă adresată tuturor filialelor. Treptele afirmării. Munca, datorie de onoare. Disciplina, cât mai multă disciplină“... dar nu putu evita sonorul ghidului. — Sunt conștiincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
complicatele linii ale destinului. Am venit așa, doar să-ți văd sprâncenele. Să descopăr semnul invizibil, codul. Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul. Mutulache, știi ’mneata. El o fi fost autorul, musai, el o fi fost... Gușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de scandaluri? Circul Libertății? Să-l facă celebru, să-l facă erou? Disident, martir pe mutulache? Să-l plătească gras, până trece scandalul? Să-l stoarcă de toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face Curvoiul, cum te mai descurci cu sublima, spurcata? Dar nu mai are timp, mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cabotinilor, al meșteșugarilor de doi bani, dimpotrivă. Nu uit reprezentațiile longevive ale teatrului românesc - culmea, e vorba numai despre montări mediocre! - cînd puțina artisticăraie care se mai zărea, pitită prin pliurile neobservate de publicul rudimentar, dispărea cu timpul, și glumele idioate Înlocuiau replicile inițiale, iar improvizațiile stupide se depărtau de mizanscena, simplă, dar onestă, a premierei. Siciliana lui Baranga, jucată de peste 1.000 de ori În România (vai, am montat-o și eu prin 1988, la Baia Mare!), devenea, la Teatrul Delavrancea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pentru Daisy și pentru oricine îmi iese în cale și un glas optimist. Timp de o oră totul e în regulă, apoi se duce de râpă. N-are să se întâmple nimic deosebit. Mă aflu cu o prietenă la o petrecere idioată, înconjurată de tot felul de personaje plictisitoare și superficiale, cărora li se pare că l-au prins pe Dumnezeu de un picior, dacă se află în zona rezervată celebrităților. Într-un astfel de loc n-am cum să întâlnesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
timp să-și facă de cap cu târâtura de care crede că e îndrăgostit, destul cât să își distrugă propria familie și să-și rănească foarte tare copiii, ca apoi să-și dea seama că e un tip comun și idiot“. Să ai o criză la treizeci și cinci de ani și să fugi cu secretara, ce patetic! Bineînțeles că nu s-a mai întors. A rămas cu ea. M-a înnebunit, pentru că a susținut întruna că e dragostea vieții lui și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Meg Ryan este alcoolică, iar Andy Garcia, în rolul soțului, suferă cumplit. Eram cu o prietenă care a avut niște probleme oribile cu drogurile. Nu mai știam cu ce să ne umplem timpul și ne-am uitat la filmul ăla idiot și tipic hollywoodian, care a fost de tot hazul. Tipa are probleme serioase, merge la consiliere, își dă seama de ce bea și, cam după două săptămâni, ea și cu Andy se țin de mână, se susțin, el ia asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Pantalonii o fac să pară atât de înaltă, încât, pentru o clipă, am senzația că dă cu fruntea de prag. În sfârșit, exclam eu ușurată. Bravo, Daisy! Ce nenorocită! remarcă Daisy foarte uimită. Cred că Vanessa e de-a dreptul idioată. Cum își poate închipui că Finn s-ar uita la extraterestra asta? —E o tipă destul de ciudată, admit eu, fiind sigură că nu mă aude. Mi-am dat seama după zgomotul făcut de tocuri că nu mai e prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asaltul asupra minții sale? Dacă m-am condamnat astfel? El nu va îndrăzni să coboare atât de mult înspre viitură. Data trecută abia a avut putere să mă prindă! Oare... Nu! Da! Mai încet! Mai rapid! Am procedat bine! Gând idiot! Ce naib... Minunat! Gândurile se luptau între ele, iar eu eram un observator neputincios care nu făcea altceva decât să se mire cum îi era distrusă toată ordinea rațiunii și cum stâlpii sănătății sale mintale erau erodați. Încet, încet, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întâmplat pe terenul de joacă. Sunt sigur că există o cameră de securitate, acolo. — Henry, nu înțelegi ce vreau să spun, zise Lynn. — Ba da, înțeleg. Tu crezi că Dave a început totul. Iar eu am impresia că un puști idiot și îngâmfat ... În clipa aceea, auziră focul de armă, în curtea din spate. Capitolul 68 Traficul abia se târa. Autostrada 405 era un râu de lumini roșii în noapte. Alex Burnet oftă. — Cât mai este? întrebă Jamie, de lângă ea. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și el așa, de conversație. — Katie, nu e vina ta. Îi strâng brațul. N-aveai de unde să știi. — Dar ce se Întâmplă cu mine ? Se oprește și rămâne Încremenită În mijlocul străzii. De ce oi atrage oare numai și numai nesimțiți și idioți ? — Nu-i adevărat ! — Ba da ! Gândește-te și tu la tipii cu care am fost. Începe să numere pe degete. Daniel a Împrumutat banii ăia de la mine și a fugit În Mexic. Gary mi-a dat papucii imediat după ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]