1,031 matches
-
1817 și 1819. Este vorba despre prima ediție românească, sub titlul Scrisoarea Moldovei, realizată în 1806 (după cea germană, Frankfurt-Leipzig, 1771), dar imprimata abia în 1825 tot la mănăstirea Neamț, prin grijă mitropolitului Veniamin Costache și cu o prefață a ieromonahului Gherontie, care explică întârzierea prin „știutele întâmplări ale vremilor” (manuscrisul a fost păstrat cu grijă de fostul ucenic nemțean Grigorie Dascălul, devenit în 1823 mitropolit al Țării Românești). Pentru istoria Imperiului Român cărturarul s-a adresat unor sinteze franțuzești: Jean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
an după an din veniturile mănăstirii. La moartea starețului, deveni posesorul comorii, apoi arhimandrit, apoi arhiepiscop; alegerea îl costă 80 000 ducați, aproximativ un milion de franci! Numirea arhimandriților are loc tot prin alegeri; toți călugării cu rangul de preoți (ieromonahi) iau parte la ea; diaconii și frații laici se abțin. Aici, cel puțin, dacă alegerea dă prilej la câteva intrigi, e lipsită de simonie. Acest obicei e de notat; e cel al bisericii primitive, în care era ales cel mai
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniciasa, în satul dumneaei gor-Mărginéni ot sod. Prah, msta septevrie 1 d. Văliat ot sătvorenie miru 7190 [1681]”319), înainte de a pleca în pelerinaj la Locurile Sfinte, călătorie plănuită mai de mult - știe ieromonahul Ștefan că era „făgăduită încă mai denainte vréme de demultu, de cându trăia împreună cu soțul dumeaei, răposatul Costandin post” („ajungând eu la vărsta bătrânéților, cugitat-am în inima mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le da cocoanelor lui și mie nepoate, zéstre, să le moștenească iale cu bună parte; iar într-alte sate, moșii să n-aibă treabă”331 (știm acest lucru de la cel care a pus-o pe hârtie - un „zapis întregitor”, Ștefan ieromonahul, un apropiat al familiei, căci era duhovnicul Elinei 332). A atacat-o, evident, Vodă Șerban „în mânia lui, pe care toți o cunoaștem și înaintea căreia se sfărâma orice împotrivire. Socotindu-se nedreptățit, „el amenință cu moartea pe acei din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfărâma orice împotrivire. Socotindu-se nedreptățit, „el amenință cu moartea pe acei din sângele lui, cari uneltise pentru a-l despoia sau, mai bine, pentru a-l împiedeca pe dânsul de a despoia pe alții”333. Martorii - mitropolitul Thedosie Veștemeanu, ieromonahul Ștefan - au fost obligați să declare nul actul pe care-l autentificaseră (Vodă și aliații lui le-au furnizat chiar niște „izvoade”: „Dosoftei, patriarhul de la Ierusalim [...] au trimis pre nepotu-său, arhidiaconul lui, Hrisanth, cu un izvod, zicându-mi să fac
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrisoare de la mâna mea după izvodul ce-m va trimite, ca să nu fie acéle diiate întru nimic, nu va căuta, nici să va uita că i-am fostu duhovnic și Domnii lui, ci tocma și cu ocna mă va pedepsi” - ieromonahul Ștefan 334), dar, spre cinstea lor, vor dezvălui aceste silnicii. Mitropolitul Theodosie Veștemeanu (care va fi depus din rang din această pricină): „[...] acéa scrisoare [alcătuită „după izvodul acela”, zice autorul ei, „la nevoe și la scărbă ca aceia”] să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după izvodul acela”, zice autorul ei, „la nevoe și la scărbă ca aceia”] să nu să ție nici într-o seamă, că de mare nevoe și de frică am făcut, precum am pohtit, cum știe adevărul Dumnezeu știutorul tuturor”335; ieromonahul Ștefan: „[...] care scrisoare a mea căndu s-ar ivi vreodată la vreunii de-ai lui Șerban-Vodă, ca să-ș facă cu dânsa vreo îndreptare, acea scrisoare să nu să ție nici întru o seaamă, că de mare nevoe și de groaz
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
martie 1687 - „După aceasta [pelerinajul la Locurile Sfinte, - n.m., D.H.M.] nu multă vréme trecând, când au fost leatul 7195, mart 2 dni, prestavitu-sau și doamna Elena cătră Dumnezeu” (Letopisețul Cantacuzinesc 536) -, înconjurată de rude și avându-i alături pe Ștefan ieromonahul (duhovnic și martor la redactarea diatelor; muribunda a cerut cu limbă de moarte ca testamentul din 1682 să nu sufere modificări) și pe patriarhul Dosithei Nottaras. „Neputința”, odată instalată, alimentată fiind ori de numărul anilor acumulați, ori de vreo maladie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
privind familia Cantacuzino, p. 109 327. Nicolae Iorga, Despre Cantacuzini, București, 1902, p. CXXXV. 328. Nicolae Iorga, loc. cit. 329. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 68. 330. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 108. 331. „Eu Ștefan ieromonahul, adeverez cu această carte a mea, că fericita Doamnă Elina Postelniceasa, fiind aproape de moarte și slabă de tot, m-a chemat pre mine de am scris o carte pentru niște sate, cum să le ia Măria Sa Vodă, adică din satele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și mai vârtos văzând că vine lucrul la scandal și de zic și adeverez cu această carte că scrisoarea care am făcut, s-a scris precum adeverez mai sus, cum că domnialui spătariul m-au învățat și am scris. Ștefan ieromonahul mărturisesc, precum scriu mai sus” (Nicolae Iorga, op. cit., pp. 112-113) 332. Nicolae Iorga, Despre Cantacuzini, p. CXXXVI. 333. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, pp. 130, 135-136. 334. Nicolae Iorga, op. cit., p. 130. 335. Ibidem, p. 136. 336. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ioan Zoba din Vinț, op. cit., p. 137. 612. Vezi Gabriel Ștrempel, în Antim Ivireanul, Opere, Editura Minerva, București, 1972, p. XLIX. 613. Titlul întreg al compunerii este: Cartea lui Neagoe Voievod cătră chir Vlădica Macarie și cătră alți egumeni și ieromonahi și preoți și cătră tot clirosul, când au îngropat a doua oară, în mănăstire la Argeș, oasele mume-sei, Doamnei Neagăi, și ale coconilor lui, Petru voievod, și Ioan voievod, și a Doamnei Anghelinii. Cu cuvinte și învățături de umilință. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rusă, cunoștințe de toponimie, de istorie și geografie, meșteșugul caligrafiei și al miniaturii, arta gravurii și a picturii bisericești. Ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu și preot de mir la biserica Episcopiei Râmnicului, se va călugări la Hurezu (1769). Va fi ieromonah (1770-1771) și, pentru scurt timp, egumen. Ca eclesiarh la Episcopia Râmnicului lucrează la rânduirea și copierea arhivelor din mănăstiri și alte instituții bisericești. În timpul războiului turco-austriac (1788-1791), pornește în pribegie, ca și Naum Râmniceanu, alături de episcopul Filaret de Râmnic. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
proza. În mai multe numere din 1880, este preluată din „Convorbiri literare” corespondența dintre Vasile Alecsandri și Ion Ghica, iar George Dumbravă publică în foileton (1918) nuvela Din Basarabia rusească. Foarte atractive sunt notele de călătorie, semnate de Ion Mara, ieromonahul Iulian, Badea Cireșanu, P. Bolcaș, Lucia V. Babescu. Cu totul sporadică este dramaturgia, prezentă prin piesa Casa fără Dumnezeu. Trei tablouri dramatice din viața concubinilor de Caius Turicu. Deși nesistematice, preocupările de critică, istorie și teorie literară familiarizează cititorul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
în pușcărie, decide să se boteze: Atunci n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca prin farmec...Nu vroiam să mor nebotezat". Astfel, în 15 martie 1960 va primi Sfântul Botez, săvârșitorul tainei fiind Ieromonahul Mina Dobzeu. Mai multe însă despre acest eveniment tulburător, atunci când vom aborda Jurnalul fericirii. După ieșirea din închisoare, în urma decretului de grațiere a deținuților politici din august 1964, va desăvârși botezul prin mirungere la Biserica Schitul Darvari. Ca o consecință
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
rezista doisprezece ani și că voi muri în pușcărie. Nu voiam să mor nebotezat. Domnul din nou mi-a venit în ajutor. În prima celulă în care am intrat în Jilava, primul om care mi-a vorbit a fost un ieromonah basarabean, Mina Dobzeu: de îndată ce i-am destăinuit dorința mea nu a stat mult pe gânduri. Acolo, la Jilava, în camera 18 de pe secția a doua (unde în două rânduri cursese sânge) am primit Sfântul Botez (15 martie 1960). Părintele Mina
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
1 martie 1960 la 12 ani de muncă silnică și 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale,,pentru infracțiunea de uneltire contra ordinei sociale". În data de 15 martie 1960, la închisoarea de la Jilava, primește clandestin de la ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, Sfântul Botez, cel care-l va transforma într-o,,făptură nouă". 1964. Este eliberat la 1 august, cu ultimul lot, ca urmare a grațierii deținuților politici. 1965-1975. Călătorește prin țară, pe la mănăstiri, căutând una în care să
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului. 1983. Publică, la Editura Dacia, Critică la persoana întâi, dedicată memoriei lui Sergiu Al. George. 1986. Îi apare la Chevetogne, în Belgia, Vies des moines de Moldavie, traduse după ieromonah Ioanichie Bălan. 1987. La Editura Cartea Românească, apare volumul Escale în timp și în spațiu sau Dincolo și dincoace de texte, dedicat altui coleg de detenție, Al. O. Teodoreanu. 1988. La sfârșitul anului apare la Editura Eminescu ultima sa carte
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acesta decât mai târziu. Eram în anul III de facultate, când prin intermediul unui coleg, care fusese frate de mănăstire la Rohia, am stabilit un contact indirect, căutându-l pe părintele Emanuil Rus, actualul stareț al mănăstirii Bixad, pe vremea aceea ieromonah la Rohia. Așadar am mers la începutul unei vacanțe de vară, la sfârșitul anului III de facultate. A.S.: În ce an se întâmpla asta? R.D.M.: Era în anul 1987. A.S.: Deci era de vreo 7 ani deja la Rohia... R.D.M.
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
politice (o prea mare influență religioasă exercitată în zonă, intolerabilă atât pentru supraveghetorii sovietici din anii ’50, cât și pentru însuși Petru Groza), dogmatice (spovedania colectivă, împărtășania zilnică, lacto-vegetarianismul, cultul Fecioarei), morale (iubirea tainică și vinovată între stareța Veronica și ieromonahul Ioan, duhovnicul mănăstirii - iubire care e o interesată invenție calomnioasă) și de disciplină monastică (port ilegal de uniformă prin adaosul de prea mult alb în îmbrăcăminte). Cazul se complică politic prin informația că una din maici era sora unui fost
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
cele aproape o sută de persoane care au făcut parte din grupul de rezistență din zona Rucăr- Bran-Dragoslavele-Stoenești-Cetățeni- Cîmpulung. Este vorba de preotul Gheorghe Cotenescu, fost secretar particular al lui Nicolae Iorga, arestat la vîrsta de 63 de ani, de ieromonahul Pimen Bărbieru, starețul mânăstirii Cetățuia-Negru Vodă (23 de ani de pușcărie) și preotul Iosif Mușatescu, vărul dramaturgului Tudor Mușatescu. Grupul de rezistență condus de Arsenescu nu a activat nici măcar un an, fiind anihilat în urma capturării tânărului țărănist Traian Martinescu-Geagu, care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4849_a_6174]
-
impresionantul număr de 500. Cea mai recentă surpriză o constituie după ce se acreditase ideea încheierii descoperirii fondului muzical bizantin identificarea și prezentarea, tot într-un demers doctoral, al unui important și inedit fond aflat la Mănăstirea Sinaia, prezentare realizată de ieromonahul doctor Mihail Harbuzaru, viețuitor al mănăstirii, unul dintre cele mai recente condeie ce se afirmă în domeniul codicologiei bizantine din țara noastră<footnote Harbuzaru, Mihail - Muzica bisericească de tradiție bizantină în Mănăstirea Sinaia, teză de doctorat, Cluj - Napoca, 2010. footnote
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Nicolae, necunoscute până în prezent; Manuscrisul nr. 36 - un antologhion - caligrafiat între anii 1848 și 1891 o perioadă mare de timp în care s-au afirmat creațiile lui Ștefanache Popescu, care-și fac loc în antologie, alături de cele semnate de Macarie Ieromonahul, Anton Pann sau Nae Mateescu. Anul 1848 nu reprezintă cu siguranță anul caligrafierii sau a scrierii titlului, ci mai curând al primelor creații incluse în antologie, alfabetul latin nefiind în uz la acea vreme decât pentru caligrafii ardeleni. Multe dintre
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
49 este scris de Ioniță Stoicescu - Logofețelul, în Ploiești, în anul 1832 și cuprinde cântări ale Liturghiei: heruvice, răspunsuri, axioane și chinonice duminicale și ale mai multor sărbători împărătești ș. a. Atestat de Eforia Școlilor, la 20 mai 1824, de însuși Ieromonahul Macarie ca ,,fiind îndestul a paradosi orice mathimi a(le) acestei sistimi, ca un desăvârșit dascăl”, după ce absolvise școala de grămătici de la biserica Domnița Bălașa din București (1808-1811) și fusese ucenic întru ale psaltichiei la școala dascălului Costache Chiosea, de la
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Ploiești, oraș în care a oficiat în calitate de cântăreț la biserica Sfântul Gheorghe. Însemnare de pe fila 275v a Manuscrisului grecesc - românesc nr. 49: „Această cărticică ce să numește anthologie adecă floarea Dumnezeieștilor cuvinte iaste a sfinți(e)i sale părintelui Theofan Ieromonahul și cântăreț (al) Sf(intei) Monastiri Ghighiu din jud(ețul) Prahova. Și s-au scris de nevrednicia noastră, Ioniță Cântărețul Stoicescu, dascălul școal(e)i de musichie din orașul Ploeștilor jud(ețul) Prahova, în leat 1832, iulie în cinci s
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
în leat 1832, iulie în cinci s au săvârșit de scris”; Caligraful Manuscrisului grecesc nr. 33 - cuprinzând heruvice și chinonice de toate tipurile putând fi considerat, fără rezerve, un heruvico chinonicar este cunoscutul psalt Ilie Cântărețul, apreciat de însuși Macarie Ieromonahul pentru calitățile caligrafice, devreme ce-i încredințează copierea exighisirii Sthirariului lui Hrisafi (Manuscrisul românesc nr. 1690 din Biblioteca Academiei Române) și a Papadichiei lui Grigore Protopsaltul și Hurmuz Hartofilax (Manuscrisul românesc nr. 1691 din Biblioteca Academiei Române). Scris în anul 1824, de
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]