1,031 matches
-
-se în vedere, că e trecut cu vârsta de 70 ani, și totuți e speranță încă de producție de artă, să mai împodobească Banatul.” Stareții care s-au succedat la conducerea Mănăstirii Călugăra din 1949 până în 1999 au fost următorii: - Ieromonahul Nectarie Pintilie (1949-1950) - Protosinghelul Ieronim Balinton (1950-1957) - Ieromonahul Paisie Răileanu (1957-1960) - Pr. Pavel Coadă din Ciclova Montană (1960-1973) - Ieromonahul Eftimie Bilan (1973-1999) - Arhimandrit Casian Onita (1999 - prezent ) Eftimie Bilan a îngrijit de mănăstire o perioadă de timp, după care a
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
de 70 ani, și totuți e speranță încă de producție de artă, să mai împodobească Banatul.” Stareții care s-au succedat la conducerea Mănăstirii Călugăra din 1949 până în 1999 au fost următorii: - Ieromonahul Nectarie Pintilie (1949-1950) - Protosinghelul Ieronim Balinton (1950-1957) - Ieromonahul Paisie Răileanu (1957-1960) - Pr. Pavel Coadă din Ciclova Montană (1960-1973) - Ieromonahul Eftimie Bilan (1973-1999) - Arhimandrit Casian Onita (1999 - prezent ) Eftimie Bilan a îngrijit de mănăstire o perioadă de timp, după care a intrat în cinul monahal și a fost hirotonit
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
artă, să mai împodobească Banatul.” Stareții care s-au succedat la conducerea Mănăstirii Călugăra din 1949 până în 1999 au fost următorii: - Ieromonahul Nectarie Pintilie (1949-1950) - Protosinghelul Ieronim Balinton (1950-1957) - Ieromonahul Paisie Răileanu (1957-1960) - Pr. Pavel Coadă din Ciclova Montană (1960-1973) - Ieromonahul Eftimie Bilan (1973-1999) - Arhimandrit Casian Onita (1999 - prezent ) Eftimie Bilan a îngrijit de mănăstire o perioadă de timp, după care a intrat în cinul monahal și a fost hirotonit ieromonah, slujind ani de zile mănăstirea și asigurând trecerea ei prin
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Paisie Răileanu (1957-1960) - Pr. Pavel Coadă din Ciclova Montană (1960-1973) - Ieromonahul Eftimie Bilan (1973-1999) - Arhimandrit Casian Onita (1999 - prezent ) Eftimie Bilan a îngrijit de mănăstire o perioadă de timp, după care a intrat în cinul monahal și a fost hirotonit ieromonah, slujind ani de zile mănăstirea și asigurând trecerea ei prin greii ani de până la 1989. VI. Mănăstirea Călugăra în secolul XXI "1. Lucrări de restaurare a bisericii mănăstirii" De la 1 noiembrie 1999, Mănăstirea Călugăra a trecut sub conducerea administrativă și
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
în momentul apariției Decretului 410/1959, când, ca și multe alte mănăstiri din România, cea de la Feredeu a fost închisă. Până la acest tragic și dureros eveniment care a marcat viața multor credincioși, la Feredeu au fost câte 2-3 călugări precum și Ieromonahul Ioasaf Mârzencu. Cu toate aceste măsuri de represiune la Feredeu se mai oficiau în mod sporadic slujbe religioase, de către o serie de preoți din așezările din împrejurime, mai ales de Ziua Crucii. Episcopul Aradului și Hunedoarei, Timotei Seviciu în anul
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
serie de preoți din așezările din împrejurime, mai ales de Ziua Crucii. Episcopul Aradului și Hunedoarei, Timotei Seviciu în anul 1986 a avut inițiativa reînființăarii Schitului de la Feredeu. În cursul aceluiași an, în ziua de 7 august, sub conducerea PC Ieromonahului Ilarion Tăuceanu, au demarat lucrările de reparație, renovare și refacere a bisericii și a paraclisului, care timp de aproape două decenii au fost distruse în cea mai mare parte. În cadrul acestor ample lucrări de construcții, fostă clădire a vechii biserici
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
în 2007 de maici. Biserica veche este declarată monument istoric tot în 1990. Se construiesc chilii, trapeză, bucătărie și un un paraclis cu hramul "Sfânta Cuvioasă Parascheva". Pe lângă mănăstire se dezvoltă activitatea școlară, astfel că anul 1793 aceasta avea pe Ieromonahul Vissarion ca și copist. În timpul Revoluției de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu boierii buzoieni și, în special cei de origine grecească credincioși Eteriei, și-au căutat aici loc de refugiu. Între anii 1916-1918 când Muntenia era ocupată de trupele germane
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
lucrului de zugrăvire și înoire s'a făcut cu strălucită sărbătoare la 14 septembr. 1937.”". Sfințirea lucrărilor de pictură a avut loc la 14 septembrie 1937. Pictura murală a fost curățită în anul 1969 de zugravi restauratori. În anul 1944 ieromonahii de la Durău (printre care și Iustin Pârvu) care au luptat pe frontul sovietic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au adus aici părticele din moaștele Sfântului Mucenic Pantelimon. În timpul retragerii trupelor române, monahii nemțeni au găsit acele moaște într-
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
o biserică ruinată din Rusia ateistă și le-au adus cu grijă în România, pentru a fi cinstite. Mănăstirea Durău a fost desființată în anul 1959, lăcașul de cult devenind biserică de parohie. Preot a fost aici în perioada 1962-1964 ieromonahul Pimen Zainea (fost stareț la Mănăstirea Putna și viitor arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților). Ulterior, a fost înființat aici în 1972 un schit de călugări. Autoritățile comuniste au hotărât construirea stațiunii climaterice Durău în apropierea fostei mănăstiri. Astfel, biserica „Sfânta
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
în formă de cruce, în stil brâncovenesc, de meșteri necunoscuți. Nu se cunoaște exact data terminării. Se poate afirma sigur că în anul 1769 era gata, căci la acea dată, ctitorul Tândălescu, devenit între timp egumen, sub numele de Iosif ieromonahul, face un act de închinare a schitului ca metoc al Episcopiei Râmnicului. O pisanie veche ne spune următoarele: „Având râvnă bună, numitul părinte ieromonah Ion ca să facă o biserică de piatră pe cureaua moșiei Sfinției sale din Tândălești, făcând și gătirea
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
era gata, căci la acea dată, ctitorul Tândălescu, devenit între timp egumen, sub numele de Iosif ieromonahul, face un act de închinare a schitului ca metoc al Episcopiei Râmnicului. O pisanie veche ne spune următoarele: „Având râvnă bună, numitul părinte ieromonah Ion ca să facă o biserică de piatră pe cureaua moșiei Sfinției sale din Tândălești, făcând și gătirea numai cu cărămidă și neîngăduindu-l fiul său Stancul dimpreună și cu alți moșneni au mers și s-au învoit cu Costache Pandia și
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
moșneni au mers și s-au învoit cu Costache Pandia și soția sa Ilinca, cari i-au dat patru fălci de loc în hotarul Logreștilor, unde a cărat cărămida ce avea făcută și cu cheltuiala lor a înălțat schitul”. Iosif ieromonahul moare în 1772, crucea lui funerară, cu indicația acestui an, a fost văzută în curtea bisericii, în anul 1901, de Alexandru Ștefulescu. Azi ea nu mai există. În anul 1785, ctitorul Costache Pandia înnoiește închinarea făcută de Iosif ieromonahul. Ambele
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
Iosif ieromonahul moare în 1772, crucea lui funerară, cu indicația acestui an, a fost văzută în curtea bisericii, în anul 1901, de Alexandru Ștefulescu. Azi ea nu mai există. În anul 1785, ctitorul Costache Pandia înnoiește închinarea făcută de Iosif ieromonahul. Ambele acte sunt copiate în condica Episcopiei Râmnicului. În 1808, a fost așezată, deasupra ușii, în exterior, următoarea pisanie, care s-a păstrat până astăzi: „Această Sfântă și Dumnezeiască biserică ce se numește Schitul Logrești din temelie s-a început
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
acoperișul au fost dați cu ulei de in pentru a rezista mai bine intemperiilor. În interior s-au confecționat strane și bănci noi, cu ajutorul și contribuția credincioșilor. În Sfântul Altar s-a ridicat o sfântă cruce din lemn, pictată de către ieromonahul Alexandru Ghenț, starețul mănăstirii Sfânta Treime din Feleacu și donată de familia Iarca Ioan. Cu sprijinul primăriei comunei Florești a fost restaurată pictura realizată de Dimitrie Ispas în anul 1829. și Biserica de lemn din Bica sunt singurele biserici vechi
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
un preot, un cantor, un paracliser, o casă parohială, pământ arabil de 3 găleți de sămânță și fânețe de 3 care de nutreț. În 1755 este menționat preotul Gligor. Revenirea la Ortodoxie a avut loc, probabil, în timpul răscoalei conduse de ieromonahul Sofronie de la Cioara (1759-1761). În 1760-1762, în Stolna existau 27 de familii, neuniți, un preot, o casă parohială, sesie "3 agris cub și 3 foeneta." (3 câble teren arabil și fânaț de 3 care) În 1762 era un preot ortodox
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
și 265 detașați), 23 - diaconi (dintre care 18 localnici și 5 detașați) și 253 - cântăreți (dintre care 237 localnici și 16 detașați). Majoritatea deservenților de cult detașați proveneau din cele trei eparhii ale Mitropoliei Basarabiei (250 de preoți, 50 de ieromonahi și 15 cântăreți), fiind în mare parte cunoscători ai limbilor română, rusă sau ucraineană. Majoritatea preoților localnici, peste 150, erau întorși din lagărele sovietice. Mulți dintre acești preoți au urmat cursuri preoțești de 6 luni la centrul eparhial din Chișinău
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
Școlii clericale din Cernăuți și apoi pe cele ale Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din Viena, pe care le-a absolvit în 1823. După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism în anul 1823, fiind hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah. Având studii înalte, este numit catihet (profesor de religie) la Școala trivială, apoi profesor pentru studiul biblic la Institutul Teologic din Cernăuți (1827-1835). În anul 1835, este numit și hirotonit ca episcop ortodox al Bucovinei. În perioada păstoririi sale, a
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
d. 20 august 1822, Vatra Dornei) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de episcop al Bucovinei (1789-1822). s-a născut la data de 23 aprilie 1760, în Banatul Sârbesc, fiind de origine sârbă. A fost hirotonit ieromonah, fiind vicar la Mănăstirea Covila (până în 1786). În acel an, profesorului sârb Daniil Vlahovici i s-a încredințat misiunea de înființare a Școlii clericale de la Sf. Ilie - Suceava (care a funcționat în eclesiarnița Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
a funcționat în eclesiarnița Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava), al cărei director a fost în perioada 1786-1789. El a sosit la Suceava, străduindu-se să-și însușească limba română. După trecerea la Domnul a episcopului Dosoftei Herescu, profesorul ieromonah Daniil Vlahovici a fost numit la data de 23 aprilie 1789 ca episcop exempt al Bucovinei de către împăratul Iosif al II-lea al Imperiului Habsburgic la propunerea mitropolitului sârb de Karlowitz, peste voința fruntașilor români. Este hirotonit întru arhierie în
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
-și perfecționeze studiile teologice la Universitatea din Viena (1836-1838). Este hirotonit ierodiacon în anul 1838, apoi activează la Seminarul clerical din Cernăuți mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) și apoi ca rector (1840-1857). În anul 1840, este hirotonit ca ieromonah. Episcopul Eugenie Hacman îl aduce în cadrul administrației eparhiale, numindu-l în funcțiile de arhimandrit diecezan și vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat ca un cărturar și pedagog cu experiență, precum și ca luptător pentru drepturile românilor în Imperiul
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
paralel cu slujirea, urmează apoi studii la Seminarul “Veniamin Costachi” din Iași (1922-1929) și la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1929-1933), susținându-și examenul de licență cu teza "„Despre castitate”". După finalizarea studiilor universitare, la 20 aprilie 1934 este hirotonit ieromonah pe seama aceleiași catedrale, apoi hirotesit arhimandrit (25 aprilie 1934) și numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1934-1935). Publică numeroase articole în „Viața monahala“ și în revistă „Mitropolia Moldovei și Sucevei“. Preda o perioadă ca profesor de religie la Liceul
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
era Luca iar, în 1840 egumen era Teodor. Schitul se afla sub conducerea unui monah recunoscut de către sobor, și de către părintele stareț, al mânăstirii căreia îi era închinată. El se numea egumen sau stareț, uneori arhimandrit urmat de ; protosinghel, singhelul, ieromonah (preot călugăr) și călugării, numiți și părinți. Schitul era sub supravegherea discretă a ctitorului(Safta Bogdan ), sau a urmașilor acesteia . Ca instituție religioasă schitul a fost desființat în 1861, iar biserica a primit numele de Biserica Sfantul Neculai din Căpușneni
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
toată această perioadă. Au fost construite noi mănăstiri, în municipiul Cluj, la Prilog (jud. Satu Mare), Visuia (jud. Bistrița Năsăud), Molișet (jud. Bistrița-Năsăud), Mintiu Gherlii (jud. Cluj), unele dintre acestea fiind ridicate chiar în locurile în care au viețuit acești călugări (ieromonahi) în timpul prigoanei.
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
după Dimitrie R. Rosetti), în București, din părinți români. A urmat cursurile școlii bisericești Oțetari, iar în 1809 se duce la Mănăstirea Cernica unde îmbrățișează schima monahală cu numele de Nifon. A fost hirotonit ierodiacon la Mitropolie, iar în 1826 ieromonah. Este promovat la 1 februarie 1827 ca iconom stavrofor și protosinghel la Episcopia Râmnicului și în 1836 ca arhimandrit de către episcopul Neofit al Râmnicului. După ce Neofit ajunge mitropolit, este numit la 19 decembrie 1839 stareț la Mănăstirea Cozia. La finele
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
necăsătorit și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah "Miron", iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel. Ieromonahul Miron Cristea a militat asiduu pentru emanciparea culturală a românilor din Transilvania. A promovat în acest sens: Prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria, Cristea
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]