2,060 matches
-
profesor suplinitor la Satu Mare și Oradea. Reintegrat în magistratură în 1930, e judecător la Câmpina, apoi la Ocna Sibiului și Brașov. Debutează în 1909, în revista vâlceană „Junimea”, cu traduceri și o proză scurtă. Publică apoi cronici teatrale în „România ilustrată” și „studii provinciale” și comentarii în „Cronica”. În primii ani de după război, semnează articole politice în „Chemarea”, „Hiena” (sub pseudonimul Pelham) și „Cuvântul liber”. Ulterior, colaborează cu portrete critice, eseuri, versuri și traduceri, iscălite și Elena Protopopescu, la „Mișcarea literară
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
din 1931 era prim-redactor la „Brașovul literar și artistic”, după 1930 evoluând tot mai mult în sensul ideologiei grupărilor de dreapta. Prezent în „Săptămâna”, „Telegraful român”, „Omul liber”, „Banatul”, „Semenicul”, „Viața săceleană”, „Luceafărul literar”, „Lupta”, „Lanuri”, „Țara Bârsei”, „Viața ilustrată”, „Porunca vremii”, „România eroică”, „Tribuna”, „Ardealul”, „Plaiuri năsăudene”, „Klingsor” (semna și A. Postol, Ideal), publică, după volumele Ancore (1926) și Talaz (1933), o culegere cuprinzând întreaga sa creație lirică, Traista mea (1940). Din 1930, devine membru al Societatății Scriitorilor Români
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
primi ani iscălește și altfel decât cu numele său: J. B., Bz, J. Bz., Vic, Victor, I. B. Victor, I. Botez-Victor, J. Botez-Victor, Joachim Belferul, Un belfer. A mai colaborat cu articole, schițe, câteodată poezioare la „Viața românească”, „Minerva literară ilustrată”, „Noua revistă română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Ideea europeană”, „Cuvântul”, „Cuvântul liber”, „România de azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Curentul literar”, „Gazeta literară”, „Iașul literar” ș.a. Intervențiile din rubrica „Ora belferului”, susținută în „Curentul”, sunt reluate în broșura Cum
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
21.VII.1929, Bistrița), folclorist. A făcut studii secundare la Năsăud și a fost învățător la Hordou. A colaborat la „Arhiva someșană”, „Epoca”, „Foișoara pentru răspândirea cunoștințelor folositoare și a iubirei de carte în popor”, „Gazeta poporului”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista ilustrată”, „Tribuna”, „Tribuna poporului”. Nepot de soră al lui G. Coșbuc, B. tipărește, în două volume, Muza someșană (1892-1901), care are meritul de a pune în lumină, după colecțiile preponderent lirice ale lui Ioan Micu Moldovanu și Vasile Onișor, epica versificată
BUGNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285918_a_287247]
-
anterior. Ele pot apărea Întâmplător Între două persoane, sau se raportează la situații circumstanțiale pe care fiecare dintre ele le dispută pentru sine, În contradicție cu celălalt. Acestea sunt conflicte de interese exterioare. Conflictele de intimitate sunt cel mai bine ilustrate În cazul cuplurilor maritale, a cuplurilor stabile nemaritale, a cuplurilor părinți/copii etc. Ele vizează relațiile de intimitate, se formează și se dezvoltă În timp. Aceste conflicte vor căpăta o configurație specifică, și fiecare dintre cei doi parteneri se pregătește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Flaubert, Stephane Mallarmé, Nicolaus Lenau, José Ortega y Gasset ș.a.). De asemenea, A. consemnează, în „file de dicționar”, momentele aniversare ale unor personalități literare contemporane sau evenimente editoriale. Deși colaborările vizează domenii variate, revista nu rămâne la stadiul de magazin ilustrat, iar scrierile și documentele inedite (scrisori, jurnale, memorii, iconografie) nu vizează senzaționalul, ci cunoașterea aprofundată a personalităților de la care provin (I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, B. Delavrancea, G. Călinescu, Paul Constantinescu, Grigore Ionescu, George Moroșanu, Horia Bodnărescu ș.a.). Rubricile girate de
AXIOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285511_a_286840]
-
-șef, apoi director și, în sfârșit, la „Adevărul”, unde Constantin Mille îl cheamă la începutul anului 1895, oferindu-i postul de prim-redactor și pe acela de coordonator, pentru puțină vreme, din ianuarie până în mai 1897, al suplimentului literar „Adevărul ilustrat”. După 1900, părăsind „Adevărul”, se va dedica activității în presa conservatoare, căpătând încrederea unor fruntași ai partidului, care îi susțin candidatura pentru a fi ales deputat de Ilfov în două legislaturi (1911 și 1912). În acești ani va înființa, cu
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
mod aproape programatic: dacă primul ciclu, Zăpezile, figurează o deschidere a orizontului liric spre cosmic, De taină, cel de-al doilea ciclu, este orientat către intimitate, iar ciclul final, Marile Eleusii, indică o vocație specială pentru poezia cu formă fixă (ilustrată aici prin sonet). Culegerile ulterioare (Nevăzutele Urse, 1975, Cântece de viscol, 1976, Anonimus, 1977, Ascunsa trudă, 1979) confirmă că B. a intuit de la început o formulă poetică proprie, relevantă, căreia îi rămâne fidel, întrucât este productivă sub toate aspectele. Dar
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
BANATUL, revistă apărută lunar la Timișoara, între ianuarie 1926 și ianuarie 1930, subtitlul fiind „Revistă ilustrată, literară, artistică, socială”. Director era C. Lahovary, editor-proprietar Sim. S. Moldovan, redactor Grigore Ion. Revista are un comitet director onorific: Valeriu Braniște, Tiberiu Brediceanu, Sabin Drăgoi, consulii Franței, Austriei și Germaniei, din Timișoara. În 1927 și 1928, director devine Aron
BANATUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285596_a_286925]
-
probabil, la Iași, unde pare să fi urmat cursurile gimnaziale și ale unei facultăți, devenind în cele din urmă profesor. A abordat cu îndrăzneală, dar și cu o anume competență, domenii de activitate diverse. Colaborează la „Românul”, „Drepturile poporului”, „Lumea ilustrată”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” ș. a., cu studii și culegeri de folclor și cu articole cu tematică socială, acestea din urmă prilejuindu-i afirmarea unor disponibilități pe tărâmul creației literare. Lucrările pe care le-a lăsat, apărute în periodice
CANIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
Dolj și Putna, lucrări premiate de Societatea Geografică Română în anii 1896-1897. Lui C. Dobrogeanu-Gherea, I. L. Caragiale și G. I. Ionnescu-Gion le-a consacrat, în paginile „Familiei” din 1892, scurte medalioane literare. Tot în același an îi apare în „Lumea ilustrată” o scriere în proză, cu intenții moralizatoare (Două căsnicii). Reușite mai sigure avea să înregistreze C. în calitate de traducător. În 1895 transpune, după Max Nordau, Minciunile convenționale ale civilizațiunii noastre, iar patru ani mai târziu publică prima versiune românească integrală a
CANIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
hotare”, „Revista nouă”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Romania”, „Unirea”, „Universul”, „Vieața nouă” ș.a. Este autor împreună cu Ovid Densusianu al unui Dicționar etimologic al limbii române. Elementele latine (fasciculele I-IV, 1907-1914) și, cu Gh. Adamescu, al Dicționarului enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931). C. este un cercetător erudit, preocupat de cunoașterea și studierea folclorului dintr-o perspectivă interdisciplinară, comparatistă complexă. Datele furnizate de istoria limbii, dialectologie, lexicografie, etimologie sunt valorificate în scopul unei mai adânci înțelegeri și explicitări a fenomenelor
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
stătea doamna În lila. Nu citea la lumina felinarului. Nu tricota. Nu făcea nimic, era calmă. Cu spatele foarte drept și mîinile În poală, stătea nemișcată, privea drept Înainte, ca o persoană distinsă. Semăna cu o imagine dintr-o carte ilustrată. Purta o pălărie albă, În timp ce aproape toate femeile veneau aici aproape toate fără să poarte ceva pe cap. Șalul de pe umeri era și el alb, vaporos, iar rochia avea acea nuanță lila la care părea că ține foarte mult. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să Înțeleagă. Ce Înțelegeam noi era Cova, un loc cald și nu prea luminos, la anumite ore gălăgios și plin de fum, un loc În care veneau oameni bogați, unde puteai să vezi fete la toate mesele și unde ziarele ilustrate stăteau pe un rastel, la perete. Fetele de la Cova erau foarte patriote și aveam să aflu că cei mai patrioți italieni erau fetele din cafenele - și cred că sunt În continuare niște patriote Înflăcărate. La Început, băieții se arătară foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țigări și ilustrate și tot felul de lucruri din astea. Și ar fi trebuit să am o grămadă de ciocolată la mine. Toate astea trebuia să le Împart soldaților, alături de-o vorbă bună. Da’ n-aveau nici țigări, nici ilustrate, nici ciocolată. Așa că mi-au zis să-mi fac apariția oricum. Sunt sigur că-i va Încuraja foarte mult să te vadă. — Mai bine n-ai mai fi așa sigur. Și-așa mă simt destul de prost. Dac-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
reguli nu le cunoștea. Slavă Domnului, nimeni și nimic nu-i cerea în vreun fel să îl joace. Se simțea mulțumit că nu era băgat în seamă și că se putea strecura invizibil, ca un privitor absent al unui album ilustrat. Totuși, de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob, printre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
supremă a libertății individului. Tema nu e nouă de altfel motto-ul din Camus (Mitul lui Sisif) indică asumarea calității de verigă succesoare într-o dezbatere dilematică veche de când lumea, probabil. Dar Andrei Oișteanu reușește să pară proaspăt în demonstrația ilustrată și mai ales să-și pigmenteze "istoria" cu tot ce poate conferi savoare unei proze: acțiune dinamică (în sensul tensiunii interioare a scenelor), caractere bine conturate, năluciri amestecate cu realitatea, întâmplări bizare, descrieri pitorești (viața nocturnă a unui port balcanic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reguli nu le cunoștea. Slavă Domnului, nimeni și nimic nu-i cerea în vreun fel să îl joace. Se simțea mulțumit că nu era băgat în seamă și că se putea strecura invizibil, ca un privitor absent al unui album ilustrat. Totuși, de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob, printre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
supremă a libertății individului. Tema nu e nouă de altfel motto-ul din Camus (Mitul lui Sisif) indică asumarea calității de verigă succesoare într-o dezbatere dilematică veche de când lumea, probabil. Dar Andrei Oișteanu reușește să pară proaspăt în demonstrația ilustrată și mai ales să-și pigmenteze "istoria" cu tot ce poate conferi savoare unei proze: acțiune dinamică (în sensul tensiunii interioare a scenelor), caractere bine conturate, năluciri amestecate cu realitatea, întâmplări bizare, descrieri pitorești (viața nocturnă a unui port balcanic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o cititoare de cărți. Totuși am văzut-o o dată intrând într-unul dintre spectaculoasele palate ale librăriilor de pe Fifth Avenue ca să cumpere un cadou pentru ziua de naștere a unuia dintre nepoții mei și ieșind de acolo cu o ediție ilustrată a cărții lui Kay Nielsen, La răsărit de soare și la apus de lună și, dacă ați fi cunoscut-o pe mama, ați fi știut că s-a arătat bine crescută, dar foarte distantă față de vânzătorul care s-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
îmbrățișat, ținându-mă pentru un moment, înainte să plece pe coridorul care ducea la biroul ei. M-am uitat după ea, simțindu-mă ridicol de impresionată. Tot ce voiam era să stau jos pe canapea și să frunzăresc paginile revistelor ilustrate și să uit de ceea ce trebuia să fac. Mi-a fost greu să ies pe ușă, să merg pe stradă, să descui dubița și să conduc mai departe. Frumusețea zilei mă moleșise și ea, călduroasă și înmiresmată, cu cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trei romane ale sale (recuperate dintr-un set de șpalturi rătăcit Într-un depozit de mobilă al familiei Cabestany), s-au vîndut trei sute patruzeci și două de exemplare, cu multe zeci de mii mai puțin decît succesul anului, o biografie ilustrată a toreadorului El Cordobés. În prezent, Îndeletnicirea de bază a lui don Gustavo o constituie voiajele prin Europa În compania unor dame distinse și trimiterea de cărți poștale cu catedrale. Nepoata sa Clara s-a căsătorit cu bancherul milionar, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu elan, spirit și alte lucruri, care au legătură cu energia și forța vitală. Cheia vieții este să rămâi în contact cu această forță, care se disipează în existența contemporană. Omul modern degenerează (din cauza călătoriilor cu trenul și al ziarelor ilustrate) și reînnoirea forței vitale a căpătat un caracter de urgență. Văzută din acest punct de vedere, petrecerea vacanței de vară la Paris este un lucru demn de făcut. Astarte numește asta estetica ei. Jonathan n-a mai cunoscut până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sculptați din decorul cu vizuine al lui Star, care seamănă cu un platou de filmare pentru un film de groază. Toți invitații sunt dureros de eleganți și multe figuri îi sunt cunoscute din ziare și paginile de scandal ale ziarelor ilustrate. Singura persoană cunoscută este Levine, înghesuit între un pui de girafă împăiat și un aranjament de palmieri pitici, încercând să-l convingă pe un producător ilustru să-i pună piesa în scenă. O vreme,Jonathan prinde frânturi din conversația lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
parte. Familiile britanice din India obișnuiau, o dată pe săptămână, să ia o cină tipic englezească, cu un meniu , în principiu, invariabil. Jorrock’s Jaunts and Jollities, de Robert Smith Surtees. Un volum de „povești sportive“, sub forma unor scheciuri comice ilustrate, publicat în 1837. Năravul englezesc ( din fr.). Knight Commander of the Order of the Indian Empire (Comandantul ordinului cavalerilor al Imperiului Indian) Micul dejun. Lectică purtată pe spatele cămilei sau un baldachin transportat pe spatele elefantului. Îngrijitorul unui elefant, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]