1,464 matches
-
pun mare entuziasm în chestiuni tot așa de importante, Racine rămâne un inactual, iar noi, preferând pe Racine, ne îndepărtăm și mai mult de ceilalți. Ioana explicîndu-se prin Hermiona, dând în mijlocul unei analize personale un argument luat din psihologia fecioarei imaculate, apare și mai ireală pentru cineva care ar cunoaște-o. Dar eu nu înțeleg decât viața aceasta. La primul spectacol al lui Tristan și Isolda vibram unul lângă altul. Apoi, o lună, la pian, am descifrat partitura celebră, încercînd să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai zăbovească asupra a ceea ce pierduseră, precum și asupra inevitabilelor neplăceri ce încă îi așteptau. în fiecare zi soseau orășeni, meșteșugari, negustori, dar și proprietari de pământuri și aristocrați de străveche stirpe romană, împreună cu fiicele lor cu tenul alb și veșminte imaculate - oameni care, până acum, în ciuda exproprierilor suferite de pe urma burgunzilor, cunoscuseră o viață aproape confortabilă; și apoi oameni ce proveneau din locuri îndepărtate: mattiaci din bazinul renan, breoni din Reția de Răsărit și marcomani din Suabia de Sus. Printre aceștia, însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părăsite pe brațele fotoliului. Dar când am îngenuncheat, ca un paj, să-mi exercit meseria, nu și-a putut stăpâni un zâmbet - concordant cu atitudinea mea, involuntar galantă. Nu avea nimic. Nici un simptom îngrijitor. Nici măcar un semn exterior. Albul era imaculat. Numai călcâiul mic, de copil, îi era trandafiriu. "La peau, le cerveau, les nerfs - zice Charcot 1, maestrul nostru 1 Jean-Martin Charcot (1825-1893), medic francez, cunoscut prin lucrările sale asupra bolilor nervoase. al tuturora, - tout ça va ensemble".1 Epiderma
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care pe femei le crede lipsite. Este, de fapt, tortura privitorului, a celui obiectivat, a cititorului devenit imaginea însăși a cărții citite. Față de Adela, Emil Codrescu are o dublă atitudine: una verbală, analitică, doctorală, pedantă. Și o alta vizuală, mută, imaculată de cuvânt. Dorința lui este de a se rezuma la această a doua formă de expresie (și cunoaștere), care este forma primară, paradisiacă, și în care este respectată postura sa de cititor autentic. Prin vorbirea lui "prețioasă", însă, își îndepărtează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de păr smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vocea Începu să-i tremure ușor, iar barba sa de o culoare cînepie se acoperi de broboane de sudoare. Gura Însă Îi melița Întruna. Oaspetele, tot clătinînd din cap, Îi vorbi Mașei despre nu știu ce energie vitală, risipită prin sex, despre imaculata concepțiune, ceasul mileniului, băncile de embrioni conservați În vid și Înmulțirea in vitro. Despre nu știu care origine stelară, explozie primordială și implozia de la sfârșit, despre ființe bidimensioanle și unidimensionale, ce trăiesc la nesfârșit. Despre nu știu care bandă Moebius, despre găuri negre, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o beretă croșetată zdrențăroasă timp de cinci ani la rând până când pur și simplu mi s-a dezintegrat pe cap, în timp ce a reușit să păstreze „pălăria cea bună“ - o pălărie de pai lucioasă decorată cu trei trandafiri de hârtie - la fel de imaculată ca în ziua în care o cumpărase. În acele ocazii când ceda și mă lăsa să port „pălăria cea bună“, insista să-mi pun o pungă peste ea până când ajungeam cu bine la destinația respectivă. Atât de puternic îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tânăr cu părul lung, panicat în ziua nunții, dar Jina nu l-a văzut pe tatăl lui Zach altfel decât calm. Duminicile se îmbrăca în costum, chiar dacă nu se ducea întotdeauna la biserică. Barba atent tunsă era de un alb imaculat. Niciodată nu i-ar fi spus fiului lui că avea nevoie de el. Zach s-a aplecat peste cârligul remorcii. Jina s-a dus pe verandă și i-a luat mâinile bătătorite ale socrului într-ale ei. E doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu vin niciodată singure. Dispăruse toată culoarea toamnei și peste tot era alb. Devenisem mici puncte mișcătoare într-o lume care părea că abia începe să se definească așa cum o poezie dă să se nască pe o foaie de hârtie imaculată. Vântul încremenise dincolo de pădure. Pomii stăteau nemișcați trăindu-și tăcuți apăsarea zăpezilor de pe ram. Cerul, de un gri spălăcit, părea să coboare cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai mult pe lățime decît În profunzime, și poate să fi fost și acesta un efect al luminii. Clădirile erau de fapt așezate În zigzag și din orice parte le priveai, te frapau zidurile lor ce se proiectau pe albul imaculat al bolții cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și cu un sistem de transmisie strălucind de-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lângă mine ca-n atâtea rânduri. - Ce puteam face? întrebai neînțelegând dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză în fotoliu lăsând să-i atârne în lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcându-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi nu suntem chemați decât pentru a aplica legile așa cum sunt. Atâta tot. La facultate ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să fie un coif roman. Lângă par, printre urmele care se suprapuneau, o pată roșie, lungă se întindea pe zăpada imaculată, dispărând în întunericul pădurii. Sângele acela, de un roșu aprins, fusese vărsat de puțin timp. Valerius duse calul lângă un copac și legă frâul de o creangă, apoi își chemă câinele cu un fluierat. Pas cu pas, urmări dâra aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
blana lui Lurr. — Taci, șopti înspăimântat, taci! Simțea mirosul înțepător al sângelui care încă nu se uscase. Privi în jur și hotărî să meargă mai departe. Trecu peste corpul celui ucis, pe care-l descoperi puțin mai încolo; pe zăpada imaculată văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reușea să vadă chipul creaturii. Distinse cu greutate părul lung, blond, și brațele goale. — De asta ai venit aici? Glasul femeii era batjocoritor. Nu! strigă Vitellius. Se sperie de corbul care venise să se așeze în fața vrăjitoarei, negru pe zăpada imaculată, și începu s-o roage să-i spună care avea să fie destinul lui acum, când soldații îl aleseseră imperator. Găsi de cuviință s-o informeze că își împărțise armata în două trupe: de o parte Flavius Valens, cu patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou, în timp ce vântul se preschimba în furtună. Un lup îi sări deodată în spate. Vitellius căzu, rostogolindu-se departe de trupul femeii. Se ridică și-și luă pumnalul, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te trimit pe plajele morților cu un șut în fund. Își puse coiful. Nici un servitor nu veni să-l ajute. Arbitrul privi spre pulvinar. Vitellius se sprijini de balustradă și, după o clipă, batista din mâna lui unduia în vânt, imaculată pe cerul albastru. Explodă muzica flautelor și a orgii hidraulice. Mulțimea amuți. Valerius inspiră profund. Sosise clipa. Inima îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui Flamma îl orbi, trecând prin micile orificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar mă tem, De plutire... De lin zbor, De purul înălțător . Prind curaj, Nici nu respir, Când, Prin valul de plutire, Casa norului divin Îmi oferă găzduire; Nu timp mult... Ci doar atât, Cât liniștea s-o sărut Ochii în imaculat Să-i curăț Și să îi scald, Inima mea să primească Culoarea de cer Albastră. Roșul să îl las la nor, Să mă cheme când i-e dor, Iar în palme, Pentru floare, Să aduc roua cerească, Petala să nu
Roua florilor. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_549]
-
un verde țipător. Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la televizor: doi ași într-ale tenisului izbind mingea, totul numai nerv și agerime. La capătul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi răpească asta. O, lumânările, cum am greșit, cum le-am irosit, lumânări pure, albe imaculate? Uite, fotografiile, galbene ca praful și aproape la fel de sfărâmicioase ca și el, din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și violeți, atunci când a văzut că Vultur-în-Zbor era treaz. — A, zise el, domnul Vultur! Fii bine-venit, după cum obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și o doamnă în vârstă îmbrăcată în mătase bej, așa de îngrijită încât o făcea și pe Suki Fine, elegantă cum era, să pară trecută. Puțin mai departe de grup era un tânăr cu un aer răutăcios, purtând un costum imaculat și o cravatăîn dungi, ale cărei culori erau atât de stridente, încât trebuie că erau emblema unui club exclusivist. —Sebastian, zbieră Sir Richard, și Sam! Mă bucur că te revăd, draga mea. A dat mâna cu Sebastian într-un stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nevătămată, iar partea de jos, cu panourile, putea fi reparată destul de ușor. Idem și pentru plasa de sârmă. Dar nu munca pe care aveam să o fac mă supăra, ci tristețea că, în urmă cu numai câteva săptămâni, o agățasem, imaculată și perfectă, iar acum trebuia să iau în considerare posibilitatea de a o dezasambla, luând-o acasă și trecând din nou prin exact același proces. Unul dintre cele mai grele lucruri când creezi ceva e să știi instinctiv când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bărbat, adicătelea călărindu-l ca o iapă În călduri, fapt ce viola cel puțin cinci sau șase păcate mortale recunoscute. Prin urmare, s-a găsit de Îndată cine să scrie la episcopie, solicitînd o binecuvîntare specială și ocrotire pentru sufletul imaculat ca zăpada al familiilor cu nume bun din Barcelona, dinaintea unei asemenea influențe. Spre o și mai mare bătaie de joc, Jausá avea neobrăzarea să iasă la plimbare cu nevasta și cu Marisela Într-o trăsură, duminica, În toiul dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
joi și Îmi oferea cafea, fursecuri și zaharicale din care el abia gusta. Își petrecea orele vorbindu-mi despre copilăria lui Julián, despre cum lucrau Împreună În prăvălie, arătîndu-mi fotografii. Mă conducea În camera lui Julián, pe care o menținea imaculată, ca pe un muzeu, și Îmi arăta caiete vechi și alte flecuștețe pe care el le adora ca pe niște relicve ale unei vieți ce nu existase niciodată, fără să-și dea seama că mi le mai arătase și Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]