19,706 matches
-
mai politic poet englez, mort foarte tînăr, a fost un copil teribil. Infantilismul lui poate fi depistat în nenumărate împrejurări biografice sau citit printre rîndurile eseurilor sau ale corespondentei care ni s-a păstrat. El îl determină pe Shelley să imagineze și să încerce a pune în practică o familie liberă, asemănătoare cu aceea proclamata de tinerii anilor '60 ai secolului XX, bazată pe promiscuitate. În mijlocul "tribului", tronează Shelley însuși, căruia i se îngăduie orice și i se iartă totul. Trăiește
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
documentar). Ceea ce nu e decît o proclamație a independenței textului, care se simte chiar o paradigmă, o sorginte de real. E o demiurgie artistică. O ipostază străină însă de jubilația întemeierii, oglindind durerea făpturii ce se dedublează, se înstrăinează, ca "imagina" uzata, de sine... De fapt, căutarea Formei reprezintă în principiu o alienare , într-un oarecare grad, a ființei, ce, regăsindu-se într-însa precum într-un mulaj, se simte totodată altceva decît acest strat material ce-o acreditează. Formă textuala
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
atestabile, și până astăzi au trecut doar o sută de generații, înseamnă că eu insumi trăiesc 1% din trecutul concret al omenirii. "Hăul istoriei" nu mai este atat de adânc, iar eu am o responsabilitate mai mare decât mi-am imaginat. Acest efort de a te documenta într-un teritoriu atât de vast și de a scrie o sută de microromane succesive este - oricum - o încercare neobișnuită (nu numai pentru literatură noastră). Chiar dacă pot exista rezerve asupra realizării, proiectul tot rămâne
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
edituri puternice din București) va ajunge la criticii literări și la public. Poemele lui Cristian Bădilită par compuse fără efort, în momente de exuberanta. Sunt improvizații, schițe de poeme, dedicații galante, simulări voioase ale efortului creator. Citindu-le, ți-l imaginezi pe tânărul poet în starea de spirit pe care o avea Eminescu când scria: "Din Berlin la Potsdam merge/ Drum de fier, precum se știe,/ Dara nu se știe încă/ C-am luat bilet de-a trie.// C-am plecat
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
Cu toata aparentă să de discurs dezinvolt, poemul are un dramatism sfâșietor, "rusesc", evocând dependența iremediabila și umilitoare a bărbatului de femeie. Esență femeii se concentrează nu în cap, nu în viscere și nici măcar în sex, cum și-ar fi imaginat un poet minor, ci în călcai, care este mai teluric decât oricare altă parte a corpului și care îl obligă pe "vânător" să se târască pe pământ, ca un șarpe. Privirea poetului străbate repede valurile care acoperă povestea iubirii, dar
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
nedreptate, DE CE există iubire, DE CE există ură și așa mai departe. Toate acestea sunt și vor rămâne în veci întrebări fără vreun răspuns exact, bune doar să dea de furcă filosofilor lumii, singurele ființe atât de naive încât să-și imagineze că omenirea nu poate funcționa decât dacă află răspunsurile tuturor problemelor. Omul, însă, vă iubi chiar dacă nu se știe de ce există iubirea, va trăi și dacă nu știe de ce există viață, vă uri și dacă nu știe de ce există ură
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
și dau valoare artiștilor originali și unei scolia. Iar cum Aderca accentua ădiferentierea personalitătiloră spre deosebire de însușirile comune ale unității de școală pe care punea accent sincronismul, teoreticianul ridică semnul întrebării asupra temeliilor ideologice ale grupării sburătoriste". Fapt care - ne putem imagina lesne - nu era decît o erezie sîcîitoare în vederile criticului patronal... Dar natură morală a lui Felix Aderca se manifestă nu doar în susținerea fermă a modernității, a universalismului, a preeminentei personalităților, în atitudinea prointelectuală și antigregară, ci și în
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
măsură că o pecete a personalității, se lasă purtat de un avînt generationist de cafenea care nu-i seamănă, care este, e adevărat, spectaculos, dar nu în ordine intelectuală. Să luăm o clipă în serios această formulă și să ne imaginăm că am putea extrage un model abstract al poeziei saizeciste care - dacă dorim să-l "prelucram" bine - și dorim - s-ar dovedi asemănător cu modelul, obținut în același fel, al poeziei interbelice. Am fi îndreptățiți să tragem de aici concluzia
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
va mai întoarce niciodată, susține scriitorul, e ușoară că o pană, e o umbră lipsită de greutate, în care totul poate fi pus pe contul efemerității, în care trecătorul însuși joacă rolul unei circumstanțe atenunate. Pe cîtă vreme dacă ne imaginăm că posibilă eternă reîntoarcere, existentă devine povară fără măsură, ea ne apasă că un imens bolovan, căci fiecare gest și fiecare vorba vor fi reluate la nesfîrșit, într-un fel de ecou multiplicant care te amețește. Într-o asemenea lume
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
cineva "de pe cealaltă lume" este tot o formă de a cocheta cu moartea. Tomas e un compasiv prin excelență, în sensul etimologic pe care îl dau anumite limbi cuvîntului "compasiune", ca Mitgefühl, de pildă: simțire împreună cu, capacitate de a-ți imagina o cartografie intimă a unui psihic străin și de a o recunoaște de ca si cum ar fi a ta. "Artă telepatiei emoționale," cum o numește Kundera. Astfel concepută, compasiunea e o maladie sinistra, pentru că ea te aruncă în universul lăuntric al
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
maestru în stagiunea din București. La Filarmonica "George Enescu", două seri exaltante pentru fidelii Ateneului: cântată "Carmina Burana" de Karl Orff se mulează perfect energiei lui vitale jucate în ritmuri alerte, după cum îl prind bine realismul ei magic, spectacolul liric imaginat între fast și candoare. La Radiodifuziune, împreună cu Orchestră Națională, Simfonia în Re de César Franck, o viziune non-conventională a acestei ascensiuni savante a Ideii muzicale convertite expresiv în aventură a unei întrebări grave care își află răspunsul în jubilație. O
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
repetiții..., nu cânt fără toată lumea la pupitru... etc. etc.), un muzicant - așa își spune - "specialist numai în do-re-mi", un personaj tonic, purtând cu naturalețe bune obiceiuri de altădată, o lavalieră care este și elegantă a stilului de a trăi, a imagina, a construi. Are 62 de ani. Mai greu e cu birocrația și altele mai vechi... de prin jur. Îmi spune: "Anul trecut... a sărit Sava!" În rezumat, Concertul de închidere a stagiunii Filarmonicii din Brașov a fost pentru el precedat
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca un asemenea edificiu monumental costă prea mult, ci se întreabă - epic - cum ar putea fi mântuit un "neam" care nu mai știe
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
de lemn, și-au adus aminte că ei sunt poporul suveran. Că ei sunt stăpânii a tot ce s-a făcut (nu conteaza că s-a făcut cu susul în jos!) în țară. După ce imprudenții investitori străini care și-au imaginat că vin în România spre a face capitalism, si nu pentru a-i ajuta pe români să atingă noi culmi de protecție socială, si au început să le ceară eficientă, ai noștri au intrat în panică. Aha, vă să zică
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
librarii se află o broșură pe care scrie cu litere mari A GUIDE TO ROMANIAN LITERATURE. În plus pe ultima coperta există mențiunea: "Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii". Străinii care iau în serios asemenea precizări și-ar putea imagina că este vorba de o prezentare sintetică oficială a literaturii române. Cum să-și închipuie că "ghidul" este în realitate o carte de propagandă în favoarea generației '80, carte scrisă de unul dintre cei mai activi avocați ai acestei generații, Ion
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17785_a_19110]
-
sunt atât de speriat, eu nu-mi scoteam mâinile din buzunare și-i zâmbeam tâmp, roșu până în vârful urechilor." Alteori, subiectul este livresc, inactual. Că și lui Mircea Horia Simionescu, lui Costache Olăreanu îi place să răsfoiască - sau să-și imagineze că răsfoiește - cărți și reviste din alte epoci. El povestește la un moment dat ce a găsit în câteva numere ale unei vechi reviste franțuzești, L'Illustration: "...un redactor răutăcios întocmea o listă de invenții la care ar fi lucrat
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
din pricina, după cîte știu, a unor accidente biografice, așa cum avusesem și eu, în primul an de studii, la Școala de literatură, unde fusesem coleg cu Paul Goma. Dar ce ivire! Era unul din tinerii cei mai înzestrați ce se puteau imagina: scînteietor de elocinta, cultivat, afabil și curtenitor, doldora de visuri creatoare, un ins înalt, de-o constituție de atlet, cu o mască în care trăsăturile energiei virile se îngînau cu un serafism al unei juneți privilegiate. Egolatria îi era încă
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
și unul care a fost gândit de altii înaintea lui de sute de ori și eventual abandonat. Criticul literar - dar este el doar un critic literar? - participa, s-ar putea spune, dureros la elaborarea propriilor lui adevăruri. Ți-l poți imagina sufocându-se de prea mult patos. Din cauza tensiunii acumulate, el are momente de veselie nefirească. O exuberanta chinuita, un râs cu gura arsă de febră - aceasta este esența scrisului sau. La care, pentru deplină identificare, am mai putea adăuga o
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
la o parte poezeaua. Iar după aceea, să pună mîna, daca nu pe gramatică, măcar pe artă vorbirii sau oratorilor, oricare ar fi ei, nu musai latini... Că de unde nu e... În rest, dacă mi se dă voie să-mi imaginez și eu ce replică...; sau ce constatare ar face un roman de-al nostru, simplu; ...ce-ar zice, de pildă, nea Gogulică din Vergului, frizer de meserie, dacă ar avea răbdarea de a citi ambele scrisori, si mai ales pînă
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
ne cere să nu încetăm să căutăm feluri noi de a spune adevăruri vechi "... Cu cineaști că Vinterberg și Tykwer, s-ar putea că filmul mileniului trei să arate mult mai interesant decît am fi în stare să ni-l imaginăm noi, azi. Aleargă, Lola, aleargă! (Lola Rennt); Germania, 1998; scenariul și regia: Tom Tykwer. Cu: Franka Potente, Moritz Bleibtreu, Herbert Knaup, Armîn Rohde ș.a. Distribuitor: Româniafilm.
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
aflu periodic ce isprăvi am mai făcut. Și constat, surprins, că sunt mult mai activ decât credeam. Zeloșii cronicari ai vieții mele îmi atribuie fapte pe care nu numai că nu le-am săvârșit, dar nici nu mi le-am imaginat vreodată. Multe dintre ele sunt, bineînțeles, rușinoase. Cu altele, însă, m-aș mândri dacă ar fi ale mele. În România mare scria, în urmă cu câțiva ani, că am sucit mințile unor văduve din Bucureștii Noi. Ce frumos ar fi
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
Ce salcâm? Numai neoane și oglinzi. Ce toaca? Numai pieptănul bătut de marginea chiuvetei ca să se scuture mătreața." Aceasta spectaculoasă reconstituire a unei perpective inedite asupra existenței se datoreaza exclusiv curiozității intelectuale a autorului și aptitudinii lui de a-si imagina situații existențiale. Se datorează, pentru a ne exprima sintetic, talentului sau literar. Nu întâmplător, asemenea portrete interioare ale unor personaje întâlnim numai în scrierile unor autori importanți, fie ei și din secolul trecut (în scrierile lui Slavici și Eminescu, de
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
capitala de nord” - „jing” înseamnă „capitală”) sunt numai trei denumiri pentru o metropolă fascinantă, pe măsura țării pe care o reprezintă. Un oraș cu „numai” 22 de milioane de locuitori, mai mult decât toată România, este greu chiar și de imaginat. Am ajuns la imensul Beijing Capital International Airport (PEK) dupa aproape o noapte si o zi pe drum, dintre care 16 ore în avion! Taximetrul de la aeroport până aproape de centrul orașului (cam 30 de Km), nu a costat decât 70
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
vorbească engleza sau franceza, să nu mai vorbim de limbile spaniolă, germană sau... română. Cerșetori, așa cum am menționat mai sus, aproape că nu există în Beijing. Am văzut însă o „invenție” în materie de cerșit, dar numai de două ori. Imaginați-vă, chiar și nenumărații cerșetori din San Francisco (eu consider San Francisco - capitala cerșetorilor lumii) ar rămâne muți de uimire în fața noii și ingenioasei „invenții”. Numai să găsească o... „mamă”. Deci, iată despre ce este vorba: O bătrână galbenă la
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
10 ani, pentru prima dată în Beijing, am făcut cumpărături la cunoscuta Silk Market (Piață a mătăsii). Pe o stradă îngustă, tarabe lângă tarabe, pline cu tot felul de produse - îmbrăcăminte, stofe, mătăsuri, încălțăminte, bijuterii și tot ce se poate imagina pe lume. În prezent, în locul respectiv s-a construit o clădire impunătoare în care s-au mutat toți vânzătorii sărmani de odinioară, cu același gen de marfă și cu același spirit comercial. Totul se negociază, iar regula generală nescrisă este
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]