7,197 matches
-
în vis, poți pipăi, poți îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche de ghete rupte: Subconștientul picioarelor goale seamănă cu magazia bunicului stau visele arhivate pe poliță după nevoi, după mărimi, după formă. El nu mai este; eu mă împrumut pentru o noapte, pentru două, apoi, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de a mirosi viața umezită în lenjeriile intime a aflat mai târziu. Viața, o erecție între două stații de troleibuz, o excitare fluidă a nervilor, o fantezie decupată din imaginarul păpușilor. Viața ca un fetiș continuu; cel care nu ești în cel care te cauți, cel care te cauți în cel care nu te găsești, cel care nu te găsești în cel care nu te recunoști. Insalubră, Doamne, este această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
merele coapte, deasupra unui soclu în mijlocul celui mai impunător mausoleu. Pentru visele acestea ar trebui să te trezești, Petre, ești tânăr, în inimă ți-a crescut o redută, ce mai aștepți?! Vise, doctore, vise... Bine, fie cum spui. Să trecem, imaginarul este o iapă stearpă și apoi se vede că te-a înțărcat Dumnezeu de iluzii mai devreme de luna a noua. Copile, hai să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că a Înfruntat-o nu numai În Lolita, ci și În Ada sau ardoarea. E adevărat că, În cazul meu, destituirea fizionomiei feminine mature de către cea infantilă ține de istoria personală, de inevitabila confruntare con comitentă a realului și a imaginarului În proximitatea iradiantă a aceleiași femei. Dacă vederea mi-ar fi dispărut la treizeci de ani, această hibridare perceptivă nu s-ar mai fi produs. S-ar fi ivit atunci o interiorizare vizuală a feminității la un alt nivel de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai cinstit în acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de ideea suferinței fizice. Iuda trebuie să sufere îngrozitor, să simtă mâna lui Dumnezeu asupra lui înainte de a-și da sufletul. O faptă cumplită nu poate merita decât o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pedepsește pe Iuda prin mâna însăși a lui Dumnezeu, care pune la cale un accident îngrozitor, echivalent cu o execuție publică (tot Ierusalimul află, de unde și denumirea câmpului respectiv). Probabil Matei 41 se află cel mai aproape de adevărul istoric, deși imaginarul creștin a preferat preluarea, perpetuarea și îmbogățirea versiunii sadice din Faptele apostolilor. Dovadă e un fragment puțin cunoscut dintr-o lucrare a lui Papias, Cinci cărți de explicare a cuvintelor Domnului, care ne-a parvenit prin intermediul unei „catene” despre Evanghelia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ne privește pe toți, dat fiind că la originea ei nu se află altceva decât lipsa de credință, îndoiala, scepticismul sau pur și simplu oboseala în credință. * Apocrifele propun cu dezinvoltură o serie de inovații, dintre care unele vor marca imaginarul european. Iuda apare în culori sumbre. Există unele tradiții mai îngăduitoare, dar firave. În general, predomină diabolicul. Voi încerca să urmez cât de cât o ordine cronologică, deși, în cazul acestor texte, fără origine și autor precis, datarea pune probleme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
respingerea lui la nivelul doctrinei. Nu la fel stau lucrurile cu apocrifele de origine populară, de pildă. Aceste texte, multe remaniate târziu, după campania „antiapocrife” din secolele al II-lea și al III-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
verb care în ebraică înseamnă „a se ridica”) e „responsabil” cu învierea. Capitolele XXXI-XXXVI dezvoltă viziunea, prezentată sumar în capitolele precedente. Capitolul XXII este extrem de interesant, întrucât, sub influența doctrinei orfice grecești, vedem cum se modifică radical reprezentarea șeolului în imaginarul iudaic. Reprezentarea străveche era aceea a unei peșteri imense, în care sufletele drepților stau laolaltă cu sufletele păcătoșilor fără a se recunoaște, moartea antrenând o pierdere totală a personalității, a conștiinței de sine, a memoriei. În capitolul XXII, șeolul capătă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o interpolare creștină destul de amplă, în capitolul IV, avem de-a face cu o scriere iudaică. Câteva motive esențiale (oamenii teriomorfi, din primele două ceruri, pasărea Phoenix și călătoria Soarelui, din al treilea cer, demonul-șarpe identificat cu Hadesul) trimit la imaginarul egiptean. „Există bune indicii în favoarea unei origini egiptene a operei. ș...ț Mediul în care s-a creat Apocalipsa lui Baruh în greacă este o comunitate mistică și sincretistă. Adepții acestei confrerii făceau speculații asupra misterelor creației. Ei se autointitulau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să-mi imaginez universul în care un astfel de act care mă șochează se poate înscrie și părea normal, în care poate avea un sens, constituind chiar un fapt banal. Cu alte cuvinte, este necesar să străpung, pentru o clipă, imaginarul cultural al celuilalt. Raymonde Carroll Mulțumiri Precum se obișnuiește, ținem să le oferim mulțumiri câtorva persoane fără de care această carte s-ar fi născut mult mai greu. Le adresăm cele mai calde mulțumiri lui Alexandru Călinescu (distins profesor la Universitatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lor complicate. Îi las cititorului să descopere alte aspecte ale vieții cotidiene și ale culturii japoneze, printre care (într-o ordine aleatorie): somnul, baia, corpul, desenul, scrierea, fast-food-urile, anotimpurile, luna, blogurile, televizorul, pasiunea pentru scheme și clasificări, ritualul mesei, closetul, imaginarul etc. Nu am cum măcar menționa toate ideile și toate interpretările pe care le propun Roxana și Cătălin Ghiță. Cartea lor este o excelentă "introducere" în universul nipon, dar e, în egală măsură, și un document intelectual revelator. Autorii, deși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
păcate, involuntar) pe care-l degajează, această piesă sui generis vorbește despre impotența oamenilor legii în două spații culturale diferite, chiar opuse ca mentalități și atitudini. În România, milițianul a fost și este unul dintre cele mai disprețuite personaje din imaginarul colectiv, asociat frecvent cu fenomene precum mita, agresivitatea gratuită sau șantajul. Tablagiul nord-dunărean este o figură de bâlci, dovadă fiind interminabilele bancuri ce-l au ca erou, multe inspirate chiar din situații reale. Prin opoziție, polițistul nipon este unul dintre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau avertismente prealabile, urmând ca, printr-un subtil glissando de analepse și de prolepse cinematice, să descopere contururile evanescente ale tramei. Se cuvine subliniat aici și rolul jucat de doi actanți vulnerabili în economia filmului americano-european, dar deosebit de puternici în imaginarul nipon: femeia și copilul. În arhipelagul extrem-oriental, femeia i-a inspirat întotdeauna o panică indescriptibilă partenerului masculin, care, treptat, a transformat-o într-o "fetiță" (arhetipul erotic al japonezei contemporane), pentru ca s-o poată domina abia în momentul în care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
început sfârșit Serpentinele Iroha 850-1250 m Săptămâna 16.10 Iarna delimitează, ca nici un alt anotimp, regiunile Japoniei: nordul, acoperit de zăpadă, sudul, neatins, Okinawa, tropicală. Frenezia însă se dezlănțuie peste tot, prin abundența acelor naberyori, mâncăruri (mai degrabă ciorbe, în imaginarul nostru) care adună nenumărate ingrediente în același ceaun și care fac să defileze multe simboluri ale iernii, ca faimosul pește fugu într-un soi de ghiveci care, după cum repetă japonezii, îți încălzește și trupul și sufletul. Dar iată că există
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noastră cultură o antropologie a somnului? Și, dacă ea ar fi făcută, opunând modelul nostru european modelului japonez, care ar fi termenii, opuși într-un titlu amintind de Crud și gătit al lui Lévi-Strauss, cu ajutorul cărora s-ar putea circumscrie imaginarul, metafizica și pragmatica somnului? Încerc să sistematizez ceea ce mă șochează la somnul japonez. Și noi dormim în mijloacele de transport, nu? Totuși, numai în trenuri, pe distanțe lungi. Și atunci, cei mai mulți dintre noi încearcă să se ferească, să-și creeze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
condamnată, astfel, la neîmplinire. Uimirea în fața rafturilor cosmetice gemând de produse de whitening, de înălbire a pielii. În celebrul său eseu Elogiu umbrei, Junichiro Tanizaki, încercând să explice diferite aspecte ale culturii japoneze printr-o subtilă determinare impusă de un imaginar al umbrei, al întunericului, face elogiul pielii galbene care, în semiobscuritatea ireală a teatrului no, dobândește la tinerii histrioni luciri și nuanțe nepământene. Tanizaki a fost acuzat de naționalism. Masako, în vârstă de optsprezece ani, întinde mâna spre sticluța cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
act fiziologic a cărui necesitate, în planul divin al creației desăvârșite, încă îmi scapă. M-am amuzat atunci construind antropologii imaginare, în care europeanul, obsedat de o alchimie a purității prin care părțile murdare ale ființei, "rușinoase", sunt refulate în imaginar, neacceptate decât într-o formă aseptizată unde nu mai subzistă decât mici reflexe inconștiente ale terorii inițiale, cum ar fi regula de aur a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
grădină, este dat de faptul că, prin amplasament, prin materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în oglinda conștiinței. Mai mult decât atât, spațiul pe care imaginarul european îl circumscrie unei arii a sordidului, a murdarului prin excelență este înscris de japonez în tiparul unei estetici rafinate: Într-adevăr, nu există loc mai potrivit pentru a te lăsa cuprins de vraja zumzăitului insectelor, a cântecului păsărilor, a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în raport cu justiția umană, ci rușinea de a fi eșuat în fața exigențelor impuse de această privire colectivă constituie summum malum. Există, în opinia mea, un tip special de configurație psihică, apt de a caracteriza ceea ce am putea numi, cum grano salis, "imaginarul nipon". Fără a întreprinde o analiză detaliată care ar necesita apelul la teoriile moderne ale imaginarului, voi încerca, în rândurile de mai jos, să schițez profilul câtorva figuri arhetipale principale, prezente în acest tip de imaginar. Astfel, prima dintre efigiile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
constituie summum malum. Există, în opinia mea, un tip special de configurație psihică, apt de a caracteriza ceea ce am putea numi, cum grano salis, "imaginarul nipon". Fără a întreprinde o analiză detaliată care ar necesita apelul la teoriile moderne ale imaginarului, voi încerca, în rândurile de mai jos, să schițez profilul câtorva figuri arhetipale principale, prezente în acest tip de imaginar. Astfel, prima dintre efigiile care se impun este constituită de arhetipul persona. Deja teatrul no vehiculează masca și accesoriile ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
numi, cum grano salis, "imaginarul nipon". Fără a întreprinde o analiză detaliată care ar necesita apelul la teoriile moderne ale imaginarului, voi încerca, în rândurile de mai jos, să schițez profilul câtorva figuri arhetipale principale, prezente în acest tip de imaginar. Astfel, prima dintre efigiile care se impun este constituită de arhetipul persona. Deja teatrul no vehiculează masca și accesoriile ei ca pe un tampon între lumea interioară și cea exterioară. Cum persona este, în primul rând, un arhetip social, transpare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
salvări. Chiar dacă acest arhetip este, după Jung, o formă de răspândire universală, el ne apare cu totul reprezentativ în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat timp de secole între malurile unui arhipelag accentuează, la rându-i, simbolistica acestei persona. Imaginarul japonez operează o delimitare severă între înăuntru și afară: sfera intimității (înconjurată de mască, apoi, de frontiera propriei familii, de cea a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]