999 matches
-
Creându-mi astfel scopul de a munci pentru a-l decodifica. Efortul depus îmi umplea timpul care și așa trecea degeaba. Deși convins, de fapt clădesc ceva mai etern decât piramidele! În substanța invizibilă a pasiunii care nu poate fi imortalizată de nicio peliculă. Grimasele pe care le creează sunt însă hidoase. Și Magiștrii cu măști de lup pe cap mi-arătau fotogramele statice ale chipului, infinitatea hidoșeniei umane. Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plenitudinea frumuseții sale divine. Sigur că majoritatea rozătoarelor se simțeau ca Iona în burta balenei și rodeau acum din interior, fără ca artiștii să știe de unde le veneau simțul efemerului, iluminarea, tăria cuvântului care naște cuvânt, o imagine pe pânză care imortalizează eternul, o partitură care exprimă glasul Creației. Toate stârpirile avuseseră efect prin diversificarea esteticii, care de la primele atele puse osaturii fragile a ARTEI ajunsese la amputări fără milă a membrelor fără talent și îngroparea lor în Cimitirul Uitării. Pentru că instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu care trebuia să fie frate. Mi-am mai amintit de singurul meu prieten din copilărie, un portret al unei păpuși de pluș. Era atât de real! Mi-a plăcut acel tablou, probabil datorită faptului că animalul pe care-l imortalizase în pânza sa era imaginar. Un animal de genul ăla nu avea cum să existe. Avea corpul negru, cu părul scurt, dar plăcut atingerii, îmi închipui, cu ochi roșu în negru, urechi ascuțite și o coadă lungă și osoasă. Semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu mai sunt În viață, că nu mai pot iubi, că nu se mai pot bucura de maternitate, că nu mai văd lumina dimineților...Nu știu de ce, dar orice portret pictat, Îmi amintește de moarte.,, -Pictorul e cel care le imortalizează farmecul, setea de viață, strălucirea, durerea, misterul, el este cel ce-și asumă caracterul lor, Înobilându-l cu marele lui talent sau, uneori cu geniul. Bărbatul care l-a vândut, nu-i cunoștea valoarea. Părea că vrea să scape cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dar are o mai veche fală”. Dacă în trecutul istoric hotărnicia Târgului Bârlad se întindea până la râul Prut,acum orașul este delimitat de cursurile de apă :pârâul Simila,râul Bârlad,pârâul Vărămizoaia și pârâul Valea Seacă. Pictorul N.N.Tonitza a imortalizat pe pânză cursul mijlociu al pârâului Valea Seacă,pârâu ce trece pe sub Podul Verde,pe sub Podul de Piatră,pe sub Podul Pescăriei și se varsă în râul Bârlad. In apropiere se găsesc Galeriile de Artă ce-i poartă numele. Aceste galerii
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
s-au aliniat cu câteva momente Înainte, În fața ușii aflate În spatele scenei. Cel ( cea) strigat Își făcea apariția În aplauzele publicului, primindu-și diploma, albumul și felicitările. După primirea diplomei fiecare trebuia să treacă prin fața aparatului de fotografiat pentru a imortaliza momentul. Nu-mi puteam lua ochii de la chipurile lor frumoase, de la obrajii Împurpurați de emoția evenimentului. Ce momente magice! Ce clipe de aur străluceau În ochii lor! Doamne! Ce se va alege de aceste ființe minunate? Cum va fi drumul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
brâu lat și îmbrăcat în aceleași straie albe cu care-l văzuse și ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zâmbet În colțul gurii, poate se regăsesc Într-o asemenea narare sau chiar au auzit de o Întâmplare identică (vezi Răzbunare sau un Concediu ratat). O privire peste Întregul cuprins din Pete de culoare ne duce la o imagine bine imortalizată pe luciul gândirii noastre: proza scriitoarei Vasilica Ilie rămâne o delectare În călătoriile scurte sau de durată ale lectorilor ,,adulți”. Întâlnirea cititorului contemporan cu proza din acest volum Îi Îndepărtează, acestuia, ridurile frunții, spălându-i-le cu spuma umorului adunată
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii. Atâta simțea, că-i explodează măruntaiele, când îl văzuse pe Daniel deschizând ușa compartimentului. Să fi stat cineva să imortalizeze atunci cum îi zbura sângele prin vene, ce tensiune nebună simțea până în vârful degetelor, ce dorință să scoată capul pe geam și să strige: „Sunt eu, sunt eu, Rodica. Și cu sora mea, Mălina“. Așa făceam când eram mici, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu-mi pare rău. Zilele acelea n-o să le mai trăiesc niciodată. ― N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasă. ― Numai una? Am aid un album întreg. Ne-a arătat o movilă de poze ale celebrei cântărețe imortalizată în diferite roluri. Mai cu seamă în Cio-Cio-San era fermecătoare. Mihaela plutea de admirație. Din când în când exclama! ― Ce frumoasă e! Aici! Și aici... Acum, spune, ce face? ― E la Paris. S-a retras de mult din teatru. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
arăta tot ca o statuie, însă în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă, fără să vreau... Regret că nu sânt sculptor. De pildă un Canova sau un Rodin... ― De ce? ― Pentru că te-aș fi imortalizat în marmură. Statuia vie zâmbi imperceptibil în loc să râdă cu poftă. ― Știi că ai intuiții? Am primit două oferte de acest gen pe care, bineînțeles, le-am refuzat numaidecât... ― Rău ai făcut, rău, domnișoară Cecilia... ― Nu, deloc. Nu-mi place cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și-așa, semăn, nu mă pot plânge. Artistul, care picta cu o frecvență de patruzeci de mii de pensule mici pe secundă, a așteptat îndelung acest moment, m-a văzut, clipă în care, datorită tehnicii sale nemaivăzute, m-a și imortalizat. În ziua aceea Bogdan intră în sala tronului, foarte preocupat, așa cum nu-l mai văzusem niciodată, mult mai agitat decât de obicei, când nimic, dar absolut nimic, oricât de extraordinar, nu-l miră. La subraț avea un covor albastru, magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un fel de rămas bun de la Iași, acest oraș plin de nostalgii, pe care mâine îl părăsim fără să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară intenția acestuia la început fără interes, dar insistența lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-ar putea să nu mai fie reeditată în anii ce aveau să urmeze. Întreaga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tabloului de bord. Laitmotivul acelui dosar fotografic ieșea la iveală pe măsură ce îmi reveneam de pe urma rănilor: relațiile mele - mediate de automobil și de peisajul lui tehnologic - cu soția, cu Renata și cu doctorița Helen Remington. În acele fotografii brute, Vaughan îmi imortalizase îmbrățișările nesigure din zilele când îmi aruncasem corpul rănit în primele întâlniri sexuale de după accident. Îmi surprinsese mâna întinzându-se peste tunelul de transmisie al mașinii sport a soției mele, porțiunea interioară a antebrațului crestată de maneta cromată a schimbătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
această lipsă făcea cu totul posibil un act sexual cu el. Introducerea penisului meu în rectul său în timp ce stăteam amândoi întinși pe bancheta din spate a mașinii lui ar fi fost o întâmplare la fel de stilizată și de abstractă ca acelea imortalizate în fotografiile sale. Regizorul de televiziune se târî obosit la ușă, cu o țigară udă desfăcându-i-se între degete. - V., poți repara asta? Seagrave a făcut-o de toată groaza. Apoi, trăgând în gol dintr-o crăpătură a țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Dacă e să dăm crezare propriilor afirmații (dar și unei notițe apărute în 1931 în Contimporanul), acesta le popularizase deja, în timpul Primului Război, împreună cu cîțiva afini, sub forma unor improvizații teatrale în cafenele. Ciprian va merge pînă la a-l imortaliza pe Demetru Demetrescu-Buzău, sub numele Ciriviș (porecla lui din liceu), ca erou principal în piesa Capul de rățoi (1940), după ce, cu 12 ani în urmă, fusese acuzat de Arghezi pentru vina - imaginară - de a-i fi „furat” defunctului piesa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înseamnă că tu ești cel chemat. Vino în brațele, și-n inima, și-n sufletul meu. S-a dus. Și, acolo a rămas, pentru totdeauna.Ce a urmat? Vorba poetului Mihai Beniuc, dintro amintire a sa, de prin zona Sighișoarei, imortalizată în poezia intitulată Ana Chelemen. Iat-o. Ți-aduci aminte, Ana Chelemen? Era vară, ziua caldă, iar noi doi eram la scaldă. Ți-aduci aminte, Ana Chelemen? Ce-a urmat, a fost o minune; Asta,însă, nu se spune. Ți-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Îmi imaginez cum undeva, într-o margine liniștită de cer există acest locaș al trecutului. Aici s-ar afla întreaga evoluție a lumilor. Printre alte ființe neștiute, ne aflăm și noi, pământenii, cu florile și cu rănile noastre. Totul este imortalizat acolo, în cele mai mici amănunte. Nu lipsesc nici eu, fata cu ochii de viorele. Dacă un locuitor al altei planete ar dori să ,,citească” despre mine, ar împrumuta o carte, cartea nu trebuie să dispară niciodată!, și ar afla
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bogătașilor care se apropie de vârsta de șaizeci de ani. Ar putea da senilitatea-n ei și poate te confundă cu moștenitorii lor. Am izbucnit în râs și mi-am dezvelit incisivii. Martha se întinse după creion, dând să-i imortalizeze. — N-am avut timp să mă gândesc prea mult. Ori ei, ori noi. Cam la atât s-a redus tot. — Dar partenerul tău? Flăcăul acela blond cu care ai boxat anul trecut? — Lee a fost ceva mai afectat decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Harnașamente de piele neagră, lanțuri, bice, zgărzi bătute în ținte, prezervative Tijuana, care lungesc toroipanul cu doișpe centimetri... Reviste porno cu fotografii de femei goale, biciuite de alte femei în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spunea Henry zâmbind compătimitor În barbă, Înțeleg că poți fi pus În situații jenante. Școlarii nu sunt cele mai sensibile... cele mai diplomate... Dar când ai să te faci mare, Gerald, ai să Înțelegi ce lucru minunat este să fii imortalizat În paginile lui Punch, chiar și ca - cum suna expresia aceea Încântătoare? - „bebe În scutece“. Ceva mai târziu, avea să găsească desenul la care făcea, probabil, referire băiatul, să Îl dea la Înrămat și să Îl agațe În holul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eventualitatea unei revederi la Roma, dar nu făcuse niciodată nimic pentru a o pune În practică. De aceea, când Îi parvenise vestea morții ei, simțise, pe lângă durere, și o oarecare vinovăție, de care se eliberase promițându-și că Îi va imortaliza spiritul În opera lui, În special prin eroinele lui. Istoria pe care i-o relatase lui Du Maurier, ca și altora, a unei iubiri de tinerețe Înăbușite cu cruzime de soartă tocmai când stătea să Îmbobocească, explica și, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eleganța și politețea occidentală, și ca să nu mai zicem de stilul nostru impecabil (Timișoara, Cluj). Poienița Brașov, cu Biserica Neagră și Palatul Ecaterinei, hotelurile de lux foarte interesante caracterizează vacanța impecabilă. Iar Caragiale cu a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic, dezagreabil. Copii. Copii distante. Vise. Vise de zi. Ruină. Ruina apasă, Iubire. Iubirea-i incertă. Mare. Marea-i furioasă. Fragmente. Fragmente-n durere, Lacrimi. Lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vrea să le spele ălora creierul! Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vânt. Mereu cineva distrugea tot ce era frumos. Pe lac plutea un covor verde de frunze de nufăr. În mijlocul lui se afla o floare albă, stingheră. Singurătate. Dar frumusețea ei era admirată de trecătorii care se opreau pentru a o imortaliza în fotografii. Asemeni ei erau și unii oameni. Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să fie admirate, apreciate. Erau fericiți? Această recunoaștere a meritelor hrănea orgoliul sau spiritul? Ea era o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]