1,160 matches
-
În defensivă, ea se preface că râde Împreună cu ei, se mototolește mai tare decât este posibil, apoi se ridică Întâi pe coate, În genunchi, râde-plânge cât poate, se odihnește Încă puțin la pământ, se redresează, se ridică cu un efort imperceptibil, pășește puțin Împleticită, Înalță fruntea, Îi sfidează pe toți cu o privire plină de o imensă milă, Își ia aripile În brațe și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit violent, ne-am strivit piepturile unul de altul brusc, Într-o Încleștare (ne)dorită a cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar pieptul m-a Împuns dur cu două bolduri, două scuturări puternice ale corpului, scurgându-se din creier spre genunchii ce mi s-au muiat, făcându-mă să mă țin și mai strâns de ea, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de dorințele unui rege; el citea cu o mare distincție, (nu este vorba despre haina de gală pe care o Îmbrăca Machiavelli când trecea În bibliotecă!); se poate nota un mod aparte de a se apleca asupra scrisului, o Înclinare imperceptibilă a corpului În față, acea atenție ce o acorzi unei doamne fără să o agasezi, te Înclini spre ea cu corpul foarte puțin; ea simte acel curent de afinitate ce-l emană Întreaga ta ținută, simte că este privită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
piciorului; prin Înclinarea bustului spre dreapta, Înclinare cerută de vârtejul În care e Înscris Întregul corp, de altfel, destul de scurt, cu un mijloc aproape insesizabil, Între umerii strânși În corsetul gri al costumului și Înfoierea rotundă a poalelor, ce lasă imperceptibil să se construiască ipoteza existenței unor ciorapi-chilot acoperind tăietura largă dintre piciorul Întins, foarte realist conturat, și celălalt picior, aruncat În față puțin Îndoit (de aici și deformarea dată de scurtimea aproape la jumătate față de celălalt, precum și subțirimea caraghioasă); mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu s-ar fi văzut legătura, se enervă el, de ce aș mai fi zis să ridici mai mult arătătorul? Încă o dată. Fșșșș... batistele se separară și fluturară prin aer precum steagurile unei armate triumfătoare. - Ah, spuse Balzac. O încuviințare aproape imperceptibilă. Nu fusese tocmai o laudă, însă Kara învățase sistemul de comunicare prin „Ah” al lui Balzac. O dată izbăvită, se îndreptă către caietul de intrări pentru a inventaria marfa sosita vineri după-amiaza. Balzac se întoarse la computer, pe care scria un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îl îndemnă Rhyme. Cooper ajustă obiectivul instrumentului cu o ușurință demnă de invidiat, iar curând imaginea era de-o claritate perfectă. - E bine, acum hai să ne plimbăm puțin peste ea, continuă Rhyme. Cooper începu să miște platforma cu mișcări imperceptibile, scoțând la iveală sute de forme ciudate, unele negre, altele roșii sau verzi, iar câteva translucide. Rhyme avu sentimentul, ca de fiecare dată când privea prin obiectivul unui microscop, că este un fel de voyeur care examinează o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spună că ai nevoie de trei însușiri pentru a fi un iluzionist de succes. Dexteritate, dexteritate și, mai ales, dexteritate. În câteva secunde, o cantitate deloc neglijabilă de whisky fusese picurată în paharul lui Rhyme - într-adevăr, foarte silențios, chiar imperceptibil. Thom ar fi putut foarte bine să fie în cameră și tot nu și-ar fi dat seama. Kara adăugă apoi un pai și puse paharul în suportul special de pe scaunul lui Rhyme. - Servește-te, spuse ea în final, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spun domnului Balzac de ce îl întreb despre Weir. Este foarte supărat pe mine. Va trebui să fac ore în plus la magazin. - Îți vom scrie o scutire, glumi Sachs, prin care îți vom motiva absența de la ore. Kara zâmbi aproape imperceptibil. - La naiba cu scutirea. Dacă nu erai tu, nici acum nu am fi avut vreo idee cu privire la identitatea criminalului. Spune-i să îmi dea un telefon. Rezolv eu problema. - Mulțumesc, spuse Kara anemic. - Sper că nu te duci acum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să ridice un om, după principiile științifice pe care le Învățase de la tatăl lui. Dar patrulele japoneze de pe Amherst Avenue ar fi văzut zmeul zburînd pe deasupra grădinii. Punîndu-l deoparte, Jim se Învîrti prin casa goală și urmări cum scade, aproape imperceptibil, nivelul apei din piscină. MÎncarea din frigider Începuse să emane un miros suspect, dar dulapurile cămării erau pline de fructe conservate, biscuiți de cocktail și carne presată, delicatese pe care Jim le adora. MÎnca la masa din sufragerie, așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trecut, În sala Radiodifuziunii cântând În cor. Gândindu-te la anul 2000. Noaptea vine cu liniște. Peste oraș s-a lăsat o pulbere fină, ca o pudră, ca un praf de porțelan, cu un gust acru și străin. Un zumzet imperceptibil, ca al unor cărăbuși Într-o pădure de stejari, treieră aerul care i-a adormit pe toți. Țes pânze păianjenii și se apropie Sfintele Paști. Lumini firave vor umbla pâlpâinde pe străzi. În seara de Înviere, la liceu, se organizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu părul tuns perie, pășind cumva dezarticulat cu piciorul drept. Ca și cum piciorul ăla ar fi fost din fier. Zilnic, făcând același drum, după pâine și iaurt. Nici un zâmbet pe chipul fostului director sau așa ceva de la Astra Română. Doar o grimasă imperceptibilă, ca atunci când o boare atinge pânza de păianjen. Impunător și, probabil, canceros. Spunându-ți sec, dar cu demnitate de fiecare dată când Îl Întâlnești: „Bună ziua, domnule elev”. S-a dat drumul masiv la politici. Iar tu, febril și tainic, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Mi-a întins apa și a așteptat în picioare să-i înapoiez paharul. — Vă simțiți mai bine? Da, apa îmi curățase gura. Nu mă conduse la ușă. — Vă mulțumesc. — Nu aveți de ce. Căldura era tot acolo, plutea în aer, mișca imperceptibil lucrurile. Asfaltul ceda moale sub tocurile mele. M-am pus să aștept ora deschiderii lângă oblonul tras al atelierului. Transpiram din nou și îmi era din nou sete. M-am întors la bar. Am cerut încă o dată apă, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o plăcere secretă văzând că totul în jurul meu era cu adevărat mizerabil. — O repară. Am auzit-o frecându-și mâinile pe care le ținea la spate. Își coborî privirea, apoi o ridică. Mi se păru că întreaga ei ființă vibra imperceptibil, poate eram doar beat. — Vreți să telefonați? — Da. M-am dus din nou în dormitor, am atins din nou cu mâinile plușul de culoarea tutunului. Am privit telefonul, l-am privit ca pe un obiect de plastic care nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
văzut când mi-a fost frică. La mijlocul coridorului, puțin înainte de Radiologie. Lângă una din uși doi polițiști, brațe gri în uniformă, pistoale în tocuri de piele. Îl ascultă pe un al treilea, în civil, care vorbește în șoaptă, mișcându-și imperceptibil buzele negre ca și cum ar fi supt lemn-dulce. Își întoarce ochii spre mine, aproape ca și cum m-ar țintui, două sfere de materie vitroasă care sar pe mine în pustiul văratic al spitalului. Omul mă privește, iar unul din polițiști se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
grabă, nu cu pași mari și totuși ca un om care fuge de ceva și știe că fuga e inutilă. Urmări prin geam soarele ce Încerca să iasă dintre nori. Pe stradă și pe dealuri se simțea o schimbare aproape imperceptibilă. Nu era o Înseninare, ci doar un tremur ușor al nuanțelor, de parcă Însăși aerul era plin de ezitări și Îndoieli. Tot ceea ce umplea viața lui Uri Gefen, Țvi, Teddy și a celorlalți, lucrurile care trezeau În ei dorințe și entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
viață, Începutul reanimării aparatului. Era convins că telefonul nu-și pierduse viața, doar căzuse Într-un fel de leșin adânc și iată, chiar dacă nu-și recăpătase cunoștința, Începea deja să reacționeze slab, un geamăt de durere neclar, un puls aproape imperceptibil, dar care lăsa totuși loc de speranță. Chiar luând În considerare faptul că frigiderul tocmai Începuse să zumzăie În bucătărie. Dar era posibil ca speranța să fie Încă prematură. Și expresia aceasta, „elementul dur“, i se păru deodată dezgustătoare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de hârtie și le dădea drumul pe apă și poate speram ca prin poveștile astea să-l aduc pe american și pe frumoasa madame Katz, cu tot cu camioneta cu fructe, aici în sat. Dar B. se îndepărta tot mai mult, pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc prinse de pământ, le împingea chiar și mai mult înspre colina bisericii. Această consecvență care prolifera din câmpii și coline, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de amiază, postul local Beromünster a anunțat că și noi am avea parte de aceste ciuperci din ale căror umbrele răvășite radioactivitatea avea să „ne pice“ acum nouă, risipindu-se deasupra continentelor, la fix două ore după activare. O iradiație imperceptibilă dintr-o lume mai bună, unde se găseau și toate celelalte lucruri bune pe care ni le doream atât: jazzul, zgârie-norii, cabrioletele și highway-urile, congelatoarele și milkshake-ul - o împletire de cuvinte noi care ne lăsa, prin magia ei, să privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri de lance albastre - compunea buchete, adevărate desfrâuri de gura-leului și ochiul-boului, mănunchiuri aranjate artistic pentru un salon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
treacă în uitare, unde nu voiau să rămână - și în acea zi parcă aveam în fața mea o plasă de păianjen care ți se așază pe obraz, din nebăgare de seamă, într-o șură sau într-o pivniță, o vedenie lipicioasă, imperceptibilă, dar legată de reprezentarea unui păianjen gras, dintr-o specie de mult dispărută. A căzut pe scări jos, în hol, a spus tata, probabil un stop cardiac. Abia își făcuse toaleta de dimineață când a coborât la micul dejun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
e motivul real pentru care divorțez de Mark. În toți acești ani când am crezut că ne mișcăm împreună în aceeași direcție, noi am fost de fapt pe drumuri ușor diferite, care, treptat, s-au îndepărtat de o tangentă devenită imperceptibilă. Și acum, când eu voiam - aveam nevoie - să ne îmbarcăm pentru cea mai importantă călătorie a noastră împreună, când îmi împachetasem sandvișurile emoționale, cumpărasem biletul cu un preț uriaș, petrecusem ore întregi pe internet făcând traseul și mă declarasem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
auzit că sunt niște lucruri pe care nici prietenii cei mai buni nu ți le-ar spune. Din păcate, nu există lucruri pe care Maria să nu mi le spună. Inspiră adânc. — Acum am nevoie de ceva de băut. Un imperceptibil gest al mâinii, și un chelner și apăru ca prin farmec ca să ia comanda. O sticlă de șampanie, două pahare și șase pachete de chipsuri cu ceapă și brânză, vă rog. — Am comandat deja șampanie, am exclamat eu, apucându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făcuse mic, într-o încercare de a deveni invizibil. Eu tăceam în continuare. La fel și ceilalți. Ed bea cât de repede putea. Bine atunci, eu o să plec. Se ridică, eu m-am uitat la Mark, care-mi făcu un imperceptibil semn aprobator cu capul. Știa că trebuia să vorbesc cu omul. L-am condus pe Ed până afară și am închis ușa după mine. Îmi pare tare rău, spuse el. Credeam că locuiești singură din nou. Știam că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la început“. Și amândoi știam ce era în mintea mea. Suntem OK. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Mi s-au înmuiat picioarele și am crezut că mă voi prăbuși. — Te simți bine, iubita? m-a întrebat vânzătorul. Am dat din cap imperceptibil și am luat revista, aruncând banii pe tejghea și zbughind-o din magazin înainte să-mi poată vedea cineva fața. Cum am putut să uit de articol? Ei bine, era evident acum. Fusesem prea preocupată să mă însănătoșesc total, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
apropiaseră unii de alții, involuntar, pe nesimțite, astfel că formaseră un cerc strâns de trupuri în jurul Marianei și al lui Andrei. Erau impresionați. În ochii câtorva se citea chiar o ușoară spaimă. Andrei înțelese starea prin care treceau aceștia. Zâmbi imperceptibil și își aminti că și el trecuse prin această stare de teamă și neliniște, înainte de a merge pe Muntele Athos, când îi povestise tatăl său aceeași legendă și multe altele. Se ridică de pe bancă cu mișcări încete, își șterse fruntea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]