10,269 matches
-
birocratică îi permit Chinei să pună în practică numeroase progrese tehnice îcum ar fi caracterele mobile de tipar), să producă mai mult de 10 tone de fier pe an și să finanțeze o armată de un milion de oameni. Flota imperială, orientată din nou spre exterior, explorează până și Africa, ajungând, sub conducerea unui oarecare Zheng He, până în Australia și poate chiar în Americi, fără a stăpâni totuși drumurile comerciale sau fără a dori să cucerească piețele ori să difuzeze cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vizitam prietenii. Treceam des pe la familia Stroeve și uneori împărțeam cina lor modestă. Dirk Stroeve se lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pasageri, indicați ca „oameni de peste mare”. Dar de ce ar fi trebuit o corabie creștină să transporte păgâni, și nu ca sclavi la vâsle, ci găzduiți În cabina căpitanului? Și, În plus, sub acel Însemn macabru. Lor le fusese Încredințat tezaurul imperial. Și ce Însemna Împărăția Luminii? Și totuși, În scriere exista ceva inteligibil. Numele acela, Credincioși ai Iubirii. Secta din care făcuse și el parte În tinerețe, grupul secret angajat În luptă cu despotismul papilor. Gânduri frenetice și pasiuni de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a fost novice pe lângă Elia da Cortona, franciscanul prieten cu Frederic. Și se spune că e foarte bogat. Ca și Elia. Despre el se zicea că ar fi Învățat taina alchimiei pentru a fabrica aur. Ori poate că găsise comoara imperială. Părea să gândească cu glas tare. - Dar poate că s-a pierdut totul, zise el apoi, clătinând din cap cu tristețe. Din toate s-a ales doar praful și pulberea după moartea lui Frederic. - Iar dovada ar fi aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de ce au venit aici? Pietra șovăi. - Martina nu e sigură că a Înțeles bine. I se pare că i-a zis... „pentru visul Împăratului”. Ba chiar „ultimul” vis. Lagia se amestecă și ea, alarmată. - Împărat? Ce au de-a face imperialii? Pe cine mi-ai adus În casă? Fără să o bage În seamă, priorul privea În gol, absorbit de ceea ce tocmai auzise. - Întrebați-o despre oglinzi, zise mai apoi către Pietra. Fata, după o clipă de stupoare, traduse În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
epoca străveche, despre care au povestit grecii. Cei șapte bărbați Înstelați sunt corpurile cerești care se rotesc În jurul Pământului, carul acela mare În care Frederic a pus piciorul. Cei patru sclavi Înjugați sunt cele trei pământuri de la suprafață, supuse puterii imperiale, iar tritonul e oceanul. Centaurul, o Îmbinare de om și animal, e un simbol al Înțelepciunii, o sinteză Între natură și intelect. Cei doi cavaleri, puterea de a constrânge prin lege și de a elibera prin forță. În sfârșit, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Care e scopul Întregii povești? Cecco scutură din cap. - E un proiect alcătuit din mai multe părți, precum crengile unui copac mare. Fiecare dintre noi Își cunoaște propria sa misiune... Însă numai Întâiul știe tot. Eu, Însă, am priceput... Tezaurul imperial... prietenii sunt pe urmele lui. Și poți să bagi mâna-n foc că mult din metalul acela mi se va lipi mie de degete, că mare nevoie mai ai de el. Și de ale tale o să se lipsească, dacă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În orașele guelfe. Pentru ca, odată ajunși acolo, să lucrați pe ascuns spre atingerea adevăratului vostru scop, prost mascat Îndărătul rimelor și al văicărelilor voastre amoroase: să smulgeți Italia de sub dreapta cârmuire a Bisericii, spre a o repune În lanțuri sub imperiali. Dar Biserica, adăugă prelatul ridicându-se, de această dată cu o repeziciune nebănuită, a zădărnicit În mai multe rânduri, de-a lungul veacurilor, Încolăcelile șarpelui care Încercau să o sugrume, de când urmașii lui Carol cel Mare au trădat pactul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de această dată cu o repeziciune nebănuită, a zădărnicit În mai multe rânduri, de-a lungul veacurilor, Încolăcelile șarpelui care Încercau să o sugrume, de când urmașii lui Carol cel Mare au trădat pactul prin care le-a fost Încredințată coroana imperială. Și a avut totdeauna dreptate. După cum va avea dreptate și În privința afacerilor mărunte ale unor oameni mărunți ca voi. Zadarnic ați convocat la Florența cavalerii Apocalipsului! Cardinalul ridicase un deget, cu un aer amenințător. Gâfâia de surescitare, iar bărbia cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
până la ea și o strânse de un braț. - Ești sigură? Așa au zis? Ea se eliberă din strânsoare, zbughind-o prin portic. Rămas singur, priorul Începu să reflecteze furibund. Așadar, Acquasparta era la curent cu conjurația de restaurare a dinastiei imperiale. Dar știa el oare și numele fiului blestemat? Poate că nu, având În vedere că se aștepta la o mărturisire din partea lui: părea Încredințat că Dante cunoștea secretul. Oare În mintea lui existau deja toate elementele acestui secret, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reflecteze, frământându-și buza cu dinții. Putea oare să fie vorba de fiul pe care l-a avut cu Bianca Lagia? Dar, dacă acesta murise, atunci ghibelinii În cine Își puneau speranțele? Toată povestea Romei se Întemeia pe carisma sângelui imperial. Oare nu de o posibilă Întoarcere la stirpea Anticristului se temea cardinalul de Acquasparta? Fascinat, Își reluă lectura. Pagini despre fapte de arme, despre durere, despre glorie, pe care mintea sa le sorbea așa cum un om Însetat soarbe apa. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se clatine. Poate că Templul și Republica Venețiană, care apărea Îndărătul urzelii, aveau cu adevărat un plan mai vast decât acela de a jefui orașul sfânt. - Acest mare proiect s-a frânt, reluă Monerre. Sfărâmat ca și vâna familiei imperiale. Dar acum e cu putință să fie reluat și dus la bun sfârșit, iar pe tronul Romei să se Întoarcă Împăratul roman legitim, moștenitorul lui Frederic. Vino cu noi, adăugă pe un ton mâhnit. - Moștenitorul lui Frederic... Dumneata aduci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În când, ca și când un fir de disperare i-ar fi marcat cuvintele. Ceva trebuia să fi Împiedicat planul acela perfect. Mâna asasinului Începuse să lovească În pilaștrii viitorului edificiu, destrămând urzeala proiectului. Însă, dacă scopul asasinului era să curme visul imperialilor, atunci era cu adevărat foarte posibil ca Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se puse În gât Îi Înăbuși strigătul care Îi năvălea pe buze. Își trecu degetele peste cizelura delicată a cupei, o cunună de trandafiri și de frunze de laur care o Înconjura În partea de sus, peste patru acvile imperiale cu aripile larg deschise. O lucrătură de preț, demnă cu adevărat de buzele unui Împărat. Cele opt fețe ale pocalului aminteau de forma perfectă a templului din Ierusalim. Dar și de fortăreața neterminată a lui Frederic, și de construcția care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
li se adreseze străjerilor și să le povestească totul, Însă ei tăcură, continuând să Împingă carul. În depărtare, strada se deschidea către Santa Reparata. Pe fundal, marele tambur de marmură al Baptisteriului se contura pe cerul negru, ca o coroană imperială Învăluită Într-o mantie Înstelată. Dante grăbi pasul, nerăbdător. Intrară În piața pustie, printre grămezi de materiale de construcție. Ceva mai În față, o muchie din zidul viitorului Dom răsărise deja din pământ. Se Îndreptă hotărât spre partea laterală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al intelectului său, și numai pentru asta ar fi meritat să trăiască și să domnească. Pentru devotamentul pe care Îl purta minții lui Frederic. Devotament pe care domnia ta l-ai exploatat, lingușindu-l, făcându-l să creadă că destinul lui imperial era confirmat În stele. De aceea i-ai arătat tratatul dumitale despre divinație. Iar apoi, l-ai determinat să Închine pentru succesul Întreprinderii În cupa minunată care Îi aparținuse tatălui său. Și care l-a ucis În același fel În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Castelului. Care este deschisă. Cu părul încă ud, cămașa în dezordine, pantalonii descheiați la câțiva nasturi și inima bătând nebunește. Iar aici, îl zăresc deodată pe scări, în picioare, impunător ca un diavol, un adevărat maestru de ceremonii, pe procuror, imperial și la fel de viu ca mine, cu măruntaiele la locul lor și sângele în vene. Brusc, văzându-l astfel, drept ca un catarg, cu brațele deschise către nimic, cu ochii fixați în depărtare și buzele tremurând, îmi spun că dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O liniște monotonă domnește înainte și după fiecare tâlhărie. Pe nesimțite, copiii au alunecat din rolul copilului în cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
luat cu mine niște instrumente pe care nu le mai folosisem de mult. Alesese un hotel pe care snobii cu care eram eu obișnuită nu-l prea frecventau, cum să-i spun, nu era un hotel de genul Okura sau Imperial. Se pare că detesta locurile care respirau atomosfera Japoniei moderne. Nu era un munte de om, dar era robust, ca un bărbat de la țară, fără nici un complex, plin de mândrie și de energie. Era un admirator al lui Bob Fosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și să o privească cum cerea implorând orice obiect În formă de penis. — Nu era deloc un snob. De fapt, știa că nici vinul, nici șampania nu i se potriveau, așa cum nu i se potriveau nici hotelurile gen Okura sau Imperial. Le detesta pe toate. Dar continua să bea vin de o sută de mii de yeni sticla, șampanie de trei sute de mii de yeni sticla. Parcă se scălda În băutură, așa cum beau pescarii de la Marea Japoniei ceai sărat, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să cheltuiască Într-un stil care te lăsa fără cuvinte. Chiar și atunci când ieșea În oraș doar ca să mănânce niște spaghete, se urca Într-o limuzină lungă Lincoln. La hotel se caza Întotdeuna În cele mai extravagante camere: Ambassador Suite, Imperial Suite, Tropic Suite, Marrakesh Suite. Genul de camere decorate cu un gust Îndoielnic, dar cu cât erau mai scumpe, cu atât Îi plăceau mai mult. Toate astea costau o căruță de bani. Dacă avea un milion, Îl toca cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Berlin Illustrated News. Când Heydrich te invită la micul dejun, întotdeauna cel mai bine e să fii pregătit pentru o vizită lipsită de confort și, cel mai probabil, pe termen nedefinit. Chiar la sud de Alexanderplatz, pe Dircksenstrasse, Prezidiul Poliției Imperiale și Tribunalul Penal Central stăteau față în față într-o confruntare deloc ușoară: conducerea administrativă a puterii judecătorești împotriva justiției. Era ca și cum doi luptători de categorie grea s-ar fi aflat umăr la umăr la începutul unei lupte, fiecare încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe Horațiu, căruia îi oferă ferma lui din ținutul sabinilor, pe Vergiliu, care i-a datorat independența, dar și subiectul Georgicelor, și pe alți câțiva actori ai vieții literare a momentului. Prețul cerut pentru acest ajutor? O susținere a regimului imperial în operele semnate cu numele lor... Căzut în dizgrația lui Augustus după executarea cumnatului său, Mecena se retrage din afaceri și se mulțumește cu o existență de intelectual hedonist. Istoria îi atribuie inventarea piscinelor încălzite la Roma... -5- Capodopera? Modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la greacă la această limbă atât de puțin făcută pentru gândire, a transplanta epicurismul pe meleagurile campaniene sau romane, a rafina doctrina Grădinii și a o reformula pentru spațiul italic și pentru epoca imperială, a inaugura poate o serie de noutăți tehnice pentru a urma și a dezvolta atomismul abderitan, dar și a emite teorii asupra meteorilor, a alcătuirii materiei, a genealogiei fenomenelor geologice - cunoștințele acestui om și competența sa par fără limite. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te agăți de vreme ce toți trebuie să murim... înțelepciunea constă în a face din necesitate o virtute, în a te integra în mersul natural al lucrurilor și a nu te răzvrăti împotriva unui fenomen asupra căreia nu ai nicio putere - stoicismul imperial va reține această lecție. Totul se naște, așadar totul moare, ar fi o nebunie să nu accepți eterna reîntoarcere a acestei legi a naturii și să nu te pregătești pentru sfîrșit. Oamenii trăiesc ca și cum n-ar trebui să moară niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]