1,312 matches
-
Principatelor, împiedica evoluția istorică a Principatelor. Așezate la confluența de interese pentru supremație a celor trei mari imperii - otoman, țarist și habsburgic -, țările române au luptat necontenit pentru a-și păstra ființa națională. Dobândirea independenței de stat devenise o necesitate imperiosă, fără de care nu era posibilă accelerarea dezvoltării statului național și stabilirea raporturilor directe cu alte state. Pentru a răspunde dezideratelor epocii, Guvernul României trebuia să convingă opinia publică și corpurile legiuitoare de necesitatea și posibilitatea de a ne cuceri, prin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Mama nu vrea să plece fără avizul lui Ionel. Fiecare oră de întârziere putea să ne taie drumul, deci pusei ultimatul, lăsând mamei să aleagă de vrea să aștepte în Elveția răspunsul lui Ionel; eu eram decisă să plec. Un imperios instinct mă împingea spre țară. Hotărârea mea prevală și pornirăm la Viena, unde ne primi cu o amabilă resemnare d. Mavrocordat. El se duse cu Pia și Bebe Lahovary să vorbească la Staatsbahn șefului de gară ca să ne rezerve locuri
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Eminescu să fi rămas în afara lor?" Subscriu întru totul la amendarea excesului, a "hermeneuticii exaltate, fanatice", numai că o judecată la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor depășit, neinteresant, de care e imperioasă necesitate să ne debarasăm (cineva zicea să-l lăsăm în debara), pictându-i portretul fizic, moral și literar în tușe grotești, menite a-l discredita. Oare aici nu am putea avea imbolduri subterane, secrete? Despre acest aspect, geopoliticianul literar amână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-i de făcut? Primul, și cel mai direct răspuns este renunțarea la cauză, adică la tehnologiile În discuție. Să vedem Însă la ce sunt bune aceste tehnologii. Totul se rezumă acum la o maximă: un lux, odată dobândit, devine necesitate imperioasă. Adică: Omul consumă acum, ca și În trecut, aceeași cantitate de hrană. Doar că acum ea e din ce În ce mai industrializată. Exemple: Odată gustată pâinea albă, realizată din făină rafinată, deci industrializată, toată lumea a vrut-o. La fel, uleiul rafinat a Înlocuit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Sub privirea Îngăduitoare ori, cine știe, Înțelegătoare a bradului pe care, cu toată pledoaria mea de deunăzi, desigur tot l’am adus În casă - e greu a renunța la o plăcere atâta timp cât și un lux odată dobândit devine o necesitate imperioasă - poate ar trebui să medităm puțin. Nu de altele, dar Îngăduința aceluia ar fi de prisos... Că eu propun un anume subiect, că acela poate fi doar pretextul pentru a medita la altceva, e o altă poveste; esențialul e ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau picioare le-naintea cutezanțelor imperioase ale acestei june copile cu ochi verzi și păr bălai, ca În povești. Alta se Încumeta a se culca cu amantul ei În chiar după-amiaza zilei de căsătorie civilă cu un alt bărbat, Îmi spune prietenul Geacă, mare hârbar cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o aud, nu o pipăi, ci doar o visez?! Lazarus, vreau să oprești o dată pentru totdeauna felul acesta al meu de a exista, să-l oprești! Îngerul cu cărticica pecetluită nu dă semne că ar lua în seamă cererea mea imperioasă. Tace și mă privește drept în ochi, senin. Când descoperă disperarea de pe fața mea, se hotărăște să vorbească: -E o rânduială, pe care nu o putem schimba nici tu, nici eu. S-o lăsăm să-și urmeze cursul. Calmul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a fi mereu propriul meu erou - acest personaj dubios și prea puțin recomandabil -, m am ocupat mai cu seamă, date fiind și ultimele evenimente, să reiau Libertinii. Iar pe de altă parte viziunea lui Vasile Macedoneanul creștea în mine mai imperioasă ca niciodată și, până la urmă, ea a fost cea care a avut câștig de cauză. După ce am scris dintr-o țâșnire primul tablou, iată-mă acum chinuindu-mă să-l scriu și pe al doilea. Pentru sâmbătă și duminică, planuri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vuiește în cap. Realitățile pe care le documentează par a se povesti de la sine. Dar ține de înzestrarea strălucită a Hannei Krall să se abțină de la orice comentariu și totuși să intervină invizibil, rămânând prezentă îndărătul fiecărei propoziții. O literaturizare imperioasă în absența ficțiunii, exclusiv prin simțul pentru cuvinte, succesiune, decupaj. În cărțile Hannei Krall, întâmplările sunt silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o relatare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gură era întruchiparea fidelă a întregii persoane. Sosind la oraș, unde mai întâi n-am vorbit deloc, iar apoi doar o română precară, pe mine, cea îndelung exersată în tăcere și cărând după mine greoaiele mădulare ale satului, această limbuție imperioasă a orășenilor mă inhiba. Nesfârșita reiterare a persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de troiene. Nu uitați ce v-am spus. Aveți o lopată? Folosiți-o! Rămâneți cu bine. La revedere, domnule primar! La revedere, oameni buni! Vă mulțumim tuturor. Și au plecat salvatorii noștri, continuându-și traseul spre alte case care aveau imperioasă nevoie de ajutor. Eram salvați. Dar am trecut printr-un moment de mare tensiune. Fusese, într-adevăr, o iarnă cumplită. Ce puteam face noi, cei șase copii, într-o asemenea situație? Dar mama? Cum trebuia să reacționeze? Vă imaginați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oră, sursa binefăcătoare a acestui medicament natural, mama a hotărât că lucrul cel mai nimerit ar fi să cumpărăm o capră, căreia la modul zeflemist i se mai spune și "vaca săracului". Nu-i nimic. Important era că îndeplinea cerința imperioasă și fundamentală: dădea cel puțin un litru de lapte la mulsoare. Nu? Iarbă era cât lumea, prin urmare tatei nu i-a rămas decât să se intereseze care dintre săteni ține acest tip de cornute caprine. Sursa informativă exactă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fericit! Și continua să zâmbească îngerește, radiind o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndrumării artei de către partid constituie o contribuție proprie, strâns legată de condițiile concrete ale țării noastre de sarcinile actuale ale făuririi societății multilateral dezvoltate. Practica edificării noii culturi a demonstrat că îndrumarea și conducerea artei de către partid este o necesitate imperioasă, chezășia slujirii prin artă și literatură a cauzei socialismului și progresului.“ (Scînteia, 18 decembrie 1973) „Există un partid! Și are-n frunte Om între oameni, pentru oameni-om! Pentru lumina țării azi cărunt e! Pentru aceasta l-am urmat și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
înaltă aspirație umană în automatisme și rutină. Marea nemulțumire a lui Dumitru Dascălu provine din faptul că actuala generație de învățători, mai cu seamă cei tineri, nu este pătrunsă de necesitatea lecturii. Alcătuirea unor biblioteci personale prin achiziționarea cărților de imperioasă trebuință pentru intelectualii care fac educație altora, aproape că a dispărut din preocupările dascălilor. Acum, când soarele vieții lui Dumitru Dascălu se îndreaptă spre apus, când proiectele de viitor nu se mai justifică, gândurile i se învălmășesc într-un amestec
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și analiză științifică a proceselor și fenomenelor perene, pozitive ale societății românești din trecut și de azi, o pledoarie demnă de tot elogiul, pentru continuitatea, perpetuarea și conservarea valorilor naționale, pentru desprinderea cu luciditate a învățămintelor naționale, ca o condiție imperioasă a dăinuirii poporului român. A publicat peste 90 de articole, studii și comunicate. După o grea și nemeritată suferință, prof. univ. dr. Vasile Ciocârlan a trecut în neființă la 21 octombrie 2010 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
până colo zicând: ,,Trebuie să recunosc, sunt îndrăgostită. Ochii lui m-au impresionat. Par ca două stele luminoase care mă urmăresc. Parcă ar fi avut o cheie fermecată și mi-a deschis inima strecurându-se in ea.,, Simți o dorință imperioasă de a avea lângă ea o ființă caldă, căreia să-i poată destăinui orice, o ființă alături de care să se simtă bine, să se poată încrede în ea și să nu-i fie teamă. Găsise ceva la el care o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
teamă să nu răcești): „Ai schimbat pantofii?“ și după masă să ne așezăm amândouă pe divanul tău, să ne luăm cafeaua și țigara, să vorbim. Visez cu ochii mari râsul tău clar, sonor, flori multe, vii, roșii, galben-ruginii, soneria ta imperioasă și glasul tineresc: „Mi-e foame, crăp de foame“. Și eu, cu reproș: „Tu pourrais soigner tes expressions“. Ți-aduci aminte? M’am urcat în pat repede, după o baie mai mult rece; afară picură monoton pe brâul de metal
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe managerul meu de cont, ca să-l facă să-mi aprobe o extensie la depășirea de cont. Ori de câte ori am intrat în vreo belea, ea m-a sprijinit din toate puterile. Iar acum totul s-a sfârșit. Brusc, simt o nevoie imperioasă de puțină alinare. Mă întorc și scanez rapid șirurile de invitați, în căutarea lui Luke. Preț de câteva clipe, nu reușesc să-l localizez și, deși fac eforturi să-mi mențin zâmbetul pe față, simt că mă năpădește o panică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ciudate boli de sânge și de piele, precum și scurgeri menstruale de sânge nu numai la femei, ci și la bărbați <endnote id="(vezi 503)"/>. Această „boală etnică” (curso menstruo sanguinis) era invocată pentru a explica, pe de o parte, nevoia imperioasă de sânge pe care evreul, chipurile, și-o satisface prin infanticid și, pe de altă parte, „putoarea evreului” <endnote id="(688, pp. 36-39)"/>. De la această stare de murdărie patologică de care ar suferi evreul ar rezulta și mirosul urât degajat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cf. 517, I, p. 94)"/>. Prozatorul I.Al. Brătescu-Voinești - a cărui convertire „de la pacifism la huliganism” a fost salutată cu entuziasm de Nichifor Crainic În 1938 - credea că evreii sunt inteligenți (prin „ascuțirea minților elevilor”), dar fățarnici (prin „nevoia lor imperioasă și permanentă de a ascunde adevărul”). Acestea ar fi caracteristici cultivate de evrei (prin natura credinței lor), dar devenite „instincte” (ei se nasc, chipurile, cu o „viclenie naturală”, specifică unor insecte parazite). Astfel de „daruri [În]născute și cultivate” i-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru dr. Paulescu - numai autentice „spicuiri din istorie”, ci și o metaforă a „sugrumării” românilor de către „o rasă infamă de răufăcători”. Încercând să-i convingă pe cititorii aceleiași publicații (Apărarea Națională) că „expulzarea jidanilor [din România] se impune În mod imperios”, Nicolae Paulescu scria În 1923 că „puii de jidani”, „lipitori umflate de sânge românesc”, vor ca „românii să moară pe tăcute (ca În omorul ritual)” <endnote id="(66 și 188, p. 181)"/>. Aceeași metaforă, centrată pe imaginea evreului ucigaș și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la linotipul sovietic. Prezentarea a continuat și cu alte titluri incitante, mai ales pentru noi, cei care am reușit cu greu și numai pe baza unor aprobări speciale să intrăm În fondul arhivistic al cenzurii comuniste: „Ritmurile Întrecerii”; „Autodepășirea - o imperioasă necesitate socială”. Într-o manieră cu totul personală, a caracterizat și rubrica permanentă a ziarului numită „Adnotări”: „...ce tratează lapidar, cu sens vestejitor (subl.ns.) și prinzînd ca-ntr-un insectar cazuri negative: delapidarea, abandonarea unui copil, un pierde vară
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în când întoarce capul înapoi, pentru o clipă, spre drumul pe care-l mai are de străbătut. Omul se apleacă spre trecut nu din curiozitate, ci din nevoia de a ști cât de mult, de a da ascultare unei exigențe imperioase a ființei sale, izvorâtă din necesitatea de a-și înțelege destinul. Trecutul oferă o serie de exemple din care avem multe de învățat și prezintă întotdeauna un mare interes, bucurându-se de autoritatea faptului real, întâmplat. Cunoașterea patrimoniului nostru cultural
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de M.V. Frunze (comandantul Armatei Roșii și creierul militar al insurecției de la Tatar-Bunar) lui Stalin, se specifică faptul că noua republică sovietică "ar crea pretexte evidente în pretentiie alipirii la Republică Moldoveneasca a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasa necesitatea de a crea anume o republică socialistă, si nu o regiune autonomă, în componență U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele părți ale Nistrului ar servi drept breșă strategică a U.R.S.S. față de Balcani (prin Dobrogea) și față de Europa Centrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]