1,067 matches
-
explicite, pretind gratitudine: România Îmi este datoare. Demersul expus corespunde aspectului de finalitate al democrației reale. - Sunt component al Asociației Române a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști; structura esențială În istoria contemporană, menținută strategic Într-o postură nonprotestatară de impostori erijați În lideri. - Disident cu statut de persoana cunoscută În țară și străinătate, Într-o echipă kamikaze la un moment crucial, dispus să aplaud cu decentă căderea schelelor roșii În osuarul de bizară memorie. - Am ocolit cu grijă spectrul nr.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
adresa nu există). - Deci, Primăria prin amploaiații de la DAFIS, Îl Împroprietărește pe Chirilovici tocmai cu imobilul În care locuiam din anul 1976, la data aceea, cu banii pregătiți să cumpăr spațiile disponibile la vânzare. - Văzându-se cu darul În brațe, impostorul Îl vinde cu celeritate pe un preț de nimic, (la vedere): o casă cu trei apartamente, 450 mp În dealul Copoului 500 milioane lei, prețul unui apartament cu două camere. - Aspectul cel mai apropiat de realitate al afacerii Îl cunoaște
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ale lui Tăcu, locuința de pildă? Recent, primăria i-a Întins o ofertă fictiva, si Tăcu, era, l-am văzut, În al nouălea cer, cu gândul că va avea și el locuința că tot omul, scos din casa unui proprietar impostor, dar fără a i se oferi o altă, cum zice legea, o „locație” cum se sclifosesc unii din noi care am Învins dictatură și umblam mai lejer prin dicționare, pentru ca să-i deschidă colțul muzeu pentru și În amintirea lui Malin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
muzica mondială. 121 Sloganul "limba poporului" a fost folosit eficient și în campania de introducere a cacografiei cu sunt și â, din anii 1991-1993, care a condus la denigrarea specialiștilor în știința limbii și la menținerea și la proliferarea activiștilor impostori în corpul academic. 122 În poemul Shakespeare, Marin Sorescu prezintă, cu un deosebit simț al umorului, dar mai ales cu ironie, statutul criticilor, ca al unor "întîrziați" la atribuirea harurilor divine. Pe acești "indivizi care întîrziaseră" (probabil datorită unor trăsături
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
precizarea că folosirea lui â în interiorul cuvintelor se face și în cazul conjugării verbelor "spre deosebire de ortografia dinainte de 1953 " (nota 42). Așadar, pretenția de întoarcere (= înapoiere !) la "tradiție " este surpată. 147 Uneori și aceasta falsificată de criticii literari și de alți impostori. De altfel, respectul pentru trecut și pentru valorile lui nu-i caracterizează în mod deosebit pe români. După al doilea război mondial, popoarele din Europa propriu-zisă și-au restaurat vechile orașe, reconstruind clădirile cu aspectul lor inițial, iar între aceste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tot el. Iar acest așa-zis doctor Sinus, oleacă spion, oleacă agent informator, vrea să fie și Cosinus. Dă dineuri fastuoase intelectualilor fără bani și le dăruiește ideile lui personale pe care nu are timp să le fructifice singur. Un impostor!" Se lasă noaptea. Omul se întoarce la negoțul lui și începe să-și reambaleze insemnele la vedere, cu excepția unui văl negru cu care acoperă lumea. Ea nu mai aude și nu mai vede nimic. Liniște neagră. Este "învoită" la sfârșit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a tineretului burghez, ca și Pivnițele Vaticanului (1914) în care Gide face apologia actului "gratuit", lipsit de orice semnificație umană. Aceeași dorință ostentativă de eliberare din strînsoarea regulilor și a tabuurilor se regăsește la originea succesului lui Jean Cocteau (Thomas impostorul 1923, Copiii teribili 1929), al lui Henri de Montherlant (La fîntînele dorinței 1927, mai tîrziu Tinerele fete) al lui James Joyce (Ulysse 1922), al lui Aldous Huxley (Chrome Yellow, 1921), al lui Luigi Pirandello a cărui piesă Șase personaje în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
o lume în care parcă tot ceea ce ar trebui să fie normal se inflamează, se irită, mediocritatea și emfaza privesc cu superioritate în jur, virtuțile se ascund. Le-o fi rușine să iasă pe stradă. Să se răfuiască ele cu impostorii, semidocții, incompetenții? La ce folos! Tocmai cu cei care par a fi de prestigiu. Nu ei decid acum, nu ei compromit imaginea sensului adevărat al termenului? Dar cum va veni un vânt puternic și purificator al străzii plină de personajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cîștigat niciodată nimic, nu m-a interesat cîștigul, nu doresc să fiu "cineva", POEZIA nu mi se pare deloc o glorie, cred că nu mai doresc decît să fiu lăsat în pace, să nu mă cert cu tot felul de impostori, cu haimanalele pline de jeg. Sîngele îmi umblă repede (curios, am și sînge, deși-s subțire ca iarba!), vreau să dau tot ce am bun frumuseții. Dacă omul nu ar pleca de la frumusețe nu ar ști cine este, de unde vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dezvoltare (sau poate... nedezvoltare) a(le) literaturii române contemporane, inclusiv componenta ei din stânga Prutului. Iar ceilalți zeci sau, poate, sute de condeieri care se cred a fi și ei critici ("literari"), mi se par niște oameni întâmplători, dacă nu chiar impostori în domeniu. Nu se prea găsesc voluntari care să-și plătească titlul de critic literar cu o muncă de obicei ingrată, cu nervi, cu prietenii avariate, cu singurătate, cu relații încordate în mediul nu atât literar, cât... scribo-gășcar. Și tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
burghez"? Al naibii ce-i mai plăceau chefurile stropite cu multă bere, pe banii de cotizații ai boiangiilor și minerilor! Sunt "cetățean" pentru munca la catedră, de mic profesor suplinitor, asta am fost toată viața, pentru a face loc multor impostori, cu școli de partid, umflați cu bani nemunciți, dar conștienți de cerințele luminoasei epoci de aur. A.B.Dacă ar trebui să mulțumiți cuiva pentru ce sunteți astăzi, cui ar trebui? Știu că vă place foarte mult să vorbiți despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
împiedică funcți‑ onarea de zi cu zi, cum a fost în cazul prăbușirii avionu‑ lui în Munții Apuseni, când s-a văzut că cei care lucrau în Inspectoratul pentru Situații de Urgență erau în rea‑ litate niște piloși și niște impostori, în locul unor com‑ petențe capabile să găsească un avion într-o pădure montană. Aici este problema ! Aceasta este metafora mea din titlul cărți de care am vorbit : De ce nu iau românii premiul Nobel. Românii nu iau premiul Nobel pentru că nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu o dată au „aplicat” cu fervoare comandamentele de tip bolșevic, potrivnice tradiției și valorilor românești. Un Mihail Sadoveanu (Mitrea Cocoră, un P. Dumitriu, un T. Popovici și, parțial, Eugen Barbu sau Marin Preda, deoarece „nocivii”, spunea Manolescu, nu au fost impostorii și veleitarii momentului, ci scriitorii de talent! (Pentru o simplă comparație, În aceeași perioadă, stalinistă, În Polonia, Iwaszkiewicz, un Sadoveanu polonez, scrie Maica Ioana a Îngerilor!Ă. Și În cazul „celor doi”, Titus Popovici și P. Dumitriu - acesta din urmă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
otrăvite În direcția unor nume ilustre precum T. Maiorescu, Ion Barbu, Lucian Blaga! Și, ca și În cazul creatorilor de mai sus, am citat doar critici de reală Înzestrare și de vocație, nu amintim aici de liota de grămătici și impostori care cresc precum ciupercile după ploaie la orice schimbare radicală de regim politic sau polițienesc. Da, pagina a treia a Contemporanului - Ideea europeană a rămas brusc albă, un semnal, cum spuneam, târziu descifrat, al „rupturii” grave, prelungi, ce urma să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a face cariere peste noapte În lumea mediatică, În diplomație, În administrație, politică și cultură. Nu ne vom ocupa acum de aceștia, nici măcar de „profitorii” din cultură, din literatură. (Subiect dificil deoarece În unele cazuri nu e vorba de simpli impostori, ci de inși cu calități deosebite În domeniu.Ă Marota, „fantoma demonizată” a fostului dictator, „dușmanul public numărul unu” a fost multă vreme Ion Iliescu. Am explicat mai sus În ce condiții l-am cunoscut, de ce m-am bucurat și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și națională; de a-i amenda cu severitate pe acei comentatori sau jurnaliști, Îngâmfați de tirajele lor sau de conturile lor În bancă de sute și sute de mii de euro, care Îndrăznesc să „Împacheteze trecutul” cu acea nonșalanță a impostorilor și carieriștilor de prima oră! Unii, nu puțini - și e dificil de a deosebi oamenii naivi sau de bună credință de noii carieriști și oportuniști flămânzi de acel succes abrupt care devine posibil după o răsturnarea majoră politică și economică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
azi de acel „sentiment” care ne-a unit În vremurile cele mai drastice, „mândria de a fi Român!”. Știu, un „sentiment” grav banalizat de școală și de oportuniștii dintre cele două războaie, de poeții de mâna a doua și de impostorii „naivi”, nătăfleții oricărei națiuni care profesează credințe și idei de Împrumut. Dar disprețul, aproape afișat azi de cei „puternici” - inși din mass-media sau din politică! -, față de cultura română, o, nu față de clasici, ci față de cei vii, creatorii vii din arte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
când mă Întâlneau și care apoi, harnici, În spate, „aveau voie” să debiteze variantele cele mai comice și mai insolente despre persoana și scrisul meu. Da, după cum se vede, securitatea „noastră” le-a permis celor invidioși și frustrați, semidocți și impostori, să se răzbune cu vârf și Îndesat asupra cuiva care Îi Întrece radical În profesiune și care mai are și insolența de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică ce, noi nu suntem liberi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sub comuniști - e drept, În forme uneori confuze, vizibile mai ales din interiorul câmpului, zonei literare! -, elemente oportuniste; gloria literară, Înainte de al doilea război, ca și privilegiile de care se bucurau artiștii sub comuniști, i-au incitat pe nu puțini impostori să se „angajeze” În postura și În producția culturală. De aceea nu este de mirare că apar și azi, În noua libertate, cohorte de oportuniști, se pare, mai ales tineri, sub treizeci de ani, dar nu puțini și din generația
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât să mărească confuzia criteriilor și valorilor. Câmp favorabil, cum o spuneam, pentru ambițioși, noii oportuniști, veleitari, impostori etc.! Ar fi fost o prostie și o pierdere de timp, dar și de prestigiu, să mă amestec În această problemă a „falselor ierarhii de valori!”. Nu e treaba mea și apoi ar fi apărut ca o prestație pro domo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ușor manipulat de „proștii” vremii sale, care aveau vremelnic puterea, mai mult decât atât, și-a abandonat propriile idei, propriul său „cort de reflexie”, pentru a trece În „cortul” celuilalt „de gândire și idei”, Împopoționat cu armele și ornamentele unui „impostor”, deoarece cei care dețin puterea știu să se ascundă nu numai În perioada ingrată și Întortocheată a afirmării, dar și odată succesul garantat, obținut. Cum explicăm faptul, din istoria politică oarecum recentă a României, că tineri dotați cu o cultură
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Așa se explică înscăunarea celor două figuri de paie, Parhon și Sadoveanu, în fruntea statului și a parlamentului, așa se explică și fabricarea peste noapte a unor „valori” în știință și arte. Evident, noile nume lansate în literatură nu erau impostori absoluți de tipul lui Deșliu, Frunză, Veronica Porumbacu și alții, prozatori sau dramaturgi eiusdem farinae, unii precum Jebeleanu, Nina Casian, Baconsky, ca să nu mai vorbim de un Geo Dumitrescu, erau cu adevărat dotați, scriitori în toată puterea cuvântului, trăind ghinionul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
făcut acel „dar” - o asemenea confesiune era văzută, bineînțeles, ca un „dar”, prin conținutul ei exploziv, mai ales! -, nu, nu m-a supărat „propunerea” lui Matei de a fi și eu „elucidat” la rându-mi, ca atâția prostănaci și vulgari impostori din jurul nostru social, cât mai ales „cecitatea” lui, incapacitatea sa de a decela reala mea fibră creatoare și ideatică din molozul gesticii mele provinciale și al ieșirilor mele, al „entuziasmelor” mele nepotrivite. Ca un rafinat metropolitan, Matei a învățat de la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în aparatul administrativ, cultural sau politic. „Succes, glorie”, aceste noțiuni se colorează astfel de tenta colaboraționismului, confuzie cu care au jucat și manipulat nu de puține ori ideologii partidului, când încărcau cu onoruri, de-a valma, adevărații creatori, dar și impostorii cei mai ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor. Pentru acest motiv eu nu refuz de plano discuția asupra „revizuirii valorilor”, dar pretind calm și onestitate intelectuală de la cei care o revendică, absența oricărei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a valma impostorii, oportuniștii și creatorii care rezistau „acolo” și luptau pentru fiecare carte, pentru fiecare rând, în sărăcie și singurătate mediatică, părăsiți nu numai de lumea „din afară”, dar și de propria lor organizație - din ’85, Uniunea Scriitorilor încetase de fapt, statutar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]