1,093 matches
-
Siutghiol, la Palazu Mare. Hidroavioanele aveau ca principală misiune patrularea deasupra mării, de-a lungul coastei, și observația. În anii '30 sunt cumpărate hidroavioane de fabricație italiană, cu care este dotată unitatea. De exemplu, hidroavionul Savoia-Marchetti S 55, o siluetă impozantă, cu cocă dublă, putea fi folosit și ca purtător de torpile. Astfel de hidroavioane puteau fi admirate în zbor de constănțeni, de Ziua Marinei, în fiecare an pe 15 august. De altfel, inițial, unii dintre piloții și observatorii de pe hidroavioane
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
fost elev al liceului rădăuțean, în lucrarea Din viața unui universitar, vol. 2, București, Editura Ceres, 2002. În proza memorialistică Hazard, p. 1315, autorul evocă salvarea unui tratat de vinificație, tipărit de dr. Josef Bersch, în 1889, la Viena, lucrare impozantă, cu 780 de pagini și ilustrații, o raritate astăzi în literatura europeană de specialitate. Volumul fusese legat în piele de Cordoba, care se mai păstra doar pe cotor, după ce fusese „epurat”, sub supravegherea militarilor sovietici „eliberatori”. Consemnând acestea, nu putem
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
dinainte, cea peruană, și formează un fel de punct de Întîlnire Între cele două țări, atît de diferite, În ciuda apropierii lor geografice și a strămoșilor comuni. Promontoriul, mîndria orașului, se ridică 100 la de metri de sol Într-o masă impozantă de stîncă pură. Palmierii, căldura, fructele subtropicale vîndute În piețe, toate acestea Îi conferă fizionomia unică de oraș caraib, sau ceva de acest fel, complet diferit de semenele sale mai de la sud. Un doctor, care și-a manifestat față de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe zi ce trece, uitîndu-se Întotdeauna dincolo de neînsemnata barieră reprezentată de munții care-i Înconjurau. Nomazii convertiți s-au concentrat pe expansiunea Tahuantinsuyo-ului, fortificîndu-și centrul teritoriului cucerit - buricul Pămîntului - Cuzco∗. Aici a luat naștere, ca un sistem defensiv al imperiului, impozantul Sacsahuamán, care veghează de sus asupra orașului și protejează palatele și templele Împotriva furiei inamicilor imperiului. Imaginea actuală a orașului Cuzco este reflectată, din păcate, de fortărețele distruse din prostia conchistadorilor spanioli ignoranți, de ruinele templelor profanate, de locurile prădate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru superioritatea lor. În onoarea memoriei unui zeu a cărui omnipotență le-a permis să se ridice la statutul de dominatori, ei au construit temple și un castel pentru preoți. În acest fel, exprimîndu-și măreția În piatră, ei au transformat impozantul Cuzco În orașul cucerit, În cele din urmă, de spanioli. Chiar și azi, cînd furia animalică a gloatei cuceritoare transpare din fiecare gest făcut pentru a le imortaliza cucerirea, iar casta incașă nu mai e de mult la putere, construcțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe; iar ugerele se făceau doldora asemenea unor clopote suspendate, care, în loc să propage sunete spre imensitatea bolții cerești, țârcâiau, deasupra miriștii cu liane târâtoare, jeturi de lapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așa cum înțeleg s-o presteze astăzi majoritatea bugetarilor. Era echipat cu o uniformă albastră, puțin cam spălăcită și uzată de îndelunga folosire, iar pe cap purta un chipiu de aceeași culoare, ceea ce mă făcea să-l asimilez cu un comandant impozant de aeronavă. Peste piept îi atârna o geantă mică și frumoasă din piele maro, unde-și ținea importantele documente al căror conținut trebuia adus întocmai până la punct la cunoștința celor care ascultau mesajele administrației locale. Să nu scăpăm din vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înainte în înțelegerea "spiritului" orașului București, orașul meu adoptiv. Orașul de mătase. Concert de muzică sacră la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund, à la russe, înalt, bărbos, cu o burtă impozantă înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic, bărbos și el, trac și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină. Lipsă evidentă de dialog
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mafiot în formare. Îmi spune într-o engleză stricată că dacă eram la el la Sankt-Petersburg și aș fi făcut așa ceva, mi-ar fi tăiat gâtul de mult. Apoi urmează gestul de rigoare, circular, în jurul gâtului său protejat de un impozant colier de aur masiv. Nu știu de ce, sunt foarte înclinat să-l cred. Episodul numărul doi: American, à la quarantaine, genul de consultant financiar de înalt nivel, freelance. Degajat, sportiv, geantă de voiaj din piele de crocodil, blazer lejer, se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că era lăsat în funcție în continuare. Sau dacă era român, toată lumea l-ar fi felicitat și invidiat pentru modul în care s-a aranjat, pentru istețimea sa. Tot astăzi, la Geneva, muncitori îmbrăcați în portocaliu au tăiat pinul maritim impozant care se găsea pe câmpul vecin imobilului în care locuim. Copacul-frate al meu, sacrificat în vederea construirii unor imobile de locuințe de lux. Ceva greu de definit îmi lipsește de când nu mai am acest copac în raza virtuală, mă gândesc la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a-ți da seama. Fără îndoială, se pregătesc pentru rugăciunea de seară care va avea loc pentru puțină vreme în moscheea improvizată într-una din sălile de lectură ale complexului. Îi observ mai bine și ... surpriză! Cel mai înalt și impozant dintre ei era de fapt un canadian convertit la Islam, cu fizic de jucător de hochei, ochi albaștri, bărbuță blondă și rară și accent puternic, québécois. Un taliban canadian în pregătire. Atunci am înțeles mai bine și logica internă a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cercetător și promotor al identității naționale s-a revelat a fi însuși conducătorul partidului și statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a cărui bogată și fertilă operă este impregnată de ardoarea edificării unui adevărat monument menit să întruchipeze contemporanilor și viitorimii statura impozantă a poporului român, fizionomia sa de o expresivitate impresionantă.“ („Împlinirea aspirațiilor poporului român în Epoca Nicolae Ceaușescu“, Scînteia, 22 noiembrie 1988) POPESCU Dumitru Radu „...lupta pentru perfecționarea spirituală spre binele omului, lupta pentru o Românie modernă și stăpână pe propriile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mereu versatil) și nu Nico ( !). în loc să sape la această mină de aur, filmul decide că povestea lui Moraru (familie disfuncțională, telenovelă maritală, însingurare, cancer, curând moarte ) e mai interesantă. Nu e ! Oricât de bună e Ana Olaru (fiica), oricât de impozantă e Olga Tudorache (sora) și oricât de picantă e Mihaela Hărăbor (amanta) într-un rol de cinci minute (dintr-un film de 80), story-ul cu magnatul măcinat de gânduri, contemplând zăpada ca pentru ultima oară bla-bla-bla e vax. Scuipatul pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu o mică fotografie a lui Elinor. Înșfac ziarul și dau repede la pagina menționată. Citesc titlul, CUM POȚI COMBATE OBOSEALA MUNCII DE BINEFACERE. Sub el este o fotografie a lui Elinor cu un surâs înghețat, pe treptele unei clădiri impozante și înmânându-i un cec unui tip în costum. Privirea mi se îndreaptă automat spre cuvintele scrise sub poză. Elinor Sherman s-a luptat cu apatia pentru a strânge bani pentru o cauză în care crede. Dar nu trebuia ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai puțin atrăgător decât cele „vesternizate” și, în general, sunt pe străzi mai lăturalnice. De a lungul peregrinajelor am învățat că soluția de succes este să urmez localnicii, așadar, resping sugestiile companionilor mei de a ne opri într-o pizzerie impozantă cu oferte de la 15 dolari în sus și îi trag spre o bodeguță lăturalnică, plină de peruani înfruptându-se din farfurii pline cu vârf. Prețurile, mai ales prin comparație, sunt complet ridicole: 2-3 dolari pe două feluri de mâncare cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
distanțe enorme prin junglă până să ajungă în zone locuite. Jorge a contactat ambasada americană din Lima și după un timp pregătitor Panchita s-a reîntors în America, unde fusese căsătorită și avea un copil. Ajungem în fața unei porți mari, impozante, pe frontispiciul căreia scrie mare „Soncco Wasi Internacional” și este desenată o căsuță cu o inimă înăuntru. Intrăm într-o curte largă și suntem întâmpinați de un rotweiller bondoc care se repede să ne dea binețe. Mă bucur că sunt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lucra atunci pe cincinale. Propunerea aparținea colegului Dobre. Nu prea s-a înțeles, momentan fiind multă animație, însă pe loc prof. Todicescu ne atenționează cu voce sonoră spre a fi auzit de cei prezenți. Parcă-l văd cu statura lui impozantă zicându-ne: „Măi băieți! S-a făcut o propunere pentru o nouă adunare în 1977! Fiți atenți! Anatema! să fie cel care nu va răspunde prezent peste cinci ani!” Omul propune și Dumnezeu dispune!... Mă uitam admirativ la făptura lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Măi băieți! S-a făcut o propunere pentru o nouă adunare în 1977! Fiți atenți! Anatema! să fie cel care nu va răspunde prezent peste cinci ani!” Omul propune și Dumnezeu dispune!... Mă uitam admirativ la făptura lui aproape atletică, impozantă - gen Sadoveanu - și-mi spuneam în sinea mea că el putea să participe nu la una, ci la 2-3 asemenea adunări. S-a luat cunoștință de propunerea făcută. Toți am promis că vom răspunde prezent aceluiași diriginte când va face
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
muniție. O întâlnire cu Militaru tot atunci a fost. Ni l-a prezentat pe Militaru, pe ministru. S. B.: Deci, ați dat mâna cu Militaru. M. M.: Nu, cu Iliescu. Cu Militaru nu am dat mâna. Cheler era un om impozant, mare, înalt, solid, și Iliescu a venit și a întrebat: "Ce face tovarășul Cheler?" Pe urmă am mai avut cu Iliescu niște discuții, le pot spune. Am avut niște întâlniri pe timpul mineriadelor. S. B.: Dar atunci, în timpul Revoluției, ați avut
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Piața Spaniei nu funcționau așa ca am fost vitregită de o imagine pe care Liviu mi-o prezentase ca fiind minunată. Asta nu ne-a demoralizat și am pornit fie pe scările rulante, fie pe treptele de piatră înspre clădirea impozantă din vârful colinei (Montjuich). Am ajuns cu zece minute înainte de a se deschide muzeul, astfel încât am admirat panorama care mi se oferea - Barcelona veselă, scăldată de soarele dimineții care anunța o zi toridă. În Muzeu am făcut cunoștință cu arta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a dat dovadă de mult sânge rece, neintrând în panică atunci când situația părea că a ieșit de sub control. Dar instinctul turistului l-a purtat în cele din urmă înspre obiectivul ales și astfel am ajuns în vârful unde lângă biserica impozantă se afla un parc (Tibidabo) de distracții, zgomotos și colorat. Noi însă l- am ignorat și am intrat să vizităm biserica, descoperind că avem posibilitatea, ba cu liftul contra a 100 pesetas de persoană, ba pe trepte în spirală și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe șoseaua națională, cu cât ne apropiam de Montserat, cu atât totul devenea mai frumos, mai plin de farmec dar și de pericole. Căci șoseaua urcând șerpuia când la dreapta când la stânga, iar atenția era din ce în ce mai mult atrasă de munții impozanți, rotunjiți la vârf, colorați în lumina dimineții de reflexele calde ale unei lumini ușor încețoșate. Deși aici în timpul zilei pelerinajul este foarte mare, cred că am fost primii sosiți, lucru care ne-a permis să găsim fără probleme un loc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să găsim fără probleme un loc de parcare, de care, dacă am fi întârziat cu numai o oră, nu cred că am fi putut beneficia. Ne-am asigurat mașinile cu alarme, Liviu a blocat volanul, și am purces înspre Catedrala impozantă care pare a face corp comun cu stânca lângă care a fost ridicată. Peisajul de aici seamănă cu cel de la Meteora din Grecia, iar altitudinea la care te afli te face să gândești la stampele japoneze când privești în jos
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sfatul, atât în ceea ce privește "bidonașul", cât și geanta! La 25 de ani eram june asistent universitar! Numai soclul îmi lipsea ca să fiu statuie, atât de mândru eram. Catedra al cărei nou membru devenisem era păstorită de profesorul P.J., un bărbat înalt, impozant, inteligent, pe atunci în vârstă de 50-55 de ani. Colegi îmi erau alți 5 asistenți, doi conferențiari și un lector. Ne întruneam în plen o dată pe săptămână, vinerea, ca să discutăm teme de curs și seminar pentru următoarea săptămână, pe baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Pentru noi, obișnuiți cu forfota Bucureștiului, spectacolul ne-a impresionat neplăcut, dându-ne ulterior seama că la ora respectivă fiecare neamț era unde trebuia să fie, la locul său, pe când ai noștri... Ajunși în Alexanderplatz, am dat cu ochii de impozantul turn al televiziunii și de la fel de impozantul Hotel Stadt Berlin. Am intrat în elegantul hotel și, cu aer de nababi, am întrebat unde este restaurantul. Era ora mesei, restaurantul de 5 stele plin, dar un chelner amabil ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]