2,647 matches
-
îmi lăcrimau. Trebuia să mă aranjez un pic. Mi-am dat jos uniforma și m-am spălat la chiuvetă. Când mă spăl pe față, am obiceiul să-mi scot uniforma, ca nu cumva să se ude. Pentru că în uniformă era impregnat gaz sarin, a fost foarte bine că am dat-o jos. Și că m-am spălat pe față. În momentul ăla am început să tremur într-un hal fără de hal. Nu semăna cu frisoanele din timpul unei răceli. Era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
despre efectele intoxicării cu gaz sarin și așa mai departe. Atunci mi-am dat seama că fusesem otrăvit. Se pare că angajații de la spital fuseseră informați că era vorba de gaz sarin. Însă noi purtam aceleași haine, în care era impregnat mirosul de gaz sarin. De aceea, la scurt timp, cadrele medicale au început și ele să aibă probleme cu ochii. În timpul dimineții înghețasem tun. M-au învelit cu o pătură electrică, însă tot tremuram ca varga. Presiunea sângelui a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cuviință personalul medical? Păi, cam așa ceva. Datele despre gazul sarin erau inadecvate și insuficiente. De exemplu, la un spital unde se tratau astfel de pacienți, medicii și asistentele care îi examinau au început să se simtă amețiți. Hainele bolnavilor erau impregnate cu gaz. Cadrele medicale au devenit victime de gradul al doilea. Nici noi nu am știut că primul lucru care trebuia făcut era să-i dezbrăcăm pe pacienți. Pur și simplu, nu ne-am gândit. La spitalul nostru au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ar fi trasat o linie dreaptă pe o hârtie albă. În drum spre Shibuya ajid, Takahashi a început să aibă simptome ale intoxicării cu gaz sarin, singura lui greșeală. Își făceau efectul lichidul de pe vârful umbrelei și mirosul care se impregnase în hainele lui Toyoda. Ebisu e foarte aproape de Shibuya, așa că nu au pățit nimic grav. Toyoda a găurit bine cele două pungi și tot lichidul sarin, nouă sute de mililitri, s-a răspândit pe podea. Când metroul a ajuns la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Pentru că erau mulți călători, părea că s-au revărsat apele. Panică. Chiar așa, panică. Stăteam pe vine pe peron. Atunci m-am gândit că, dacă mă chircesc, o să fie bine. Nu a fost așa. La stația Kamiyachō aerul deja era impregnat cu gaz. Câțiva călători s-au dus la conductor și l-au rugat să vină, ceva nu era în regulă. S-a dus să vadă cum stăteau lucrurile în vagonul din față și i-a anunțat prin stație pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
hartă), așa este, am stat în partea din față ca să iau metroul spre Naka-meguro, cu alte cuvinte, lângă vagonul în care fusese răspândit sarinul. — Cât ați așteptat în stație, a venit metroul de pe partea opusă. Ușile erau deschise, sarinul era impregnat în podea și l-ați inhalat. Pe moment nu ați avut nimic, dar simptomele au apărut în timp ce mergeați - nu este un raționament firesc? Dacă e așa, înseamnă că am avut ghinion. Să aștept metroul tocmai în locul acela. Dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apoi să iau autobuzul de la Shibuya până la Hiro-o. În timp ce mergeam, am început să mă simt din ce în ce mai rău. Când m-am urcat în metroul de la linia Yamanote, mă gândeam: «E de rău. Oare de ce mă simt în halul ăsta?» Mi se impregnase mirosul în haine. Cred că de aici a pornit afecțiunea. Oricum, trebuia să merg până la Shibuya. M-am gândit că, dacă ajungeam până la autogara din Shibuya, cu siguranță găseam vreun coleg de la noi de la firmă. Erau destui angajați care mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
noi de la firmă, care l-a ajutat să mă care. Apoi s-au urcat toți în taxi și m-au dus până la spitalul Nisseki din Hiro-o. În taxi toți se întrebau: «Simțiți un miros dulceag?». Se pare că hainele erau impregnate din plin cu gaz. În afară de faptul că respiram greu, nu prea îmi mai simțeam trupul. Nu puteam ține ochii deschiși. Eram vlăguit și aveam stări de somnolență. Credeam că o să mor. Nu mă mișcam, nu aveam forță. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mers la firmă ca într-o zi normală. În ziua respectivă eram îmbrăcat exact ca acum. Aceeași haină. Același costum. Aceeași geantă. Tot ce port acum, purtam și atunci. După atac mi s-a spus să le arunc pentru că sunt impregnate cu sarin. Apoi mi s-a mai zis că nu e nevoie să le arunc. De aceea, le îmbrac și acum. Eram îngrijorat și le-am dat la curățătorie. Nu aveam timp să-mi cumpăr haină și geantă... De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dus la toaletă, m-am spălat pe față și am făcut gargară. Parcă mă gâdila ceva în gât. Încă nu tușeam. Nu mă simțeam deloc ciudat, însă, treptat, starea celorlalte persoane din firmă se înrăutățea. Inhalataseră cu toții sarinul care era impregnat în hainele mele. Erau mai afectați decât mine. Toți vedeau întunecat și spuneau: S-a făcut întuneric în lume.» M-am dus la spital după ce am auzit știrile la radioul din mașină. Mă aflam în mașină în drum spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
m-am întors la firmă și m-am dus la Spitalul Kantō-teishin împreună cu alți colegi de la muncă. Am fost internat doar o noapte. Ceilalți doi au rămas acolo o noapte sau două. Cel mai grav a fost că lichidul era impregnat în talpa pantofilor mei. După externare, vedeam încă un pic întunecat, dar nu aveam alte simptome. După vacanță, m-am dus la firmă, însă eram vlăguit și mi se părea întuneric întuneric. Nu puteam conduce mașina. Problema asta a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
interpretare: preferăm să nu ne gândim. N-au dreptate. Nu renunțăm la gândul ei din stoicism sau din lașitate mascată, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, și oamenii talentați sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormîntări, și nu facem nici o reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, și nu le observăm. (Bineînțeles, sunt unii care observă toate apusurile și alții
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mira că mai insist eu. Deseori reflecta: "Ce deosebire! După despărțire, el parcă nici n-ar fi fost, și dacă n-ai fi tu, nici nu m-aș mai gândi la viața aceea. În timp ce în orice clipă toată am fost impregnată de tine." Nu pot scoate satisfacții din felul cum mi s-a dat prima oară. A fost o scenă grotescă, de care nu pot să am nici o mândrie. Am spus câteva minciuni, căci mă forțase prin firea ei dublă, ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
singur noaptea, în camera mea. Și după ce toată ziua am petrecut-o cu Ioana (întrerupți doar de venirile și plecările grațioasei Viky, căreia îi e dor de noi pentru o clipă și apoi se duce iar pe plajă, prin apă, impregnați de atmosfera miraculoasă ce ne împresoară, de marea în perpetue transformări), schimbând împreună, amestecat cu fericire sau desperare, momente din trecut și prezent sau presupuneri pentru viitor, începe viața mea de om singur pe lume. Mai întîi merg cu Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simplicitate în gesturile mari. Cu toate că alte instincte din mine pretind să-mi fie indiferent ce-ar cugeta lumea, să iau o barcă la miezul nopții, să merg până departe pe valuri și să nu mă arunc decât după ce mă voi impregna cât mai mult de apă și de cer. (Aș lua cu mine și patefonul? Ce placă mi-aș alege pentru ultima ascultare?) Cu ocazia morții, aș găsi un prilej de extaz. Ideea morții a devenit la mine un tic. Apare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
realitate, toate aceste activități ceremoniale se deosebesc de aceleași munci făcute în zilele obișnuite prin faptul că ele nu privesc decât anumite obiecte, care sânt într-un fel arhetipurile categoriilor respective, și prin aceea că se desfășoară într-o atmosferă impregnată de sacru. Într-adevăr, indigenii sânt conștienți că reproduc în cele mai mici amănunte actele exemplare ale zeilor, așa cum aceștia le înfăptuiseră in illo tempore. Astfel, omul religios devine periodic contemporan cu zeii, în măsura în care reactualizează Timpul primordial în care s-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
SACRALITATEA NATURII ȘI RELIGIA COSMICĂ Natura nu este niciodată pentru omul religios exclusiv "naturală", ci încărcată cu o valoare religioasă. Nu este un lucru de mirare, de vreme ce Cosmosul este o creație divină: Lumea, fiind o lucrare a zeilor, rămâne mereu impregnată de sacralitate. Și nu este vorba doar de o sacralitate dată de către zei, ca de pildă aceea a unui loc ori a unui obiect consacrat de o prezență divină. Zeii au făcut mult mai mult, pentru că au arătat diferitele modalități
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
etc. păstrează un loc preponderent în economia sacrului. Ceea ce este "sus", "înaltul" continuă să dezvăluie transcendentul în orice ansamblu religios. Îndepărtat de cult și blocat în mitologii, Cerul rămâne prezent în viața religioasă prin mijlocirea simbolismului. Iar acest simbolism ceresc impregnează și susține la rândul său un mare număr de rituri (de înălțare, de urcare, de inițiere, de regalitate etc.), de mituri (Arborele cosmic, Muntele cosmic, lanțul de săgeți care leagă Pământul de Cer etc.), de legende (zborul magic). Simbolismul "Centrului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca istoriei sale, se reîntoarce, firesc, la tradiția creștină, latină și națională. Constituția din 1933, deși impregnată de spiritul celebrelor enciclice, prin care șefii Bisericii romano-catolice încercaseră să soluționeze gravele conflicte sociale ale lumii moderne, este totuși, înainte de toate, un act de politică naționalistă portugheză. Libertatea pe care și-o păstrează Salazar față de Biserica romano-catolică o dovedește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
curând, observă o lumină roșiatică pâlpâind slab, ceea ce îl ajută să înțeleagă că se afla într-un spațiu închis, destul de mare - o clădire de piatră, mai exact, cu tavanul înălțat pe grinzi mari de lemn. Acolo înăuntru, aerul era greu, impregnat de mirosul prezenței umane. Nu departe de el, cineva sforăia. înțelese că femeile pe care le auzea sporovăiau în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar proporțiile unui fenomen moral de dragul unui efect de expresie, uneori neintenționat, constituie un demers firesc. Și Ibrăileanu se plasează în linia moraliștilor clasici, care judecă lumea din perspectiva unui model ideal, centrat pe armonia interioară a individului. Gândirea sa, impregnată de livresc, va surprinde deviațiile, distorsiunile de la acest model. Noua mentalitate pozitivistă îi alimentează reacțiile, ce au ca suport protejarea, avertizarea intelectualilor idealiști, incapabili de adaptare întrun mediu social așa de meschin pragmatic. Iată cum o psihologie de autor se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
urmă, dar deja dispărusei. Zach și-a întors ochii. Am visat-o uneori. M-am văzut plutind pe apă, fără nici un folos. Am visat că te-am lăsat acolo, în gabară, de izbeliște. Jina a simțit că umezeala i se impregnează în pantaloni. Acum știa care era adevărul. N-ai fi putut să faci nimic. Zach a clătinat din cap. Ba sigur c-aș fi putut. Am fi putut să nici nu venim încoace. Aș fi putut să te țin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imaginea lui reapăru desenându-l zâmbind. Îi vedea foarte clar gropițele săpate-n obraji, buzele mari ce-și așteptau obraznic sărutul, ochii lui negri de nepătruns și un nas cât să fie pe-acolo. Acel chip aparent neînsemnat îi rămăsese impregnat pe sub pleoape. De ce mi-o fi plăcând mie să-mi pierd vremea cu unul ca tine, Gonzales? De ce te las să mă privești fără mască și totuși mă simt în siguranță? Ești asemeni unui gladiator, îi răspunsesem atunci de parcă mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
locul ei... poate berea era de vină... În plus, datorită luminii, cred, simbol al siguranței... Nu, mai mult decît orice, contribuia la starea ei Îmbrăcămintea de doliu... Mirosul ofensiv al morții, ca o ceață ușoară... Era din pricina hainelor de doliu impregnate cu moarte, fibră de fibră... de parcă era gaz volatil - haine ce se plimbaseră pe la mult prea numeroase decese ca să mai stea cineva să le numere. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci, sentimentul meu de eliberare nu va dura mult. De Îndată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trăit la Oxford și pe care ea i-a cunoscut. Am avut o discuție furtunoasă despre argumentele privind existența lui Dumnezeu și despre natura lui Iisus Hristos cu un coleg bosniac, filosof și el. Kathy și cu mine eram evident impregnate cu valori creștine. El e, chiar dacă nu recunoaște, filosof islamic (pretins agnostic). Fetele astea două din Kabul nu pot participa la dispute intelectuale. Nu au astfel de exercițiu deloc. Li se face frică și apoi nu pot, realmente nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]