983 matches
-
largul meu văzând că Brigit arăta așa de bine. Avea șuvițe și o tunsoare newyorkeză foarte șic. —Tot nu iei...? m-a întrebat ea. Au trecut deja peste opt luni, am răspuns eu cu o mândrie timidă. —Dumnezeule! Brigit părea impresionată și, în egală măsură, șocată. —Cum e la New York? am întrebat eu îndurerată. Ce voiam, de fapt, să spun era „Ce face Luke?“ și, apoi, „Cum de s-a ajuns la dezastrul ăsta?“ —Bine, mi-a răspuns Brigit zâmbind ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi mineri că se află comoara. Rămăseseră impresionați. Într-adevăr, zona se arăta promițătoare. Nimeni nu părea a fi trecut pe acolo de multă vreme. Cu excepția unei cabane putrezite din lemn, nu se vedea nici o urmă de om. Acesta era un semn bun, aurul nu fusese extras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
indulgență, În realitate, având 101 ani, născut În 1910. Un bărbat suplu, Înalt, privire ageră, energic, cult. Puse cartea pe o măsuță (așa am putut să rețin ce carte citește), se ridică și Îmi sărută mâna, recomandându-se. Am rămas impresionată. M-am recomandat și eu. Mă uit la ei cu drag și Îi Întreb câte persoane sunt și pe cine trec În formular, capul familiei. “Draga mea, Îmi spune domnul, indiferent pe cine vei trece, noi suntem egali În casă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Înnegrească obrajii din cauza machiajului, dar ea plângea și mai tare. Numai o oglindă o făcu să se stăpânească. Adi, care o Însoțise, mă sărută pe obraji și Îmi spuse de vreo zece ori cât de grozavă am fost, părând sincer impresionat. Au urmat o serie de chipuri mai mult sau mai puțin familiare, flori, bomboane, laude, zâmbete, un amalgam de emoții, o imensă doză de bucurie. Bianca fu printre ultimii. Arăta ori speriată ori șocată, ori amândouă, nu mi-am putut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cererea Rodicăi, un fundal instrumental, împreună cu grupul lui muzical. Tovarășa Găinușă, o femeie mică și cu un coc foarte înalt, a trecut repede prin întreprindere și a gustat un vârf de aripă de curcan și o gură de Cico, plăcut impresionată mai ales de jocul de culori de pe scaune și ciorapii muncitoarelor de la Holdingul de curci. În urma lor, a ei și a tovarășei directoare Maria, care o urma ca un cățel credincios, fetele au tras o cântare pe cinste: „Trenule, mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
era într-adevăr de parcă duduia ar fi vâslit. — E ceva fantastic, ce să zic, și pentru asta vă iert, domnule artist - a spus ea după-amiază, când a văzut mica minunăție. Știți, eu sunt o realistă și ca atare sunt deosebit de impresionată că în montajul dumneavoastră arta și realitatea nu aleargă paralel, ci par, în sfârșit, a se apropia una de cealaltă. Au fost cazuri când turiștii nerăbdători au devenit lacomi. Mai ales cei care aveau numai câteva zile de concediu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Enro, dacă l-ai fi prins? Seniorul gardian zâmbi. Gosseyn se uită în curtea care Se transforma. Se ridicau spânzurători. Douăsprezece erau gata, iar la nouă atârnau deja niște forme inerte. Gosseyn se uită îngândurat la morți, nici șocat, nici impresionat. Oriunde oamenii acționau în mod talamic, se găsea o mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni. Mai încerc încă să-i conving pe unii. Oftă. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mine ce vei voi. Dă-mă pradă păsărilor și fiarelor, dar lasă-mă mai întâi să-mi îngrop prințul.”. Medor a rostit aceste cuvinte cu atâta duioșie și blândețe încât ar fi mișcat și o piatră. Zerbino a fost adânc impresionat. El se afla pe punctul de a-i spune cuvinte de iertare 63 când un inferior, lipsit de inimă, uitând respectul ce-l datora căpitanului său,și-a împlântat lancea în pieptul tânărului maur. Zebrino, înfuriat de această brutalitate, s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cronicar literar la Tribeca Times. Un scriitor nigerian, pe nume Frenton Akimbo. Și criticul Stanwyick Miile. Nu pot să vin diseară, am spus. Trebuie să merg la idioțenia asta de chef, cu, hm, cu Butch Beausoleil și Spunk Davis. Părea impresionată sau cel puțin așa lăsa să se înțeleagă tăcerea care s-a lăsat. — Ei, mi-am închipuit eu că vei fi ocupat. Stai o clipă. Ce ai zice de micul dejun? Am un program tare aglomerat, dar cred că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era masa noastră! Înainte ca Terry Linex să aibă timp să dea restaurantul în judecată, Keith Carburton o ia pe fată deoparte. Abia dacă reușesc să aud cum îi amintește câți bani am lăsat noi în restaurantul ăsta. Fătuța e impresionată. Și eu. Foarte curând ni se oferă o altă masă (un tip în vârstă își face apariția cu an șervet în jurul gâtului) o masă mai bună, rotundă, mai aproape de ușă, cu o sticlă de șampanie din partea localului. — Ne pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iscusința celor ce au cultivat viața spirituală, din care s-a împărtășit întreg poporul român-credincios, a dat aceste bijuterii de artă, unde s-au închinat strămoșii, ne închinăm noi cei de astăzi și se vor închina cu pioșenie urmașii. Profund impresionați, mulțumim celor ce poartă de grijă acestui așezământ. Fam. Pr. C. Marian 4 august 1976 Cât de fericit te simți în mijlocul acestor plaiuri paradisiace, în mijlocul acestor salbe de nestemate. Semnătură indescifrabilă * 13 august 1976 Nu se poate trăi fără a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și mănăstirea și vom scrie din nou în acest tom despre sentimente, trăiri, gânduri sau temeri. Mădălina Bumbea, București 1 mai 1985 Dintotdeauna, aducerile aminte au fost frumos și plăcut susținute de inegalabila zestre tradițională a Bisericii Române. Rămânem profund impresionați și cu această ocazie de tot ceea ce istoria nu încetează să ne dăruie. Familia Cornea din Pașcani 23 iulie 1985 Am făcut 500 de km până aici pentru a vizita minunatele ctitorii lăsate nouă de către vitejii noștri strămoși. Am rămas
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu această ocazie de tot ceea ce istoria nu încetează să ne dăruie. Familia Cornea din Pașcani 23 iulie 1985 Am făcut 500 de km până aici pentru a vizita minunatele ctitorii lăsate nouă de către vitejii noștri strămoși. Am rămas profund impresionați noi copii argeșeni din tabăra Oglinzi. O amintire de neuitat care va rămâne în noi ca o flacără ce nu se va stinge niciodată. Bolontoc Cristina, Câmpulung Muscel-Arges* Vizitând Mănăstirea Secu și muzeul acesteia, am rămas profund impresionați de bogăția
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
alte lăcașuri de cult, pentru conservarea și perpetuarea în timp a unor înalte virtuți de spiritualitate românească. Toată cinstirea pentru oamenii de trudă din această mănăstire. Familia Huluță Ioan, Sibiu Vizitând astăzi 11 august 1986 Mănăstirea Secu, am rămas profund impresionați atât de biserică, cât și de muzeu. Nu ne rămâne decât să fim mândri că mai există astfel de locuri care arată că neamul românesc a fost și este păstrător de lucruri de mare valoare. Familia Andrieș, Iași 127 14
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
niciodată în România. Dar fiindcă ai noștri conducători ca brazii tăiați din Carpați, cu toate că nu au putut să se pună de acord, dacă proaspătul convertit la pedelism este savantul Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, totuși au fost foarte impresionat, că el cunoaște din toate câte nimic și i-au dat un modest job, de ministru al educației. Renumele de care se bucură la nivel mondial, nu ține de chimie, branșă în care zice el că se pricepe oarecum, ci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
reprezentant al facultății la cutare sau cutare sesiune de comunicări științifice, unde se făcuse de asemenea remarcat și bine apreciat. Sever, care nu încetase să se intereseze de evoluția ucenicului său, avusese astfel mereu despre ce discuta acasă cu Norica, impresionată și ea de isprăvile nepotului lor: Dar de unde a putut, frate, să iasă un matematician ca ăsta?! nu mai contenea ea să se mire. Că nenea Ticu s-o pricepe el la multe, dar cu matematica n-a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi și-au continuat călătoria. Aaaaaa, am uitat să îți spun unde mergeau. Se îndreptau spre locul de desfășurare a Marii Conferințe anuale a Animalelor, unde în fiecare an se dezbătea un subiect care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În dificultate. Fixă o privire impenetrabilă asupra Mariei și Își răsfrînse preț de o clipă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ăsta să se sfîrșească și, cu voia lui Dumnezeu, să mă duc lîngă Loïc. Glasul i se frînse. Lacrimile Îi șiroiau În tăcere pe chip. Era pentru prima oară că Marie o vedea plîngînd, dar, departe de a se lăsa impresionată, Începu să aplaude rar. - Frumos număr, dar nu ține. Hai, vino, am pierdut și așa destulă vreme. Gwen avu o expresie dezamăgită și se pregăti s-o urmeze, dar, În clipa cînd cobora de pe vas, acesta avu o mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de trupuri, devenită de nepătruns. — Cine-i femeia aceea? Îl Întrebă pe un schimbător de valută care ședea În dreptul tejghelei. Era sigur că asistase la scenă. Cine e? Vorbește, ți-o poruncește un prior al Florenței! Bărbatul nu părea prea impresionat. — E doar baba Martina. E nebună, să nu o bagi În seamă. Și-a pierdut amândoi copiii la Campaldino. Dante rămase nemișcat pentru Încă o clipă, În timp ce mulțimea reîncepuse să Îl Înghiontească În mișcarea ei frenetică. Acea referire la mozaicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și m-am întors către Lulu, hotărâtă, o dată și pentru totdeauna, să fiu drăguță. Tocmai ne petrecusem o bună bucată de timp aliniindu-ne chakrele, așa că poate avea să fie mai receptivă. — Ești foarte bună, Lulu, i-am spus. Sunt impresionată. Faci yoga de multă vreme? Lulu n-a zis nimic și, o clipă, m-am întrebat dacă vorbele mele vor rămîne în aer, așa cum se întâmplase și în lift. Ea s-a întors și s-a uitat la mine. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui tata: Citation 10. E foarte încântat de el. A stat șase luni pe lista de așteptare, dar acum e unul dintre primii proprietari. Uau, propriul lui avion. Super. știam c-ar fi trebuit să par mult mai entuziasmată, mai impresionată. De jucăriile strălucitoare, de proporțiile astea, păreau să intre în căminul familiei Cox cu frecvența cu care le era livrată ediția de duminică a New York Times-ului. * * * După mai puțin de o oră, eram la bordul sus-numitului avion - pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doborât de ceea ce pare a fi cea mai groaznică răceală din lume. Așa că m-am decis să sar într-un avion. E o seară mare pentru Luke! Ai făcut o treabă extraordinară cu cartea lui, Claire. Am fost cu-adevărat impresionat. N-am fost nevoit să-mi scot pixul roșu nici măcar o dată. Ei, mulțumesc. Am învățat de la cel mai bun. Dar, sinceră să fiu, n-am avut prea mult de lucru. În esență, cartea era perfectă de când am citit-o prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fusesem eu însămi acolo. - Cântecele au fost minunate, trebuie să recunoaștem, zicea Zilpa, care se întorcea de fiecare dată îngânând o nouă melodie, cu palma bătându-se peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ce e cu extazele stârnite de furtună, dar la ora aceea el stătea probabil cu punga de medicamente alături, de teama astmului. Într-o doară, mai mult ca să văd ce spun, le-am povestit bătrânilor scena. Nu s-au arătat impresionați, cum mă așteptam. Numai Domnul Andrei a ținut să facă această remarcă: „Nu există, domnule, om perfect; cum să vă spun eu? nu cade, domnule, cu parașuta la punct fix; nimerește alături și, gata, s-a zis cu perfecțiunea”. Adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]