1,086 matches
-
de la Azilul Elena Doamna și o lăsaseră pe drumuri, cu un bolnav în brațe. Pe cât fusese de devotată la început, pe atât acum, închipuindu-și că germanii erau la noi pe veci, lucra cu ei cu toată ardoarea unei firi [impulsive și dezechilibrate. La Azil era o murdărie nespusă. Ducându-mă acolo, am pus să măture și să curețe prin odăi, dar ce puteam face dacă directoarea oficială nu se îngrijea de starea igienică?](Ibidem.) La 26 ianuarie/8 februarie fusei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
propuse să-mi găsească dânsa pe unul cumsecade și sta bil în București, pe care să-l găzduiesc în camera de biliard, trans formată în dormitor, și să fiu ocrotită de el. Această idee mă revoltă așa de tare, încât impulsiv îi răspunsei: „Vai! cum aș putea să-mi bag un vrăjmaș în casă? N-aș mai putea trăi știindu-l lângă mine“.](Ibidem, pp. 150-151.) Ce trist lucru să ai două patrii sau cel puțin să ai datorii către două
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
remarcă o notă de diletantism organizatoric; epilepticii erau reuniți în același salon (pentru motive pe care le știu psihiatrii de astăzi, și le știau poate mai bine cei din sec. al XIX-lea, conviețuirea acestor bolnavi, care sunt deseori extrem de impulsivi, nu este de recomandat). Bolnavii erau vizitați de două ori pe zi, "dimineața la ora 8 și seara la ora 4". Bănuim că bolnavii erau cât se poate de bine cunoscuți de medici. Ori de câte ori se ivea un caz urgent, ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o categorie mare, aceea a alienaților de penitenciar. Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament dur. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca de altfel întregii lumi ortodoxe și orientului mijlociu în genere, necesită corectivul: blândețea se adresa bolnavilor recunoscuți ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
felul cum era alcătuită revista, controlau sumarele și tot ce era pus în pagini, emițând pretenții a căror neglijare atrăgea cele mai grave învinuiri, până la aceea de nepatriotism. Cu suplețe, cu inteligență, cu un tact poate neașteptat de la firea lui impulsivă, G. Ivașcu a condus ambarcațiunea României literare pe ape mereu învolburate și printre stânci mereu amenințătoare. A făcut și destule concesii, cu neputință de evitat, de altfel, dar a izbutit, cu prețul lor, să ocrotească ce era cu adevărat valoros
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din lume)". Articolele lui Răzvan Coderescu sunt scrise cu nerv polemic, politic în ultimă instanță, căutând a ține o dreaptă cumpănă în receptarea și înțelegerea actuală a poetului național. Apreciabilă este nu doar atitudinea sa tranșantă (nu vreau să spun impulsivă) în stabilirea condiției religioase a acestuia, ci și modul pertinent în care abordează analitic, aducând nu idei ci unghiuri de vedere noi, câteva dintre operele eminesciene în care fiorul creștin pulsează subtextual. Așa bunăoară, relectura poemului Doina mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să restituie revista cu mențiunea iritată: „refuzat“. N-aș putea spune dacă chiar așa va fi fost cazul cu Nicolae Filipescu, intempestivă personalitate a vieții noastre politice de până la 1916, luptător patriot pentru toate cauzele naționale, romantică figură de boier, impulsiv, temerar și cu arțaguri, corect și dezinteresat În viața lui particulară și cea publică (minune mare!), generos și entuziast, după cum Îl arăta și lava liera lui albastră cu picățele albe; mânuind spada ca un mus chetar cu conștiința abia tulburată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana lui, În care mă recunosc mai repede decît În mînia cîntată de Homer... Făcînd această mărturisire, las În seama altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mulțumi Creatorului că îi ascultase rugăciunile și îi dăduse un prunc așa cum și-l dorise. Alin era de mic posesorul unui simț al afacerilor. Era sigur pe el încât credea că întreaga lume îi va fi la degetul cel mic. Impulsiv și cu tupeu din belșug părea că are toată lumea în buzunar. Era ca un pește viu, ca un mercur greu de stăpânit. Nimic nu îi era de ajuns. Se pricepea de minune în relația cu semenii lui să exploateze slăbiciunile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simte strâmtorat căci „Nu știu singur ce să fac, partea vulnerabilă e pictură asta” (p. 15). Încă în anul 1929, criticul de artă Tancrède Viala observa dihotomia vocație aspirație a tânărului artist, „un talent ieșit din comun”, „fire impetuoasa, temperament impulsiv și viguros, antrenat atât către artă, cât și către știință - medicină”. Vocea interioară îi luminează indeciziile și Viorel Huși alege să se specializeze la École des Beaux-Arts din Paris. Singură admiterea, numai pe baza unei mape cu lucrări prin care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe chipul ei, chiar sub ochiul ei stâng. Să fie asta expresia unei emoții? — Unii oameni sunt gata mereu de noi experiențe. Alții nu sunt. Poate că pentru tine e greu de înțeles, Rebecca. Știu că tu ești o fire impulsivă și caldă. Este unul din lucrurile pe care le admir la tine. — Da, sigur, zic ironică. — Ce vrei să spui cu asta? Haide, Elinor, spun, dându-mi ochii peste cap. Hai să terminăm cu jocurile. Nu mă placi. Punct. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-lea. Ulterior, antropologii au preluat formula, Însă nu În sensul ei materialist, ci cultural <endnote id="(108, p. 203)"/>. Din prima perspectivă s-au construit destule teorii abuzive. De pildă, În 1926, H. Sanielevici susținea că „activitatea neobosită, turbulentă și impulsivă, a evreului” este Întreținută de consumarea de către acesta de plante azotoase, năut, fasole etc. Dar nu numai prescripțiile, ci și interdicțiile alimentare sunt definitorii. „Omul este [și] ceea ce nu are voie să mănânce.” Pentru creștini, interdicția de a consuma carne
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de păioase după o furtună: un scris învîrtejit - ici drept, colo răsucit spre stînga, colo aplecat spre dreapta, într un paragraf sau pe un singur rînd. Acest lucru miră la un fost absolvent de școală Normală. El denotă un mod impulsiv și, în același timp, ferm de a redacta, dar are și o explicație fizică: în timpul războiului, Ion Rotaru a suferit un accident în urma căruia i-a fost retezată o falangă din indicatorul mîinii drepte. Ținea deci altfel, mai țeapăn, stiloul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-o de țeavă în cumpănire și când a făcut un arc de cerc, l-a pocnit pe partea dreaptă a obrazului cu patul și jos l-a dat. Am crezut că o să-i sară capul militarului. M. M.: Dumitrescu era impulsiv. Dar, pe de altă parte, când te vezi cu moartea în față... S. B.: Bratu, care era mai fin, a intervenit: Nu! Nu! Domnule Comandant, abțineți-vă!" Și au urmat înjurăturile de rigoare ale lui Dumitrescu la adresa militarului. Acestuia i
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
câteva minute Îți spune o groaz) de lucruri. Un alt paradox - la cin) pare c) se gândește la lucruri sumbre, Ins) pleci cu sentimentul c) ai petrecut momente dintre cele mai pl)cute. Doamna Cohn, muzicolog, este o femeie solid), impulsiv), impresionant), cu un farmec deosebit. Judec)torul a fost obligat s) le explice colegilor s)i din Comisia pentru Drepturile Omului de ce un Cohn a trebuit s) plece din Israel pentru a se putea c)s)tori cu o femeie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Marcovici (la care m-am referit insuficient până acum în comentariile mele, pentru a se vedea ca într-o oglindă, cum apreciază alții performanțele sale de calitate). Și astfel, cu un Alfredo timid în actul întâi, îndrăgostit și revoltat, apoi impulsiv și plin de remușcări în tabloul trei, revenit pasional în ultimul act, tenorul ni se prezintă ca unul care nu gândește doar emiterea sunetelor, ci trăiește cu adevărat stările prin care trece personajul său. Mihai Frunză conturează convingător, de data
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
fi putut fi înlăturate - și cine știe ce direcție ar fi luat astfel toate evenimentele politice din Sud-Estul Europei, dacă nu chiar din întregul răsărit al Continentului. E îndeobște cunoscut - și deci știu și eu - că un om așa de personal, de impulsiv și atât de lipsit de metodă ca Iorga n-ar fi putut fi un bun conducător politic, și n-am să fac niciodată lui Mussolini , lui Hitler și [44] nici chiar lui Stalin nedreptatea de a-i compara cu Iorga
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
s-a accentuat odată cu trecerea anilor, până într-atât încât era nevoie să se recurgă la persoane experte pentru a o putea descifra. Sora responsabilă de repart, enervată de imposibilitatea notelor scrise în acel registru, a reacționat printr-un gest impulsiv. Calabria, cu fața total înroșită, a suferit jignirea cu umilință, dându-și seama și el de mâzgălelile sale. Chiar și sufletele generoase își pot pierde răbdarea! Sora aceea, după ce i-a trecut enervarea, de fiecare dată când îl întâlnea pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de mâzgălelile sale. Chiar și sufletele generoase își pot pierde răbdarea! Sora aceea, după ce i-a trecut enervarea, de fiecare dată când îl întâlnea pe soldatul Calabria, încerca să-l trateze cu gentilețe pentru a fi iertată de gestul ei impulsiv. Alteori a fost blocat la plecarea în învoire de ordinul de a rămâne consemnat în cazarmă. Motivul era mereu același: locul său din dormitorul militar nu era în ordine ori vestiarul său nu era pus la punct. Dar mereu i-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
poseda darul introspecției. În cadrul direcțiunii spirituale ori a spovezii era răbdător în a asculta, intervenind de puține ori cu răspunsuri scurte, fugitive și fără ocolișuri. Se înțelegea că limbajul său era sincer și cordial. Îi plăcea să fie sincer, subtil, impulsiv și, uneori, caustic, mai ales cu prietenii. Pentru el ironia nu era un semn de răutate, ci un mod de a-și exprima afecțiunea. Era bărbatul tipic de la munte: creier fin, inimă mare, tăceri lungi, gesturi autoritare. Toți penitenții săi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și nu se mulțumea să accepte doar rolul redus pe care i-l oferea constituția. Foarte inteligent, își completase pregătirea cam superficială prin lecturi serioase și variate, ajungînd la un frumos bagaj de cunoștințe pe care și-l îmbogățea mereu. Impulsiv, neînfrînat, nu uita trecutul cînd suferise, iar acțiunile sale porneau adesea din ranchiună. Pe deasupra, în dorința sa de a guverna personal, își concentra eforturile asupra fisurilor foarte vizibile ale regimului parlamentar și, profitînd de zîzaniile dintre corifeii politici favoriza intrigile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
refuz motivat deopotrivă de faptul că lucram în acest domeniu și aveam grijă să-l feresc de intruși și de acela că nu-mi stătea în caracter să practic nepotismul. Pe deasupra, acest nepot agitat, mereu gata de ceartă, era un impulsiv, cu uri și prietenii schimbătoare la fel de pătimașe, și pe care nimic nu-l indica pentru moderația liniștită a muncii diplomatice. Cu ocazia fixării bugetului Afacerilor Externe acest nepot a venit să mă avertizeze, loial, că dăduse dispozițiile necesare pentru ca, la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru epitetul "nebun" (aliénés), ei rămânând în contact cu mediul lor și părând normali; unii reușesc să trăiască în libertate până la sfârșitul vieții, cei mai mulți ajung să fie instituționalizați, dar nu din cauza ideilor lor delirante, ci datorită caracterului lor violent și impulsiv, care îi face periculoși (1909: 5). Delirul de interpretare este o malformație congenitală în care subiecții "își păstrează vivacitatea spirituală, aptitudinea de a discuta și a-și apăra convingerile; aspectul lor rămâne normal, ei menținându-și contactele cu societatea, neatrăgând
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți, florile "cîntă", greierii răgușesc de voluptatea scârțâitului. Cezara cuprinde filozofia practică a poetului. Contesa Cezara e o instinctuală impulsivă care nu poate fi constrânsă la o căsătorie de convenție cu un om bătrân. Ea își alege, după un examen fizic, ca soț, putem spune, natural, pe călugărul Ieronim, căutîndu-l într-o insulă edenică. Schivnicia lui Ieronim este ea însăși
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deosebită cu mult de a oricărei femei de la țară, nu. Și structura celorlalți eroi este epopeică, adică întemeiată pe momente din eternul calendar uman. Herdelea, învățătorul, e tatăl umil și prudent în interesul creșterii progeniturii, d-na Herdelea e mama, impulsivă, nesocotită, cu repulsie de ideile generale. Laura e fata de măritat întîi, Ghighi fata de măritat pe urmă, Titus, în conflict temporar cu generația părinților, nu-i decât tânărul în căutarea rostului în viață care va repeta în curând cazul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]