1,010 matches
-
Remarca lui Troțki privind faptul că el va rosti doar proclamații revoluționare în calitate de Comisar al Rusiei pentru Afaceri Externe, înainte de "a închide cu totul prăvălia", a fost adesea citată în sprijinul naivității de care au dat dovadă marxiștii în legătură cu realitățile imuabile din sfera problemelor internaționale. Rapiditatea cu care regimul sovietic a recurs la metode diplomatice tradiționale pentru a-și perpetua existența și securitatea pare să confirme punctul de vedere realist. Lenin a subliniat în 1919 că "trăim nu doar într-un
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
A patra temă, care a apărut mai întâi în critica adusă de Marx economiei politice liberale, este că explicațiile vieții sociale nu sunt niciodată la fel de obiective și inocente pe cât par. Aplicat politicii internaționale, argumentul spune că analiza realităților fundamentale și imuabile poate ignora mult prea ușor relațiile de putere și inegalitate nu între state, ci între indivizi. Curentele marxiste dominante au adoptat opinia că una dintre pricipalele funcții ale cercetării este să înțeleagă principalele forme de dominație și să imagineze o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
critice internaționale despre modul cum statul modern a ajuns să structureze comunitatea politică. Dimensiunea sociologică: state, forțe sociale și ordini mondiale în schimbare Respingând afirmațiile realiste conform cărora starea de anarhie și acțiunile egoiste ale statelor sunt fie naturale, fie imuabile, teoria critică internațională a fost întotdeauna o formă de constructivism cu "c" mic. De aceea, una dintre sarcinile ei esențiale este de a analiza producția istorică și socială a agenților și a structurilor luate ca atare de teoriile tradiționale. Împotriva
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
În scena toastului pentru cârtiță, să te oprești asupra fiecărei fraze ca să-i prinzi sensul și valoarea, legând-o de biografia și de viața sufletească a celuilalt. Numai această oprire artificială a timpului ar da șansa apropierii de aceste texte imuabile, dinlăuntrul nostru, În vreme ce În viața obișnuită ele sunt prinse Într-o mișcare de neoprit care le transformă fără Încetare și face imposibilă orice speranță de compatibilitate. Căci dacă acele cărți interioare sunt, după modelul fantasmelor noastre, de o relativă imobilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu privire la cunoașterea reală a cărților de către persoanele care vorbesc despre ele - și este un element decisiv În definirea strategiilor de adoptat. Acestea din urmă vor fi cu atât mai convingătoare cu cât nu se vor baza pe imaginea unor cărți imuabile, ci pe cea a unei situații dinamice În care interlocutorii pot să schimbe chiar textul, mai ales dacă au puterea de a-și impune punctul de vedere. Fiul unui farmacist din Angoulême, personajul principal din Iluzii pierdute, Lucien Chardon visează
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sau literare, au fost pătrunși din ce în ce mai mult de sensul relativismului istoric. Acest relativism este, în sine, o formă indirectă de critică a tradiției. Din perspectiva modernității, artistul este cu sau fără voia sa rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiția nu mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau direcții de urmat. Îi rămîne artistului posibilitatea de a-și inventa un trecut personal și esențialmente modificabil. Principala lui sursă de inspirație și creativitate este conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o iluzie a unei origini sintactice, nici că cititorului Îi poate fi creat un portret robot universal valid, nici că stilul a murit, nici că literatura se manifestă numai istoric sau numai computațional, nici că valorea literaturii este funcție de normă imuabilă sau individuală. Dar se poate spune, totuși, că teoriile care au transformat cele șapte categorii În vedete de carton sau de fier au contribuit, prin gesturile energice cu care au despuiat literatura (reconstituite acum În decorul original) la dezvăluirea și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe ficțional) și “falsele autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel un purist incorijibil care păcătuiește În primul rînd printr-o idee imuabilă despre literatură, aceea care o suprapune fără rest funcțiilor estetică și didactică. Din acest punct de vedere, “falsele autoficțiuni”, cele contemporane, sînt, cred, niște texte hibride care fac trecerea de la acea literatură estetică la... (la Catherine Millet?). Termenul are o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simplu o valoare convențională variabilă care exprimă În mod obiectiv niște senzații subiective, diferite individual, dar nu Într-atît Încît să nu ralieze, În interpretarea datelor ei, majoritatea oamenilor. Canonul temperaturii n-a căzut Încă, și existența unor asemenea valori deocamdată imuabile În lumea noastră sublunară Îmi dă Încredere. Încrederea să transfer, din lumea empirică În cea empireică a literaturii, cu rezervele și ghilimelele de rigoare, o mărime investită hermeneutic. Texte bocnă, texte reci, texte călîi, calde, fierbinți și incandescente - În funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de supraveghere, ceea ce nu înseamnă însă că supravegherea există întotdeauna în stare pură. Ea poartă deseori amprenta practicilor învecinate, observația și voyeurisme-ul, și această confuzie alimentează teatrul și scopurile lui. Dar nu încape îndoială că un element comun, un dat imuabil le reunește pe toate trei: postura, care este aceeași - să vezi sau să auzi fără să fii văzut sau auzit. O postură ce pretinde îndeplinirea unei duble activități - camuflajul și dezvăluirea - și care asigură legătura dintre supraveghetor și supravegheat. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
campiello, mica piață unde nimeni nu se poate ascunde de priviri indiscrete, e un spațiu viu, care se agită și se mișcă în ritmul acestei supravegheri mutuale. Spațiu seducător prin reversibilitatea raporturilor, căci nimeni nu încremenește aici într-o postură imuabilă: fiecare vede și este, la rândul lui, văzut. Redistribuirea rolurilor interzice dihotomiile definitive sau evaluarea morală durabilă: nimeni nu e mai vinovat decât alții și fiecare e vinovat, rând pe rând! Reciprocitate absolută, imposibilă în afara acestui conglomerat uman, în sânul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lansată actorilor care, totuși, cer deseori să fie supravegheați: supravegherea este garanția interesului pe care regizorul continuă să li-l poarte. Multă vreme s-a considerat, în spiritul secolului al XIX-lea, că statutul de artă e confirmat de natura imuabilă a operelor. Chestiunea îl obseda pe Craig, care condamna aspru devierea, în teatru, de la proiectul originar, fondator, al regizorului și care vedea un remediu al acestei devieri în apelul la Supramarionetă. Supramarioneta, paliativ ce caută să suprime viciul indisociabil de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ele (o vor arăta, mai tîrziu, Scîntei galbene, Cu voi... etc.) se bazează activitatea sa poetică. Lirica sa e una de mari încordări cerebrale. Poemele lui Bacovia sînt remarcabile și prin unitatea tonului lor: tonul ține strofele într o acoladă imuabilă. Ce începe trist, trist rămîne pînă la ultimul vers. La rigoare pot demonstra: tema obsedantă a lui Bacovia nu e moartea, ci carpe diem! în noaptea de 29 spre 30 august 2009, l-am visat (prima dată pînă acum) pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vreunul dintre misteriile ontologice sau spre transcendentul salvator; mai mult chiar, pusă între paranteze. Actantul consumă și se lasă consumat de o serie de gesturi lente, meticuloase în felul lor, dar fără niciun sens aparent, blocate într-o succesiune fatală, imuabilă: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă ca să bolborosesc)" (Sic cogito). Sau: "de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o privească (...)/ la un colț/ verbul a nu fi rânjește din toate literele". Starea funciară este dictată de o conștiință ardentă a camuflării sacrului în banalitatea cotidiană, căci pentru Marius Chelaru a exista presupune a căuta și a revela misterul imuabil, sensurile adânci ale lumii esențelor, încă ocultate în oglinzile înșelătoare ale lumii: În rest/ ard ca o flacără răstignită între două poezii nescrise,/ numai Dumnezeu există/ simt mâna lui pe ceafa mea acoperită cu hârtie albă nescrisă/ degetele mele se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială trebuie însă acordată unei figuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de versuri uzitează, desigur cu aceeași finalitate circumscrisă necesității evidente de a trasa complexa dramă a artistului contemporan, este culoarea. Fără excepție, volumele sale de poeme sunt însoțite de ilustrațiile pictorului, preocupat să ilustreze, și prin intermediul formelor picturale, aceleași tensiuni imuabile între material și imaterial, între mundan și supramundan, pe care pictorul-poet le poate converti în impuls creator de cea mai bună calitate. În special culoarea centrată pe dominante puternice, fauve, sau pe contraste bine știute, acordurile mai calde și tonice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
echilibrului cu universul, a celui care o clipă s-a rătăcit de el, contestându-l"). Din moment ce destinul protagoniștilor acestor istorii revelatorii concepute de poetul Mihai Ursachi pare guvernat de principiul transsubstanțierii, al înălțării din straturile obscure ale umanului la treapta imuabilă a Spiritului, întreaga lui poezie poate fi considerată ca proiecție solemnizată a unei questa ideale, care are ca finalitate emanciparea derizoriului către durabil și a fragmentarului către unitate. O atare interpretare pare a fi validată nu numai de desfășurarea ceremonialurilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
schimbe poziția", nu numai pentru a-i păzi de "chinurile și de neliniștile" ambiției, pentru a nu-i face să cedeze tentației fatalede a pleca la oraș, o face și pentru a nu introduce într-o ordine ce se vrea imuabilă prin echilibrul și prin armonia sa factori de ruptură, destructivi, de disoluție. Starea naturală a omului este aceea de cultivator al pămîntului, afirmă Saint-Preux. Liniștitul locuitor al satelor nu trebuie să-și trăiască decît propria fericire... Istoria la care se
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai mare interes se bucură cel de-al doilea moment: trăirea considerat ca fiind propriu pedagogiei culturii. Educative devin numai valorile trăite; ele au ecou. Teoria sa asupra valorilor culturale se întemeiază pe o filosofie care consideră valorile ca fiind imuabile și independente față de evoluția socială, schimbătoare fiind numai cunoștințele noastre asupra valorilor. Astfel, în lucrarea sa Lebensformen, pedagogul german considera că oamenii medievali, sub haina religiei, urmăreau același ideal ca și antichitatea: omul. Fie că îmbracă toga de cetățean în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
imposibilități 8. Pentru Lupasco, o judecată științifică este intrinsec legată de o judecată științifică antagonistă. Această contra-dicție ireductibilă, legată de subiectul însuși, reprezintă motorul progresului științific. Pro-gresul științific care s-ar produce printr-o apropiere continuă de legi absolute și imuabile este, pentru Lupasco, o simplă iluzie, tenace dar fără nici un fundament. Legile însele trebuie să se supună contradicției ireductibile. "Istoria științei descurajează, de altfel, fără menajamente orice credință într-un adevăr absolut, în vreo lege eternă"9. Această afirmație a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cetății ruinate". Suntem, acum, în situația de a căuta "apele ascunse" ale culturii, manifestările autentice și durabile ale acesteia, convinși că în cultură avem de-a face întotdeauna cu un proces, cu o devenire, nu cu o stare definitivă, și imuabilă. Ea presupune o conjuncție permanentă cu trecutul, cu ceea ce Eminescu numea "suma întregii vieți spirituale", dar și prospectivă, stimularea elanului creator, dincolo de orice "mimetism ieftin al formelor", dacă e să reluăm cunoscuta expresie pârvaniană. Trauma produsă și în cultură de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de științe. Ea s-a afirmat în spațiul științei fenomenelor culturale centrate pe individ, opus celui al fenomenelor naturale, studiate de fizică și mecanică, biologie și chimie. În timp ce științele naturii susțineau o analiză explicativă asupra cauzelor, o căutare a legilor imuabile și a relațiilor necesare, cele ale culturii dezvoltau o perspectivă comprehensivă, de căutare a semnificațiilor acțiunilor individuale și a interdependențelor dintre ele. În plus, pluridisciplinaritatea apropia între ele sociologia proaspăt apărută, istoria, economia, deși această dezbatere îi separa deja, în cadrul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a opțiunii metodologice. Dispersia dualităților, care este provocată de Iluminism dincolo de contrapunerea inițială materie-spirit, trădează preferința pentru parte față de întreg, bunăoară, pentru corpuscul sau undă, unicitate sau ciclicitate, dat sau proces, element sau organ, obiect sau sistem, închis sau deschis, imuabil sau poietic, iluminare sau învățare, mecanism sau relativism, independență sau dependență, indeterminare sau coerență, individ sau societate, haos sau ordine, univers sau multivers, timp sau eternitate etc. Lunga enumerare a alternativelor de poziționare metodologică pentru consistența explicației, deși este obositoare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de autor (Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir), în legendele biblice (despre Sf. Petru, Sf. Ilie), conchizând că această carte este imaginată într-un spațiu sacru, chilia, aflat în apropierea "Izvorului Iordanului". Evenimentele vieții sunt anticipate și fixate pe un suport imuabil - cartea, așa cum urmează ele să se desfășoare. Dintre studiile relativ numeroase apărute în ultimii ani, le selectăm pe cele care, deși își propun tratarea altor probleme, ajung, în mod logic, și la semnificația, ori la funcțiile destinului, ca entitate distinctă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]