2,424 matches
-
teafăr rămîne. E drept că osul acela mort, pe care l-am pierdut, era pentru mine mai prețios decît orice os viu. Nici un om, nici un demon, nici o balenă albă nu pot aduce vreo vătămare cît de mică ființei adînci și inaccesibile a lui Ahab. Există vreun plumb care să poată găuri pardoseala mării sau vreun catarg care să poată zgîria cerul?... Hei, cei de sus, în ce direcție a fugit? Ă Drept sub vînt, dom’le căpitan! Ă Atunci, bara-n
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întotdeauna mai închisă decât cea dreaptă. Acest lucru, denotă o duritate aproape constantă. Când se află în public, părintele psihanalizei își ține întotdeauna la spate o mână, dacă nu pe amândouă. Atunci o parte din comunicarea lui ne este evident inaccesibilă. De altfel, brațele lui sunt constant poziționate mult în spate față de axa trupului. Aceasta demonstrează că, de obicei, se detașează foarte tare de ceea ce se petrece. În plus, brațele și coatele lui sunt întotdeauna foarte îndepărtate de trup, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
adusă lui Kant ajuns deja la o vârstă foarte înaintată pentru acele vremuri. În răspunsul său, filosoful a afirmat că obiectul cărții sale a fost religia rațiunii, și nu creștinismul, ca religie istorică. Scrierea lui - sublinia Kant - este, de fapt, inaccesibilă marelui public. Ea se adresează doar învățaților, care au dreptul examenului critic al ideilor. Din .punctul de vedere al învățatului, cel mai frumos omagiu care poate adus creștinismului este evidențierea acordului său cu „credința morală pură”. Kant își încheia răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Marlowe este/sunt, în ciuda nenumăratelor descrieri detaliate (nume de localități suburbane, cartiere, bulevarde, vizualizări microscopice ale străzilor și clădirilor), cu totul altceva decât o realitate geografică ușor de identificat și reconstituit. Există ceva stilizat, ca în desenele nouveau-art, de lume inaccesibilă și străină, de expresivitate ieșită din însăși neputința de a genera sensuri. Este acel Unreal City din marele poem al lui T.S. Eliot, „The Waste Land”, în care cadavrele încep să dea muguri. E un oraș a cărui violență provine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-l pe cititor nu să citească, ci să devoreze povestirea, editorii găsiseră cea mai bună metodă de a lărgi sfera lecturii cât se poate de jos pe scara socială. O engleză formală, plină de volutele adeseori prețioase ale unui rafinament inaccesibil, n-avea în nici un caz sorți de izbândă în fața americanului de rând care lucra pământul, își administra băcănia ori construia mașini în fabricile domnului Ford. Raymond Chandler insinuează, totuși, că una dintre țintele scriitorului trebuie să rămână transmiterea lucrurilor „delicate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înscenării și exhibării pline de mândrie a soluției. Contradicția - și drama - fundamentală a textelor teoretice ale lui Raymond Chandler (și, probabil, o dramă a scrisului său în general) provine din faptul că a ridicat, de la bun început, ștacheta la înălțimi inaccesibile cititorului său „natural”. Preocuparea cvasiobsesivă de a stabili norme, de a identifica filiații și, într-un cuvânt, de a oferi onorabilitate unui gen căruia nu-i era străină prostituția (adică remunerarea pe baze cuantificabile contabilicește) trădează o proastă așezare în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
organizează satisfacerea trebuințelor în mod birocratic (cu excepția sărbătorilor, când se organizează simulacre ale festivităților din lumea de afară, penitenciarul oferă atât cât trebuie pentru satisfacerea minimală a trebuințelor), bunurile primite din afară îi permit deținutului să-și satisfacă anumite plăceri, inaccesibile în alt mod. Arătam anterior că respectarea regulilor penitenciarului, „buna conduită” și participarea la activitățile socioeducative sunt considerate, prin intermediul unui proces de transfer al logicii instituției la nivelul societății din afara zidurilor sale, drept indicator al eforturilor deținutului de a se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în care apărarea se poate concretiza, adică formele clinice ale acestor operații defensive”. Pentru Widlöcher, apărarea reprezintă ansamblul operațiilor a căror finalitate este de a reduce un conflict intrapsihic, făcând în așa fel încât unul dintre elementele acestuia să fie inaccesibil experienței conștiente. Psihanalistul pledează pentru unul din elementele conflictului, dar tot el arată că, într-un anumit fel, se poate spune că întregul conflict dispare. Pentru el, noțiunea de apărare este inseparabilă de conflictul subiacent și, în consecință, mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
angoasa atribuită lumii exterioare și angoasa a cărei sursă reală emană din lumea exterioară. Cele nouă definiții citate mai sus menționează mai multe procedee ce permit mecanismelor de apărare să-și atingă finalitățile: - făcând unul dintre elementele conflictului să devină inaccesibil conștiinței (2); - printr-o remaniere a realităților interne și externe (6a); - printr-o deformare temporară a realității din cauza unor gânduri, sentimente și comportamente (6b); - îndeplinind o funcție de disimulare (5); - ca mediatori ai reacției subiectului la conflictele emoționale și la factorii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pentru școala lui Marty, această lipsă de fantasmare, această hiperadaptare conduc spre o patologie, pentru că ele îi caracterizează pe subiecții cu afecțiuni psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1892-1893/1984). Câțiva ani mai târziu (1895/1965), Freud completează această imagine, dând asigurări că „fantoma răscumpărată își află în sfârșit odihna” imediat ce imaginea a reapărut în amintirea istericului; - o îngropare ce conservă ceea ce a fost ascuns, dar îl face inaccesibil, așa cum s-a întâmplat cu îngroparea sub lavă și cenușă a orașului Pompei (1907/1986); - un exaltat care, prin zarva pe care o face, perturbă derularea unei conferințe liniștite (1910/1991); - un duh rău, personaj de basm, a cărui putere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Polonia) Ei au acceptat cu greu - adevărată sau falsă naivitate? - că li s-ar putea reproșa, În campaniile de decomunizare, apartenența la Partid și la aparatul său, din moment ce ei munceau pentru „Patrie”. În ceea ce privește aparatul de Partid, acest nucleu central și inaccesibil al puterii comuniste, ei vorbesc despre evoluția lui și despre voința lui de a impulsiona transformările: Aparatul era o superinstituție. Acolo munceau oameni cu experiență În diferite domenii, cu diferite nivele de educație. Aveai ce Învăța de la ei. Erau și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
-l amintesc, data viitoare când mergem la Arad trebuie să-l văd. Mircea Mihăieș: Nu ai cum să ți-l amintești, pentru că are o istorie postbelică extraordinar de dramatică. A fost pus mai Întâi În cazarma din Arad, fiind practic inaccesibil populației civile. După ’90 a fost luat de acolo și adus În oraș, dar este arestat la modul cel mai concret, fiind plasat În spatele unor bare metalice În curtea interioară a bisericii catolice minorite. Nu ai acces la el decât
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a nucleului „real” sau „istoric”, cât și a construcției narative ca atare. O narațiune autobiografică, așa cum o dezvăluie un interviu (sau orice alt context particular), este, în orice caz, doar o ipostază a poveștii de viață, o construcție ipotetică parțial inaccesibilă cercetării din două motive. Mai întâi, fiindcă orice poveste a vieții se modifică și se schimbă odată cu trecerea timpului. Când o poveste anume este înregistrată și apoi transcrisă, obținem un „text” care nu e altceva decât o unică fotografie, înghețată
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
o bucată de zid împrăștiată de dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț de cărămidă. Doar într-un ungher, la o înălțime inaccesibilă mâinii omului, chipul acela se apleca spre cel ce intra prin ușa căscată. Ochii unei femei, mari și îndurerați, o privire venind dintr-o frescă înnegrită de foc. Cum erau aproape siguri că nu se vor revedea a doua zi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de apărare semnifică atitudinea defensivă a subiectului. Reușita poate avea drept corolar frica și privațiunea. Castelul mai simbolizează, în anumite interpretări, iluzia, dorința nesatisfăcută, utopia. Capătă sens ca evocare a efemerității, printr-o conștientizare pozitivă ori o fixare a scopurilor inaccesibile. Există astfel castele din cărți de joc sau de nisip, construcții fragile destinate distrugerii, sau «castele în Spania», având valoarea mirajelor, a speranțelor vane și a viselor sterile. Cald, frig Căldura simbolizează iubirea, afecțiunea, starea de bine și destinderea, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălțimi inaccesibile și întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor netrebnic, tunând asupra sălii profeții grozave, fugea întunecat de o justă mânie, în aplauzele ropotitoare ale auditoriului” (G. Călinescu, 1941, pp. 544-545). 6.5. Interviul Îndemnat să explice puținătatea interviurilor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
departe, dezvăluind cu date certe o problemă și mai gravă: incompetența medicilor stagiari. Vom intra astfel într-un domeniu închis, în care funcționează legea tăcerii și a confidențialității, spiritul de breaslă și ascunderea răspunderii în spatele unui complicat limbaj de specialitate, inaccesibil ziaristului. Fără o sursă credibilă și fără o pregătire minimă de specialitate, ne vom opri doar la suprafața lucrurilor și, astfel, vom rata cu siguranță un excelent subiect de anchetă. Alte tipuri de anchetă În funcție de profilul și stilul casei, ziarul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tehnice, digitale, prin care posibilele avantaje și dezavantaje sunt prezente (vezi Russell, 2004): Forme ale virtualizării Exemple de virtualizare Avantaje posibile Dezavantaje posibile Simularea Simulări pe computere individuale Motivarea și satisfacerea curiozității. Furnizează experiențe care, de altfel, ar fi improbabile, inaccesibile sau foarte costisitoare. Pot fi utilizate pentru a înlocui experiențele reale. Pot depăși costurile unor aplicații de teren sau a unor lucrări de laborator. Pot fi nepotrivite pentru unele stiluri pedagogice. Pot fi nepotrivite pentru o parte dintre cei care
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în domeniu pentru a asigura o preluare operativă și un transfer operativ în contexte educative similare. Fiecare nouă întreprindere pornește de la început, inventând proceduri deja știute și experimentate; o lipsă de echipamente adecvate (computere, servere, programe), ce rămân scumpe, chiar inaccesibile pentru multe categorii de educatori și educați, care să favorizeze lucrul individual, dar, mai ales, interacțiunile în grup; costuri amplificate, datorate și întreținerii și exploatării în cunoștință de cauză a acestor mijloace tehnice (profesorii nu ar fi în stare, ei
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
văzută de postmoderni ca fiind utilă în descrierea unor comportamente „actual situate” care compun formele cotidiene de manifestare și acțiune ale oricărei organizații. Etnografiile vor fi necesare pentru a putea descoperi viața reală, dar ascunsă a indivizilor și a organizațiilor, inaccesibilă teoriilor rațional-formale moderne. Cunoașterea este orientată aici de experiențele trăite, și nu de imperativul respectării unui set formalizat de norme. e) Critica postmodernă de tip cultural își propune atacarea „discursurilor hegemonice”, demontarea marilor metanarațiuni („narațiunea despre emancipare”, „narațiunea enciclopedistă”); acest
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
mai normală, i se pare imposibilă, din pricina faptei sale. Nici ștergerea cu buretele, evacuarea din memorie a culpei nu reprezintă o soluție imaginabilă În context. Iuda trăiește drama „la secundă”, Într-o agitație maximă, orice raționament „la rece” fiindu-i inaccesibil. Klauck propune o explicație „mic burgheză”. După supozițiile profesorului de la Chicago, Iuda s-ar fi Întors, după Răstignire, În cetatea sa de baștină, unde ar fi continuat să trăiască liniștit, „până la adânci bătrâneți”, fără a mai avea vreun contact cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o descoperă dincolo de moarte, ca pe o salvare a sa. Este trecerea din starea umană și sufletească În starea transumană, spiritual-morală, atât de bine exprimată de Goethe la sfârșitul tragediei (Faust, actul IIĂ: Tot ce-i vremelnic E numai simbol. Inaccesibilul Faptă devine-n ocol. Inefabil deplinul Izbândă-i aci. Omul simte și știe că nu-și poate depăși condiția naturală. La fel de bine știe că și cetatea pe care el a clădit-o va avea destinul său. La fel cum se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este un act de Împotrivire, este dorința de afirmare de sine, după cum, În egală măsură, distrugerea este dorința de dominare și acaparare a ceva care Încă nu-ți aparține sau care nu-ți poate aparține, fiind interzis și, prin urmare, inaccesibil. Cele două acte constituie polii oricărei acțiuni psihologice. Creația este pozitivă, fiind deschidere, pe când distrugerea este negativă, fiind Închidere. În ambele situații, persoana Își exprimă voința, ca o semnificație precisă a unei experiențe psihomorale În raport cu aspirațiile sale. În cazul creației
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
discurs între altele, ci o modalitate izvorâtă din necesitatea reductiv-integratoare a minții omenești de a percepe o situație, prin proiectarea de structuri dintr-un domeniu în altul. Drumul metaforei merge dinspre particular, cunoscut, vizibil, analizabil etc. către general, misterios, invizibil, inaccesibil etc., iar translațiile realizate prin identificare, comparație și juxtapunere subliniază, în mod paradoxal, conștiința deosebirilor, evidențiază tocmai existența diferențelor dintre termeni, introducând în spațiul discursului și o esențială ambiguitate. În continuare, în diversificări pe domenii, autorul urmărește metafora atât ca
AVADANEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285501_a_286830]