924 matches
-
budismului. — Majestatea Sa vorbea tibetana și citea, de asemenea, sutre în tibetană, zice el, după care se întoarce la lovirea mooyu-lui său. Sunt epuizată. Acum înțeleg de ce nu vor să vină celelalte concubine. Călugărul se ridică de pe covorașul său de incantații și spune că e timpul să merg mai departe. Îl urmez la un altar dintr-o curte deschisă. Mă conduce să îngenunchez în fața unui bloc de marmură și începe să încanteze din nou. E amiază și soarele îmi bate direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toți copiii comunității, care fuseseră aduși acolo ca să vadă cum În fața ochilor lor se deschide miracolul vieții. Fără doctori, fără medicamente, fără feșe sterile - doar cu un soț licențiat În știința plantelor, o moașă ultrasensibilă care folosea metoda respirației yoga, incantațiile guru-ului comunității și vreo douăzeci de copii sub doisprezece ani, care probabil că au rămas virgini cu mult după ce au Împlinit treizeci de ani după ce au fost martori la miracolul respectiv. Nu știu ce anume mă Împingea să vorbesc fără oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Helen, complotând în tăcere cu Stridie. Helen ironizează ritualurile magice desfășurate în apartamentul Monei, însă știe că același descântec i-a adormit copilul, conservat acum prin criogenie, și pe care caută să-l reînvie. Fără a ezita, se folosește de incantația magică pentru a ucide la distanță sau pentru a-și elimina clienții îndărătnici. Streator, torturat de versurile memorate involuntar ce-i stăpânesc acum mintea, oscilează periculos, în mizantropia și nihilismul său, între a deveni un ucigaș capabil să extermine întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mult. "Orizont", nr. 2 (1553), februarie 2012 Zeii singurătății "Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!...". Trupurile atât de tinere, elastice, încă incerte, ale majoretelor se arcuiesc în ritmul extatic al unei incantații adresate "puternicului, mirificului, singuraticului Suedez", adolescentul evreu cu trasături vikinge, blond, cu ochi albaștri, la fel de neverosimil în splendoarea lui paradoxală precum concilierea forțelor contrare ce au sfârtecat lumea în al Doilea Război Mondial. În America deceniului al cincilea a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care a fost confirmată de cercetările asupra propagandei din timpul războiului. Prin repetiție, cuvîntul de ordine și formula se rup la un moment-dat de persoana însăși a conducătorului. Ele dobîndesc o viață proprie și capătă o realitate autonomă, ca o incantație sau ca o rugăciune. Apoi vor pătrunde în inconștient și vor deveni un element al credinței colective. Cu atît mai mult cu cît mulțimea este adesea solicitată să răspundă conducătorului în felul în care credincioșii răspund preotului în timpul unei slujbe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este dat de aceeași măreție a Franței. Cu toate acestea, accentul se deplasează de la colectivitate la individ. "Societatea noastră, scrie d'Estaing, se întemeiază pe avîntul individual"328. În consecință, se schimbă și substanța discursului. În locul vastelor panorame istorice, al incantației magice a imaginilor, în locul evocării credințelor milenare apar acum lecțiile terne, dar eficiente ale științei, demonstrațiile economice seci, analizele sociologice reci și uscate. În locul nesigurei logici a emoțiilor este preferată logica statisticilor, cea mai fermă dintre toate. Republica pretendenților devine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin (1972) abordează problematica existenței trepidante din metropolele tentaculare, în perspectiva unui modernism ostentativ atât sub aspectul conținutului, cât și stilistic, stimulat de impresiile furnizate de câteva călătorii de interes gazetăresc în țări vest-europene. Această experiență odată consumată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să i se aștearnă pe mâini, și seara încerca s-o repete de mai multe ori. Degeaba însă, stelele rămăseseră în livada lor de lumină lăptoasă, iar el cu mâinile goale în văzduh. Și totuși, spunea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zadarnici dansând hoola-hop". (Glumă). Limbajul ludic, poate fi, însă, un alt mijloc de redescoperire a frumuseții primordiale, resuscitată prin incantații de tipul : "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumina./ Eu în joc stropesc cu soare/ Coala, zărilor, velină// Ce-am făcut? Cum o s-ascund// Pata galbenă, arsura? este tenta de lumină/ Peste zări mă dau de-a dura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este poet. Reflectă și el universul satului în poezie: copilăria, hora, comorile, dorul, descântece de dragoste, întoarcerea dezrădăcinatului, icoane aflate sub semnul poeziei lui Lucian Blaga și, din când în când, a lui Arghezi. Dragostea și nunta sunt invocate în incantații biblice, nașterea înseamnă îndumnezeire: "Și roiam, înfloream, înfrunzeam, mă-ndumne-zeiam/ în zori lumea era gata de nunta.". Dumnezeu răspândit în univers ne amintește de panteismul arghezian: " Cineva trece prin oameni și arbori". Ca și la Blaga, omul devine o prelungire a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a unui regim totalitar. Un aer de solemnitate se face prezent în "Epistolele", (1969) și "Etica" (1971). "Epistolele" sunt scrisori lirice cărora paradoxal le lipsește lirismul manifest. Ritmica și muzica impun o anumită scandare, ce amintește gravitatea poeziei antice sau incantația de cântec liturgic. Opțiunea pentru libertate absolută, pentru sinceritate, pentru dreptul la viață, pentru îndoială, pentru cunoaștere, poetul o introduce alături de citate din biblie (este invocat Iov și sugerată o lume menită să creeze atmosfera plină de mister), toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară." Cu volumul lui Ion Horea " Coloana în amiază", publicat în 1961, se lărgește aria de cuprindere a evocării istorice. "Viziunea în Apuseni" dezvăluie, într-o discretă incantație, figurile lui Horea și Iancu: "Când peste lumea toată/ se ridica soarele cât o roată/ Picurându-și sângele în Criș/ Cei doi s-au oprit în luminiș,/ Să-și aștepte ortacii/ Se aprindeau apele și copacii,/ Când a fost, cine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și epicizează liricul. Scrie poeme epice, balade lirice și reportaj liric. Critica s-a manifestat cu destulă reținere în fața acestei poezii ostentativ folclorice, de expresie ciudată, suprarealistă, ezoterică, într-o muzică nepământeană, sau de joc absurd, dar și într-o incantație severă și gravă specifică bocetului sau blestemului popular. În pofida reținerilor, toți criticii recunosc în Ion Gheorghe un poet autentic. "O caracteristică a poeziei lui este spiritul bogomilic, prezent și în poezia interbelică la Lucian Blaga și la alți poeți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o lecție, demonstrație de reabilitare a unor motive poetice compromise de o viziune simplificat idilică și superficial anecdotică a multor poeme pătrunse, atunci, înainte de vreme, în manualele școlare"1. Și în aceste poeme, domină tonul oracular, aura de legendă, cu incantații de bocete și blesteme, un limbaj familiar sau tehnic, păstrând însă doza de dramatism și de mit care ascund o mișcare puternică și fascinantă. Forța vizionară a poetului Ion Gheorghe, indiferent dacă ne aflăm în sfera monumentalului sau în transcrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spălării picioarelor. Cartea se încheie cu poemul "Sfera verde", care este cea a pământului, peste care Manimazos a aruncat sămânța, plămada plămadelor, sau "uterul culorii mame, împins de ochii șarpelui spre lume". Poemul îmbină basmul cu magia, narațiunea epopeică cu incantația psalmului, dar și a descântecului. Universul biblic este convertit într-un mare poem inițiatic, în care, așa cum s-a putut observa, Manimazoș a trebuit să se purifice în momentul în care din zeu a devenit om, pentru ca spiritul să poată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adolescentin, o vibrație frenetică în contact cu universul, care crește, se compune într-o fascinație de paradis, desprins din privirea iubitei, din gestul, din gândurile ei. Este perioada viziunii sentimentelor, când iubirea se naște ca o stare de iluminare, de incantație: "Părul tău e mai decolorat de soare,/ regina mea de negru și de sare.../ Trec fantome-ale verii în declin,/ corăbiile sufletului meu marin." Poate că volumul "O viziune a sentimentelor" e unul dintre cele mai lirice; universul sensibil vibrează aici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
condiția, poemul "Repetabila povară" acuză conștiința declinului, a propriului nostru declin: Ca povară îi simt și ei știu că-i așa, până când și ei vor începe a simți/ că povară simțim pentru-ai noștri copii!". Poezia se realizează într-o incantație liturgică în care simțim plânsul și apăsarea,pentru că orice devenire este limitată, în existența noastră rămâne doar rigida perspectivă a "poverii". Cine are părinți/ pe pământ nu în gând,/ mai aude și-n somn ochii lumii plângând." Târziul și pustiul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu tehnici inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii. Poeme precum Chanson d'amour, Cântecel, Cântecel de dragoste, Cântecel de plimbare sunt, în acest sens, cele mai bune dovezi că poetul are un cert rafinament combinatoric, incantațiile amoroase amintind când de cele semnate, odinioară, de un Costachi Conachi sau un Iancu Văcărescu, când de recentele brumariene: "Pasul tău pe străzi înguste/ Face flamure din fuste/ Curul tău, puțin mai sus,/ Mă lasă pe gânduri dus.// ... // Ochii tăi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2006), Descoperă-mi ceea ce eu am pierdut (Editura Cronica, Iași, 2007), Această moarte care mă învie (Editura Cronica, Iași, 2008) și Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012), chiar dacă tonul emițătorului de discurs erotic variază constant, de la incantația imnică pe care o naște devotata ori Sfânta la resemnarea amară sau apostrofa indignă pe care o stârnește uscata, frigida sau târfa. Am selectat, aici, doar unele dintre cele șapte femei adăpostite în cele șapte poeme care compun ultimul ciclu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Henri Bergson, Teoria rîsului Leon Bloy, Mîntuirea prin evrei. Sîngele săracului Dan Botta, Unduire și moarte Thomas Carlyle, Cultul Eroilor Thomas Carlyle, Filosofia vestimentației Emile Durkheim, Despre sinucidere Jules de Gaultier, Bovarismul Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei Vasile Lovinescu, Incantația sîngelui Vasile Lovinescu, Mitul sfîșiat Vasile Lovinescu, Monarhul ascuns Marcel Mauss, Eseu despre dar Marian Papahagi, Fața și reversul Marcel Petrișor, Gogol Luca Pițu, Eros, Doxa & Logos Luca Pițu, Sentimentul românesc al urii de sine Vassili Rozanov, Apocalipsa timpurilor noastre
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de piper alb, negru, verde și roziu, un soare roșu din neprețuit șofran, sirocco amețitor de kamoun; galanga, karvi, ras-ehanout, scorțișoară: condimentele. Inspirați aromele lor nemaiîntîlnite. Rostiți numele lor, literă cu literă, rotunjindu-le pe buze, ca pe o stranie incantație, o invitație către Oriunde. Emois, 1986 Soluție Cele două secvențe prezintă particularitatea de a nu prezenta, pentru început, tema-titlu. În A, se află mai întîi caracterizarea, apoi obiectul descrierii este numit (= "o canapea"). Aici enigma este de scurtă durată. În
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
folosea de poezie ca de o armură pentru a despărți cele două focuri devoratoare. Privirea sa era atît de întoarsă spre interior, încît îmi dădea impresia că nu ne vedea, dar, în același timp, mîinile sale însoțeau cu gesturi expresive incantația profetică a vocii sale. Să fi fost o întîmplare faptul că discuția noastră s-a concentrat pe înțelegerea "terțului inclus" în raport cu fizica cuantică? E o întîmplare dacă Michel Camus a resimțit nevoia, la un moment dat, să strecoare cuvîntul "tainic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
descântecele, Simbolismul numerelor, Nașterea, Nunta, Magia imitativă etc.Artur Gorovei a adunat în volumul Credinți și superstiții ale poporului român credințe și superstiții ce privesc destinul. De altfel, autorul a colecționat și numeroase cimilituri, basme, descântece (propunând o tipologie a incantațiilor populare). Studiile incluse în Datinile noastre la naștere și la nuntă sunt marcate de informația din trilogia lui Sim. Fl. Marian, însă autorul tratează subiectul plasându-l în temporaneitate. Cartea Credințe și superstiții românești, după Artur Gorovei și Gh. F.
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dragostei. În colindele românești și în obiceiurile populare, pomul de măr sau ramura de măr sunt încărcate de sacralitate. Mărul este numit «pomul vieții», «arbore cosmic», mireasa își împletește cununa din flori de măr. «Flori albe de măr» e o incantație magică de «promovare a primăverii»". Un împărat, care a atins vârsta de 68 de ani, "adică viața jumătate", fără să aibă copii, ia hotărârea de a porni la drum în căutarea unor "buruieni de copii" [Ursu de aur, Oprișan, II
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
punea, singură li se rădica, și niciodată piciorul pe pământ nu puseseră." Ele plănuiesc să iasă din Dafinul-Verde ("cât aș dori să calc și io pe pământul oamenilor!"), fiind atrase de tabăra feciorului de împărat. Fata cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de împărat și revine în palat, după ce se roagă de trei ori: "-Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre/ fată curată, /de soare/ văzută,/ de vânt/ bătută, /pe pământ/umblată, /de voinici nesărutată!" Același lucru se-ntâmplă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]