1,579 matches
-
Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Revista română” ș.a. Editorial, M. debutează cu Timp și mod (1983; Premiul revistei „Luceafărul”), volum compus dintr-o serie de eseuri ample despre Mihai Eminescu, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, Marin Preda. Incitantă, cartea lui M. stârnește reacții contradictorii: pe de o parte, „articole de nivel școlăresc”, volum „cu desăvârșire neinteresant” (Nicolae Manolescu), pe de alta, „nu este o carte pentru minți leneșe” (Mihai Ungheanu). Cea de-a doua culegere, Viciul nepedepsit (1994
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
Occident poate justifica diferite tipuri de cercetare, dată fiind complexitatea figurii sale, în funcție de dorința noastră de a pune în evidență un aspect sau altul. Abordarea lui Augustin poate să țină cont mai cu seamă de profunzimea speculației sale teologice; așa cum incitantă devine ideea de a-l considera om al Bisericii în sens restrâns, adică episcop și părinte spiritual; dar și mare filosof al Antichității târzii și autoritate fundamentală pentru speculația medievală ulterioară. Sunt toate trasee de cercetare pe deplin justificate având
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
II, 300-301; Dicț. scriit. rom., II, 403-405; Dan C. Mihăilescu, Singurătăți cu fantasme, „22”, 1999, 20; Vlad Sorianu, Un roman al amiezelor, CL, 1999, 10; Florin Faifer, O carte fundamentală, CRC, 2001, 10; Dicț. analitic, III, 217-219; Doina Modola, Un incitant roman al dramaturgiei, APF, 2002, 3. D.C.M.
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
al unui scenariu de film (Liliacul înflorește a doua oară), H. debutează editorial în 1976, ca laureat al concursului Editurii Eminescu, cu volumul de nuvele Te urăsc, iubita mea, un tip de proză de factură tradițională, fără relief și puțin incitantă la lectură. Schimbând registrul și trecând de la proză la poezie, publică placheta Cu tango înainte (1982), o versificație patetică facilă, în mare măsură narativă, scrisă sub influența lui Eugen Jebeleanu și a lui Adrian Păunescu. Tema centrală este tragismul conștiinței
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
exeget cu Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului (2002), o monografie de tip special, o adevărată „lectură de traducător”, după cum își caracterizează ea însăși demersul critic. Debutând cu un portret cu inserții memorialistice, volumul este organizat în patru capitole purtând titluri incitante - Umbra cerului pe câmpie, Ce-aș putea face eu, milionarul, pentru Metopolis?, „Mi-a rămas setea-n izvoare” și Școala prozei românești. Ștefan Bănulescu, văzut ca un „apostol al imaginarului și al configurațiilor simbolice”, va fi plasat pe același plan
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
Însoțește) Îi poate face să se simtă nevoiți să schimbe doxa În ortodoxie sau În dogmă și să justifice sacralitatea și modalitățile consacrate de a o cultiva” (Bourdieu, 1992, p. 261). „Literatura română scrisă În epoca comunistă este cea mai incitantă, mai dificilă și complicată literatura scrisă vreodată În românește, tocmai din pricina unui amestec incredibil de morală și estetică, de idei literare și de ideologie politică, de compromisuri și de rezistență, de reușită și eșec” (Luminița Marcu, 2004). Câmpul producțiilor ideologice
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
înnoirea instituției și reconstituie, împreună cu alți câțiva colaboratori, o imagine văzută din interior a vieții teatrale românești. Om de teatru în formare, preocupat de profesionalismul acestei activități, Livescu are inițiativa consultării autorilor dramatici, a actorilor, publică intervenții, scrisori deschise, anchete incitante. O rubrică, „Profiluri din foaier”, portretizează pregnant actori, regizori și directori de scenă, autorul însemnărilor, același Livescu, folosind aici pseudonimul Lear. Se semnalează și recomandă punerea în scenă a pieselor lui H. Ibsen. Abia în a doua serie figurează în
REVISTA THEATRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289266_a_290595]
-
inclus un eseu al lui Emil Cioran, Istorie și utopie, începând cu numărul 21/1990 se publică Tratat de descompunere de același autor (în traducerea Irinei Mavrodin), iar în numărul 10/1991 un fragment din scrierile lui Ioan Petru Culianu. Incitante sunt interviurile cu personalități literare, o scrisoare adresată de Ion Barbu lui Tudor Vianu, știrile comentate din actualitatea culturală și literară, revista revistelor, ca și segmentul de divertisment, alcătuit din aforisme, epigrame etc. Alți colaboratori: Cornelia Ștefănescu, Al. Husar, Ion
REVISTA V. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289272_a_290601]
-
identități literare: Eusebiu Camilar, Vintilă Horia, Radu Boureanu, Lucia Demetrius, Pericle Martinescu, Ilarion Mateescu, Neagu Rădulescu ș.a. Ca în cazul poeziei, unii dintre tinerii debutanți, chiar premiați de R.l. (Alexandru Tzintzu, N. Ivanovici), nu au reușit să se impună ulterior. Incitantă și mereu la zi este secțiunea de publicistică, incluzând toată gama de texte posibile, de la nota polemică până la eseul de idei. O rubrică permanentă de cronică literară, „Pe margini de cărți”, este susținută cu competență mai întâi de Octav Șuluțiu
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
sunt prezența lui E. Lovinescu (cu un fragment despre Rebreanu, din Memorii) și restituirea de către G. Călinescu a unui text eminescian inedit, Pustnicul. Privilegiat este și comentariul asupra literaturii. Deschisă tuturor orientărilor și opiniilor, R.l. oferă un spectacol viu și incitant al conștiinței critice românești din epocă. Textele sunt de o mare varietate, fie că este vorba de contribuții istorico-literare, studii tematice sau stilistice, de cronici și recenzii, fie de o multitudine de note adunate în rubrici precum „Curier literar” și
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
Gala Galaction (37/1977) ori cu paginile de jurnal ale lui Octavian Paler, Dumitru Țepeneag (Un român la Paris), Ion Ioanid (Închisoarea noastră cea de toate zilele), cu notele de călătorie ale lui Gheorghe Ursu (Europa mea), cu memorialistica extrem de incitantă a lui Alexandru George (Sfârșitul unei iluzii) ș.a. Deși mai rar prezentă în sumar, dramaturgia nu este neglijată, de-a lungul vremii apărând fragmente din piese de teatru ale lui Marin Sorescu (A treia țeapă), Ion Băieșu, D.R. Popescu, Ion
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
Zamfir), altele, tablete în care lirismul și reflecția morală, uneori parabolică, se îmbină potrivit unei formule personale („Trapez” de Geo Bogza, „Atlas” de Ana Blandiana, „Cerșetorul de cafea” de Emil Brumaru, „Cronica pesimistei/ optimistei” de Ioana Pârvulescu). Nu mai puțin incitante sunt rubricile cu un caracter informativ și cultural mai larg, menite să reflecte fenomenul viu al literaturii („Proiecte literare”, „Confesiuni literare”, „Viața literară”, „Șantier”, „Atelier literar”, „Poșta redacției”, „Voci din public”), să releve probleme legate de evoluția limbii și de
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
etc.), contextul social al acesteia, aspecte ale politicii culturale (repertoriu, reconsiderarea clasicilor sau montarea adecvată a producției autorilor moderni etc.) sau cu privire la sociologia receptării, critica dramatică etc. Toate sunt tratate nu în mod „tehnicist” , ci eseistic, deseori într-o alternare incitantă a unghiurilor de vedere, printr-o procedare sincretică, așa cum, de altfel, e și domeniul investigat. Nici dimensiunea literară a teatrului, fie că e vorba de dramaturgia clasică ori de textul contemporan, nu este neglijată. Cartea probabil cea mai consistentă este
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
într-o societate totalitară”, Platonia este o fostă cântăreață de operă care încearcă să își vindece egoul ultragiat de câteva iubiri eșuate prin refugiul în muzică și în cele din urmă în moarte. În ficțiunea autobiografică Viața pe fugă (1998), incitantă se arată mai ales analiza stărilor psihologice ale protagonistei, o exilată la New York, căreia i se radiografiază atent metamorfoza interioară. Și poezia scrisă de R., prezentă în volumul Învățarea lumii (1998), este o proiectare parabolică, cu unele accente expresioniste, a
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
de caz: - în situația în care obiectivele nu sunt bine delimitate: este evident că alegerea cazului supus atenției cursanților este înalt dependentă de delimitarea obiectivelor; uneori, formatorii neexperimentați pot folosi cazuri care să aibă marele merit că se dovedesc deosebit de incitante pentru cursanți - dar în momentul rezolvării, lipsa unei concordanțe cu obiectivele stabilite pentru procesul de învățare poate limita valoarea educativă a acestora; - lipsa unui timp suficient: unele dintre cazurile supuse analizei cursanților se pot dovedi într-o asemenea măsură extinse
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
incompatibilități: „Nu poți scurta perioada de nouă luni a unei sarcini necesară unei femei pentru a naște un copil prin implicarea a nouă femei în îndeplinirea acestei activități”); morala acestui fenomen este aceea că, oricât ar fi de spectaculoase și incitante, unele cazuri trebuie folosite doar în situația în care există un timp suficient pentru a fi administrate; în caz contrar, metoda studiului de caz nu va înregistra succesul așteptat; - insuficienta pregătire a cursanților poate conduce la o discuție superficială și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a operei lui Marcel Proust. Traiectorii (2003) reunește selectiv articole din „Jurnalul literar”. Ceea ce le caracterizează este interesul pentru secvențe biobibliografice mai puțin cunoscute (cum ar fi cele legate de revista „Cuvântul” și generația „Criterion”), precum și pentru literatura exilului românesc: incitante și utile informații și comentarii despre Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Theodor Cazaban, Monica Lovinescu, Pavel Chihaia ș.a. O ultimă secțiune cuprinde comentarii la cărți franțuzești recent apărute. Asemenea lui G. Călinescu, mentorul său, Ș. are vocația călătoriei culturale
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Mihaela Muraru-Mândrea (redactor-șef), Mihai Bădescu (secretar general de redacție), Romulus Bărbulescu (redactor literar), Florin Munteanu (redactor științific), Călin Popovici (prezentare grafică). Intenția declarată a publicației este promovarea literaturii SF. Rubrici: „Forum”, „Spațiu”, „Opus XXI”, „Univers SF”, „Film”, „Meridian”. Alături de incitante articole de știință prospectivă, se publică proză de Horia Aramă, Mihai Răuță, Romulus Bărbulescu, George Anania, precum și traduceri din literatura științifico-fantastică a scriitorilor Arthur C. Clarke, Brian Aldiss, Isaac Asimov, Ph. J. Farmer, H. Ellison. Transpunerile în românește sunt semnate
STRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289983_a_291312]
-
tipuri de cercetare, dată fiind complexitatea figurii sale, în funcție de dorința noastră de a pune în evidență un aspect sau altul. Abordarea lui Augustin poate să țină cont mai cu seamă de profunzimea speculației sale teologice; de asemenea, se poate dovedi incitantă ideea de a-l considera om al Bisericii în sens restrîns, adică episcop și părinte spiritual; sau mare filozof al Antichității tîrzii și autoritate fundamentală pentru speculația medievală ulterioară. Toate acestea sînt direcții de cercetare pe deplin justificate, avînd în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu adevărat interesele naționale. Anul 1989 a găsit societatea românească nereformabilă, pentru că, în locul reformei economice, regimul Ceaușescu promovase o așa-zisă linie națională care s-a dovedit în fapt antinațională. Mi s-a părut una dintre cele mai substanțiale și incitante intervenții. În ce mă privește, am vrut să vorbesc despre "îngheț" și "dezgheț" în politica culturală postbelică, dar mi-am calculat rău timpul și abia de am izbutit să fac introducerea. Tot Mircea Martin, în calitate de moderator al secțiunii "A existat
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
salvat, suprimându-l pe Hristos - internaționalist, propagator al toleranței și democrației. Mărșăluind apoi spre Grecia lui Platon, care tocmai marca apariția iluziei laice și unde omul își va îmbogăți propria-i condiție într-un cadru controlat, dirijat și previzibil - teză incitantă ce va obseda gânditorii perfecțiunii sociale până în zilele noastre, prin Roma Axis Mundi, unde se reglementează relațiile de putere, școală politică a modernității, apoi prin Evul Mediu guvernat de autoritățile bisericii, autorul descoperă și oferă cititorului un material vast de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul caz, autorul textului (operei) este
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
antilimbaj”. Despre, despre, despre.... (1995) adună pagini critice diverse, ocazionale, apărute inițial în publicații din țară și de peste hotare sau inedite. Două texte ample, Ne despărțim de Goethe? și Scrisoare către Gabriel Liiceanu despre Jurnalul de la Păltiniș, se oferă ca incitante documente de istorie literară românească. Primul contestă opiniile lui Constantin Noica despre Goethe, al doilea e o nouă filipică împotriva singuraticului filosof, o denunțare a „fenomenului Noica” în totalitate. În opinia polemistei, „Noica aduce în cultura română exact ce n-
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
Daniel Ștefan Pocovnicu, Blasfemia poetică, ATN, 1999, 9; Ion Hurjui, O posibilă carte incendiară, CL, 2001, 6; Ioan Holban, Monologul interior și fresca socială, VR, 2001, 7-8; Ivonne Gutiérrez Obregón, Encuentro de poetas, Mexic, 2001, 236-242; Florin Faifer, Un roman incitant, VTRA, 2002, 3-4; Ion Hurjui, Un roman de nota zece, CL, 2002, 5; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 391-392. O. I.
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
imperiului la Constantinopol. În legătură cu subiectul nostru, amintim două mărturii ale epocii. Prima aparține lui Aurelius Victor, De Caesaribus 5, 14: Quis proditis caesisque imanior urbem incendio, plebem feris uulgo missis, senatum pari morte tollere decreuerat, noua sede regno quaesita, maximeque incitante legato Parthorum („Acesta, și mai crud prin trădările și prin crimele sale, hotărâse să piardă Roma prin foc, poporul, prin animalele sălbatice, și Senatul printr‑o moarte asemănătoare, căutând o nouă capitală imperiului. El a fost îndemnat la acestea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]