1,267 matches
-
Cu glasul lui răsunător... Și el pingea, plîngea de zor", Cartea I, p. 44), Ion Cocor(a), Dorin Dumbrăviceanu, Iulia (Blaga), Cătălin Strat care a rimat cu ce-a citat: "O, ce păcat, o ce păcat", Simona Kessler, iar ss. Indescifrabil (A doua carte..., p. 11: Dacă vezi că nu e chip/ Să faci plajă pe nisip...), Vlad Russo, Liviu Papadima, ss. Indescifrabil ( A doua carte..., p. 23: "Astfel zice Amedeu..."), Dan Stanciu, Annie Bentoiu, Ada Roșeți și Tana Marian. Pentru
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
Strat care a rimat cu ce-a citat: "O, ce păcat, o ce păcat", Simona Kessler, iar ss. Indescifrabil (A doua carte..., p. 11: Dacă vezi că nu e chip/ Să faci plajă pe nisip...), Vlad Russo, Liviu Papadima, ss. Indescifrabil ( A doua carte..., p. 23: "Astfel zice Amedeu..."), Dan Stanciu, Annie Bentoiu, Ada Roșeți și Tana Marian. Pentru doritori, cartea rămîne deschisă, la fel și lista. În club au intrat mulți copii care au o slăbiciune pentru pinguinii din Labrador
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
într-o lotrie bună, o sanie nouă/ Și doi cai de rășină să ne poarte sub rouă/ Să ne poarte sub ierburi, sub atâta surpare/ Pe lucii întinderi, pe ghețuri ușoare”. Mirajul cuvântului dărâmă solidul, lichefiază, corodează, surpă, luminează smârcurile indescifrabile, devenim iluzorii în perspectiva curgerii. Ne învăluiesc apele „ca-ntr-un mare năvod de tristețe”. Și totuși poetul rămâne mușcat de întrebări: „Pentru ce te acoperă până la buze/ sublima răceală a valului?” Se-mpacă el, cumva, cu ideea morții, dacă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
misticism curat (Coane Fănică!). În unele secvențe din tema în definire, Tăcu lasă impresia că se află în preajma unei căi de descifrare a enigmelor universului încă neabordate de știință, el situându-se în rândul primilor sosiți. Există și multe enunțuri indescifrabile, singulare, ce ascund o licență poetica. Poate cele mai lucide meditații și întrebări, cele mai de interes pentru omul cutremurat de aceleași obsesive întrebări sunt: „Pentru cine și pentru ce existăm dacă aceasta superbă zestre în continuă evoluție spre cunoaștere
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
geografie pentru mine tot atât de fabuloasă, ca geografia faimosului Auber, din balada marelui irlandez: undeva la extremele iadului boreal. Acolo, la masa aspră, unde seara se înghesuiau până la 10 ofițeri și la lumina puțină, Weiss acoperea caietele lui cu o algebră indescifrabilă pentru cei mai mulți colegi matematicieni : cu partitura (libret și muzică) a cântecelor sale ostășești. Succesul trebuie să fi fost mare. Pentru unele din ele, ajunse în scurt timp populare, fusese citat pe divizie. Puține însă au fost găsite în bagajele înapoiate
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
să reclame și sta la îndoială, tremura din buze și atâta tot. Pe urmă îl vedeai prin curte vorbind singur, spunând în gol ceea ce avusese de gând să spuie altora. Așadar, jurnalul condensa până la limitele neantului o viață interioară, făcînd-o indescifrabilă pentru altul. Hergot, spre deosebire de Ioanide, trăia fiindcă era în viață, acceptând faptul banal al existenței ca pe un fenomen ce nu trebuie discutat. Se făcuse medic, își îndeplinea conștiincios datoria, dar nu îndrăznea a crede că poate să contribuie cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar merge în sensul Mișcării." Acest raport era semnat de un oarecare Vlădulescu. Propozițiile de la punctul 6 cu privire la Tudorel și Pica erau subliniate de cineva cu cerneală verde. Ca un referat într-un colț de sus al paginii prime, un indescifrabil scria: "Camaradului Tudor Ioanide, spre consultare și verificare". A doua hârtie avea un en-tête tipărit, purtând aceste cuvinte: "Saferian Manigomian & Comp. Soc. nr. com. Sucursala nr. 4, Calea Dorobanților" etc. Urmau specificări asupra naturii comerțului: Cafea, Ceai, Lichioruri, șampanie, Vinuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu Munteanu." "3 decembrie. Peste noapte, pe la unu, lumina electrică de la demisolul Casei de Artă, la fațadă, s-a aprins, apoi s-a stins după câteva minute. În această aripă este expoziția de instrumente militare istorice." Lung referat cu semnătură indescifrabilă (fragment): Nu încape îndoială că Mișcarea este sprijinită din umbră, cu toate că combătută de formă, de partidele parlamentare și de persoane de vază din marea finanță și marea industrie. În afară de declarațiile știute în favoarea Mișcării ale domnilor (urmează semne criptice simbolizând desigur
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formală a bisericii, aceeași în sinea ei. Partidul lui Brătianu nu-și propusese altceva decât de a aduce la conștiința publică această uniformitate a părților poporului, ctitorind Societatea Academică, în care trebuiau să fie reprezentate toate părțile poporului. Astfel [cuvînt indescifrabil] a fost a unui organ spiritual central și nu politică expansionistă. Dar acesta este oricum singurul fapt care ar putea îndreptăți străinătatea să creadă că acest partid ar visa planuri de anexiune. Dacă apoi cultura intelectualității românești este atât de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a doua. Dar moartea i-a fost pricinuită dezvoltării economice tocmai prin faptul că unul din articolele Tratatului de la Paris exclude din capul locului vama de protecție. Acesta este momentul fatal în tratatul pomenit, care face din statul român [cuvînt indescifrabil]; i s-a dat viață, dar totodată condițiile {EminescuOpXIII 567} esențiale pentru a trăi i-au fost refuzate. Astfel a fost frânată formarea unei [pături] care să medieze între țărani și clasele superioare ale societății, un echilibru politic pe plan
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un miliard de sori se apropia de ea, eram Dumnezeul acestei insecte, dar ganglionii ei nervoși abia pridideau s-o țină în viață. Eram un Dumnezeu care n-o crease și care n-o putea mântui, pentru totdeauna necunoscut și indescifrabil. Și deodată mă simțeam și eu privit. Mă-nfioram tot, săream în picioare și mă duceam la fereastră. Priveam stelele risipite peste oraș. Cineva, adânc în altă noapte, de alt fel, ținea în mâini lumea mea și-mi urmărea amuzat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lemn mâncate de termite. Deasupra norilor, într-un Deisis de raze, într-o fală și o minune care copleșeau sufletele, se puteau zări nu de puține ori înfățișările Sfintei Treimi înconjurate de vietățile înaripate, heruvimi, serafimi, cherubini, ale credinței, sau indescifrabile scene alegorice, de parcă întreaga boltă incendiată de amurg ar fi fost plafonul pictat al unui dom colosal, ce-și primește lumina de crepuscul prin fereastra rotundă a soarelui. Un astfel de cataclism vesperal se curbase deasupra orașului, transformând în sânge
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi fost o monstruoasă cacofonie. Era liniștea din afara auzului, din afara urechii, din afara conștiinței, din Afară. Monsieur Monsu își îndreptă, cu un gest reflex, uniforma colonială și se-ntoarse către curgerea sidefie. Cu coada biciului desenă în aer o împletitură complicată, indescifrabilă, care persistă o secundă, ca un macrame iluzoriu, în văzduh. Curgerea coloanei vâscoase se opri dintr-o dată, și tăcerea, de data aceasta una terestră și unsuroasă, ne năclăi ca o sudoare. Marginile coloanei se resorbiră lent către centru, până când doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zi, ce crezi c-o să iasă de-aici? Io zic că o floare cu frunze verzi, fiindcă, uite, am verde și carmin... și puțin grena". "Nu, o să fie o căprioară", ziceam și eu la-ntîmplare, și pân-la urmă putea fi un indescifrabil motiv turcesc sau o pasăre stilizată pe care, când desenul ajungea-n stadiul în care-ndoiala nu mai era cu putință, o salutam cu strigăte de bucurie. Goală până la brâu, căci vara era sufocantă, cu părul ce-și păstra încă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sidefii, costelive pe burtă, pe care-i tranșau în grabă, deși încă mai mișcau din vastele opercule, luîndu-și acasă halci de carne gelatinoasă. Scheletele goale, stranii ca de ființe din alte lumi, se albeau acolo, pe pământul negru, ca niște indescifrabile caligrame. Din drumurile mele în spatele blocului mă-ntorceam acasă sleit ca dintr-o țară îndepărtată. Nici nu știam de fapt să mă-ntorc, mă luam doar după băiețelul puțin mai mare, de aproape patru ani, cu care venisem. Dar duhoarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când intram în ea - sau dacă nu cumva avea să se-ntîmple o minune demnă de cerurile azurii, invadate de coroane de salcâmi, arcuite ca o cupolă deasupra micii mele lumi. Și iat-o în prag, cu o expresie nouă și indescifrabilă pe față, cu sacul de lână colorată pe umăr și fără urmă de cartoane la subbraț. M-a luat de mână fără să-mi spună o vorbă și am făcut amândoi, pe jos, cel mai lung drum de până atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și grosimea unei foi de hârtie. Și deodată în fața noastră se afla un manuscris, foi boțite și-ngălbenite de trecerea vremii, acoperite de-un scris de mână, litere formate cu pixul, curgând febril unele după altele, bucle după bucle pentru mine indescifrabile, ștersături și adăugiri, tăieri furioase a unor pasaje întregi... Nu văzusem niciodată un teanc de foi mai înalt. Securistul care părea să fie cel mai mare în grad se așeză invers pe scaun, în fața măsuței pe care se afla manuscrisul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tromboane, o tubă enormă, cinele de alamă, două saxofoane încovoiate... Muzica izbucni la un semn al dirijorului, spectatorii aplaudară, asurziți de acutele furioase ale dixieland-ului, și Ionel uită de sine, de nevastă, de sala întunecată, de universul obtuz și indescifrabil din jur și-și lăsă mintea să înconjoare tandru arena, cu slava și deșertăciunea ei fermecătoare. În bluzița de voal roz sub care se zăreau, ca printr-o înserare, sutienul și chiloții croite parcă din poleială verde smarald, Katarina aștepta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cercetarea făcută în cazul meu era opera unui fost securist mai zelos, care mă urmărise din proprie inițiativă. Dacă era așa, acea hârtie ar fi fost aruncată la coșul de gunoi. Dar, în partea de jos a ei, sub semnătura indescifrabilă a delatorului, apare o notă în care se spune unde trebuie să fie repartizată. Gândul că un fost turnător nu poate fi deconspirat, iar cel turnat de el poate să fie amenințat în continuare de cineva că va publica, fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Toate astea sunt scrise. Inscripționate. Și trebuie citite. Afișele. Sfaturile primăriei. Recomandările administratorilor de bloc. „Începând cu data de 20.07.2004 s-a golit instalația de încălzire. Toți proprietarii din cadrul asociației 307 sunt rugați să-și curețe caloriferele. Ss indescifrabil.“ Câmpina e un oraș ca o proză scurtă. Conform aceleiași logici, Bucureștiul e un bildungsroman. Sectoarele - capitole. Comune precum Telega sau Bobolia - niște hai-ku-uri. Băneștiul - o epigramă. Sau, hai, un sonet. Să-i dăm o șansă. Nu trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
toate registrele, inclusiv cel al meditației etice, oferind aproape cu fiecare frază surprizele poeziei, ale construcției de ultimă fineță, ca aceasta- care disimulează magistral În umbrele dormitorului, cu o clipă Înainte de izbucnirea dimineții, portretul În picioare al unei prezențe umane indescifrabile, bust, cavitate bucală, picioare: „Dulapul gata să se descleieze, scrumiera cariată, scaunele șchioape” (124). În altă parte, o radiografie davinciană a mișcării: „Văzu zvâcnirea cotului, luciul rotulei, pârghiile porneau, forfecând aerul, lumina...” (207). Funcția anulatoare de tragic, a calendarului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din alta și, toate, din pântecele grotesc al realului, conține, la fiecare pas, capcanele inculpării, stranietatea testărilor, inevitabilitatea sentinței, ordonate de o tenebroasă autoritate fără apel. Olume În care libertatea este suspectă și frivolă, desfigurarea momentană a unui cod tutelar, indescifrabil. Chipul Tatălui, raportul tată-fiu sunt revelatoare În opera celor doi scriitori. Sensul magic, eliberator sau, dimpotrivă, misterios, impenetrabil, opresiv și fatal conferă creației lor accentele disjuncte ale unui dialog tulburător tocmai prin paradoxul unei mutuale și opuse distorsiuni dureroase. New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Atunci răspunsul este „mai mult bâjbâi“. Cuvintele păreau să fie ale altcuiva. Dar îl surprinseră mai puțin decât efectul lor instantaneu de a-l liniști. Ieșise din ascunzătoare, după luni întregi - îi putea spune orice acestei îngrijitoare neverosimile, acestei femei indescifrabile. Barbara acceptă mărturisirea lui cu naturalețe. —E normal să fie așa. Dacă n-ați bâjbâi, ar însemna că ceva nu e în regulă cu dumneavoastră. Ați fost luat în colimator chiar acum. Își lăsă mâna jos, ca el să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl învăță ea. Cum de ți-ai... — Te rog. Ai stat cu mine toată seara. Ți-am spus c-am fost căsătorită. Știu cum se face. Așa că Weber rămase în parcare, dându-i lui Sylvie raportul de seară, în timp ce femeia indescifrabilă dădea ture sub felinarul de stradă, la cincizeci de metri de el, oferindu-i intimitate, îmbrățișându-se singură în haina ei de piele întoarsă, prea subțire. Luară mașina lui închiriată până la Silver Bullet. Când porni motorul, radioul se trezi zumzăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lăsă din nou pe pat, lângă el. Haide, zâmbi ea, agățându-se de cearșafuri, ca să aibă un punct de sprijin. Ce are târfa asta și eu nu? Își acoperi chelia cu ambele mâini. —Nimic. Doar că e o poveste total indescifrabilă. —Înțeleg. Între curaj și amărăciune. Oricare din astea l-ar fi distrus. N-am nici o șansă reală să concurez cu așa ceva, nu? Într-un sfârșit, se ridică și o îmbrățișă, trăgându-i capul tremurător la pieptul lui. — Concursul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]