2,126 matches
-
originile, a săvîrșit un paricid. Ea s-a format și mai apoi s-a autonomizat dintr-un cîmp de reflecție mai larg, de natură spiritual-religioasă, dar a fost ispitită de putere, de materialism, de egoism, de mercantilism, de mecanicism, de individualism, de monetarism spre un tărîm căzut pe care a devenit dominantă, subjugîndu-ne spiritele și deturnîndu-ne de la adevăratele scopuri ale vieții noastre. Mai mult, unii au încercat să facă din ea o știință pozitivă și un mijloc de dominație a celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Cînd mintea tace începe ființarea, începe Eu sunt. Numai în tăcerea minții întrezărim Adevărul și-l așteptăm cu făcliile aprinse. Împreună, căci nimeni nu e singur și ne iubim unii pe alții "cum Tatăl ceresc M-a iubit pe Mine". Individualismul este rădăcina a tot ce este futil și indezirabil în viață. Pînă și umbra are nevoie de lumină... Universul se relevă instantaneu, simultan cu observatorul. Poveștile Creației din Sfintele Scripturi vorbesc despre timp, dar nu ca durată. Nu știu, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
proiecte umane, mai multe civilizații care evoluează și fiecare merită respectul cuvenit, dar există și valori general umane, există o unitate la bază și încă avem, ca oameni, mai multe lucruri care ne apropie decît care ne despart. Egoismul și individualismul au complicat însă foarte mult lucrurile, amestecînd criteriile de evaluare sau, mai grav, pervertindu-le. Nu se poate impune un mod de viață, cum este cel occidental, se înțelege, în întreaga lume. Normele de comportament, de evaluare sunt diferite, deci
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul relelor : egoismul. Ele țin toate de ce e trecător în noi, dar în care, din păcate, ne investim talanții cu toată inconștiența de care suntem capabili, lăsînd Dincolo-ul văduvit
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul relelor : egoismul. Ele țin toate de ce e trecător în noi, dar în care, din păcate, ne investim talanții cu toată inconștiența de care suntem capabili, lăsînd Dincolo-ul văduvit de o prezență
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu toată inconștiența de care suntem capabili, lăsînd Dincolo-ul văduvit de o prezență sau măcar de o relație. Nici un efort nu poate ajunge la El. Nu e suficient să afirmi : "Eu sunt". Trebuie să descoperi cine este Cel-care-este. Altminteri, individualismul, pe care s-a construit toată cacealmaua modernității, e foarte operativ în calitate de cunoscător, pe baza rațiunii și a succesiunii gîndurilor. Poate construi o mulțime de sisteme, dar toate sunt false pentru că sunt produsul ego-ului fals care ne-a luat lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de dominație vizau tocmai transformarea culturii într-o formă gregară, iar a societății într-o masă tembelizată, amorfă, incapabilă de discernămînt și de reacție, bună doar să muncească și să plătească impozite, un nou sclavagism. Distrugerea spiritului comunitar printr-un individualism exacerbat, "domnia cantității" (Guénon), un materialism grosier și un egoism feroce astea sunt "valorile" pe care le învață copiii noștri în niște lagăre de imbecilizare numite școli și universități. Cum spunea Weber, pentru aceasta a fost nevoie mai întîi de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
economiei. Geoeconomia este o disciplină în devenire, un loc de întîlnire a preocupărilor și întrebărilor cercetătorilor și practicienilor, care doresc să-și reînnoiască perspectivele asupra rea lității. Ea se bazează pe un relativism instruit și refuză să se supună atît individualismului metodologic, cît și instituționa lismului. Poate e prea devreme pentru a căuta un statut ontologic geoeconomiei, este încă nevoie de dezvoltări, de experimentări și tatonări. Destinul nu poate fi forțat. Deocamdată, geoeconomia permite edificarea unei baze de discuții, de interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
2004, proporția ridicată de victime europene aflate în vacanță în zona catastrofei a contribuit la mobilizarea unei compasiuni occidentale fără precedent. Imaginea de victimă ne este familiară, dar ea este de obicei ținută la distanță pentru a nu încălca regulile individualismului nostru. Invers, în anumite momente, ea devine liantul unor solidarități "umanitare" fabricate pentru acea ocazie, pentru a veni în ajutorul unor victime care ne dau, vreme de câteva săptămâni, sentimentul că retrăim presupusa unitate pierdută de odinioară. Încercarea victimelor și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Fiind unic, genocidul se erijează în suferință izolată și desprinsă de restul istoriei de suferință a evreilor. Ca atare, evreul secularizat o abordează fără Dumnezeu, fără trecut, într-un prezent care vrea să-și fie suficient sieși și în solitudinea individualismului, întreruptă doar de comemorări și ceremonii. Poate că aici rezidă deznădejdea evreului contemporan, pe care o sperăm trecătoare. Am avut ocazia să semnalăm mai sus editarea și traducerea, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unor opere istoriografice sefarde din secolul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a structurii sociale a evoluției culturale. Se propune o nouă știință economică, care să țină seama de tehnologie și să se bazeze pe o nouă metodă. Gîndirea acestei școli, aplicată la evoluția socială, produce tot felul de scheme sociologice, depășind individualismul în favoarea "experiențelor de grup" ca principiu dominant. Valorile tradiționale trebuie depășite prin transformări în profunzime ale economiei capitaliste. Acești economiști consideră că nevoile nu au un caracter aleatoriu și că funcționarea eficientă a unei organizații economice și sociale depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
omului și entuziasmul inovațiilor care mînă istoria înainte. Cui îi pasă? Doar știm că merge și așa... Într-adevăr suntem nu un popor, cum spunea Ana Blandiana, ci o populație vegetală, extrem de dezbinată încă de pe vremea lui Herodot și căreia individualismul metodologic i-a dat lovitura de grație. Productivitatea muncii în Germania crește tocmai datorită spiritului lor comunitar, a capacității de a se organiza și a lucra în echipă. Același indicator justifică lipsa noastră de perfor manță instituțională. Săraci, dar fuduli
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
plezirismul și falsele valori ale economiei de cazino trebuie înlocuite cu smerenia, credința și teama de Dumnezeu, cu munca și cu grija față de aproapele. Acestea sunt valori ce pot coagula o societate și da forță respectivei comunități; ha-zardul moral și individualismul exacerbat, egoismul nu pot decît să o distrugă. Așadar, răul e adînc și e cuibărit în sufletele noastre. Cînd va fi scos la lumină și înlocuit cu opusul său (vezi Vladimir Soloviov Îndreptățirea binelui), lucrurile se vor schimba. Pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
M. Sandel, M. Waltzer, A. Mac Intyre, L. Dumont, P. Manent, R. Nozick, P. Bourdieu, C. Castoriadis, A. Touraine și alții vin cu abordări mult mai nuanțate (vezi și lucrarea mea Noua economie. Sfîrșitul certitudinilor, Institutul European, Iași, 2001, cap. Individualism versus holism în dezvoltarea economică, p. 48-63). În aceste condiții, utilizarea sintagmei de "capital social", ca ansamblu al relațiilor intra-societare valorificabile în procesul economic, devine redundantă, pentru că, întîmplător sau nu, societatea e formată tot din oameni, asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
denumi o epocă în care motorul cheltuielilor nu mai este sfidarea, diferența, confruntările simbolice dintre oameni. Atunci când luptele concurențiale nu mai sunt cheia de boltă a achizițiilor comerciale, începe civilizația de hiperconsum, acest imperiu în care soarele mărfii și al individualismului nu apune niciodată. Miza principală consta odinioară în a fi afiliat la un grup și în a crea o distanțare socială. Ce a mai rămas din ea în momentul noilor obiecte de comunicație care accelerează schimburile individuale și fac posibile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai interesează atât imaginea socială și vizualizarea ei, cât imaginarul mărcii; cu cât e mai puțină valoare statutară în consum, cu atât crește potențialul de orientare al valorii imateriale a mărcilor. Fetișismul mărcilor, luxul și individualismultc "Fetișismul mărcilor, luxul și individualismul" Odată ajunși aici, nu putem eluda o întrebare: cum să conciliem avântul consumului emoțional cu gustul pentru marcă, remarcat atât la tineri, cât și la adulții din noile clase înstărite 7? Merită să ne oprim asupra acestei chestiuni nu doar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
modei, ale tinereții și ale consumului. Bilet de intrare în modelul de viață „modă”, teama de dispreț și de respingere umilitoare de către ceilalți activează noua obsesie a mărcilor. La ora hiperconsumului, trebuie să înțelegem acest fenomen drept una dintre manifestările individualismului egalitar care a reușit să-și extindă exigențele până la universul imaginar al tinerilor. Cum să vorbești de individualism când conformismele de grup au un relief mult mai marcat decât exigențele privitoare la calitatea vieții sau la singuralizarea personală? Adevărul este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de respingere umilitoare de către ceilalți activează noua obsesie a mărcilor. La ora hiperconsumului, trebuie să înțelegem acest fenomen drept una dintre manifestările individualismului egalitar care a reușit să-și extindă exigențele până la universul imaginar al tinerilor. Cum să vorbești de individualism când conformismele de grup au un relief mult mai marcat decât exigențele privitoare la calitatea vieții sau la singuralizarea personală? Adevărul este că, atunci când cumpără cutare sau cutare marcă, adolescentul face o alegere care-l distinge de lumea părinților săi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
expresia unei identități în același timp de clan și personală. În această marcă afișată în public, adolescentul îl recunoaște pe unul dintre purtătorii de drapel ai personalității sale. De unde rezultă că opoziția pe care am scos-o în evidență, dintre individualism și „tribalismul” postmodern, este perfect artificială și înșelătoare: în ciuda dimensiunii sale comunitare, marca exhibată este subiectivizantă, ea exprimă, fie și ambiguu, o adaptare personală, căutarea unei individualități, dar și o dorință de integrare într-un grup de persoane asemănătoare, un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ajuns să inspiri încredere, să faci cunoscut un produs și să-l impui în memoria consumatorilor; trebuie să transformi marca într-un mit și să faci lumea să o iubească. Strategiilor mecaniciste le-au urmat strategii emoționaliste în concordanță cu individualismul experiențial. Pe de altă parte, tot așa cum piețele sunt din ce în ce mai segmentate, și publicitatea își îmbunătățește campaniile, se fragmentează în execuții multiple și în stiluri diversificate. Publicității repetitive îi succedă o publicitate bazată pe creativitate și pe înnoirea frecventă a campaniilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un întreg trecut de privațiuni, de inhibiție și de ascetism. Gata cu poruncile disciplinare și rigoriste, este momentul clamării dorințelor materiale, al celebrării divertismentului și consumului, al desfătării perpetue în plăceri private. Faza II corespunde lansării pe orbită a unui individualism de masă, hedonist și consumerist. Hedonism individualist care s-a concretizat în noi practici de consum, acesta devenind una dintre principalele preocupări ale individului. Creșterea însemnată a cheltuielilor pentru timpul liber (ele s-au multiplicat cu 3,5 între 1949
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bunurilor de consum, al decalării ritmurilor în interiorul familiei, al desincronizării activităților cotidiene și a orarelor. Pe drapelele sale, societatea de hiperconsum poate înscrie triumfător: „Fiecăruia obiectele sale, fiecăruia obiceiurile sale, fiecăruia propriul său ritm de viață”. Această formidabilă amploare a individualismului este înregistrată frontal în toate sferele consumului. Evoluția comportamentelor alimentare e aici deosebit de elocventă. În timp ce oferta este tot mai variată și mai exotică, meniurile, orele și locul meselor nu mai țin de reguli colective, ci de o alegere mult mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
inutilul cu esențialul, efemerul cu durabilul 36. A trecut vremea consumatorului individualist, a venit cea a consumatorului „expert” și responsabil. Să ne fie clar: chiar și atunci când sunt corecte și precise, descrierile acestui neoconsumator nu reușesc să acrediteze ideea depășirii „individualismului triumfător”. Interpretarea care asimilează individualismul cu ostentația Eului și cu dorința de a nu fi confundat cu ceilalți este prea reductivă. Logica individului trece dincolo de pasiunile egotiste, ea se caracterizează prin eliberarea comportamentului personal de încadrările limitative ale colectivului și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
durabilul 36. A trecut vremea consumatorului individualist, a venit cea a consumatorului „expert” și responsabil. Să ne fie clar: chiar și atunci când sunt corecte și precise, descrierile acestui neoconsumator nu reușesc să acrediteze ideea depășirii „individualismului triumfător”. Interpretarea care asimilează individualismul cu ostentația Eului și cu dorința de a nu fi confundat cu ceilalți este prea reductivă. Logica individului trece dincolo de pasiunile egotiste, ea se caracterizează prin eliberarea comportamentului personal de încadrările limitative ale colectivului și prin dezvoltarea cultului pentru divertisment
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
produsele etice sunt mai solidari? Dar dacă tendința spre consumul „cetățenesc” e de netăgăduit, prin ce ne face ea să ieșim de sub zodia individului, altfel spus a angajamentelor de tip opțional, minimal și nedureros? Ea semnifică mai ales faptul că individualismul nu este sinonim cu egoismul absolut: acesta poate fi compatibil cu spiritul de responsabilitate, cu preocuparea pentru anumite valori, fie și potrivit unui regim cu geometrie variabilă, „fără obligații și fără sancțiuni”38. Consumator „profesionist” și consumator anarhictc " Consumator „profesionist
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]