1,115 matches
-
și Norris (2004) afirmau că în țările mai bogate scade preocuparea oamenilor pentru bunăstarea materială "cu orice preț" și sporește cea pentru valorile nonmateriale, postmaterialiste. Rămîne însă întrebarea dacă aceste valori sînt colectiviste (dreptate socială, altruism, sacrificiu de sine) sau individualiste (expresia libertății personale, a liberei exprimări și opțiuni). în fine, ultima ipoteză pe care o propune R. Ball este aceea că dezvoltarea economică diminuează colectivismul și favorizează individualismul. Această prezumție pornește de la faptul că ideea comunității și coeziunii sociale contravine
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Europei de Est, situație care, presupun autorii, derivă din controlul politic excesiv al statului asupra sistemului economic și din moștenirea comunistă. Rezultatele cercetării din 2001 evidențiază prezența unei satisfacții mai mari în muncă în țări precum Canada și SUA (țări individualiste), în vreme ce în România, spre exemplu, situația este inversă. Totodată, starea de bine psihic este crescută în SUA și scăzută în România; iar în ceea ce privește individualismul, România ocupa ultimul loc în acest clasament sui-generis. Țări precum Germania, Israel, Suedia, SUA au obținut
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dovadă a caracterului funcțional al variabilei evocate. Restrîngînd dimensiunea individualism/colectivism la nivelul societății românești, C. Mereuță (1998) a analizat o serie de patternuri și comportamente organizaționale, unele existînd sub forma unor remanențe ale regimului comunist. Astfel, cultura organizațională profesional individualistă se caracterizează printr-o formalizare modestă a comunicării, control scăzut, cooperare, atitudine pozitivă față de proprietatea privată, diferențieri salariale și asumarea responsabilității. Cultura paternalist colectivistă presupune un stil de conducere autoritar, evitarea conflictelor, precum și opțiunea pentru egalitate salarială și siguranța locului
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
anii din urmă (Goodwin et al., 1999, apud Sperneac, 2004) și ne îngăduie să privim în cheie comparativă speciile de autodezvăluire ale esticilor față de cele ale "occidentalilor". Desigur, cele mai răspîndite studii pe dimensiunea autodezvăluirii pleacă de la ideea comparării națiunilor individualiste sau colectiviste, în încercarea de a sublinia patternuri proprii de autodezvăluire, așa cum este cazul numeroaselor analize interculturale realizate asupra unor eșantioane din Statele Unite și Japonia, sistematizate tot de R. Goodwin și colaboratorii (1999), sau în țările Europei postcomuniste (Goodwin, Gaines
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dezvoltă, și mai puțin de înzestrările "native" ale subiectului angajat în relație. Autodezvăluirea în sine este un proces universal, însă profunzimea sa, natura informațiilor vehiculate, preferința pentru un anumit interlocutor sînt influențate de specificul orientării cultural-valorice. Dacă exponenții culturilor "occidentale", individualiste, valorizează autodezvăluirea personală, reprezentanții culturilor "orientale", colectiviste, încurajează autodezvăluirea relațională (Segall et al., 1999; Goodwin, Gaines, 2004). Continuînd paralelismul între culturile occidentale și cele orientale, observăm tendința acestora din urmă de a nu își dezvălui gîndurile sau sentimentele proprii înainte de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
care să refacă rețelele de încredere și speranță socială. 10.3. Relații interpersonale complexe: dragostea analizată intercultural Ipoteza testată de cercetările interculturale precizează că, în general, în culturile colectiviste, "orientale", se adoptă mai frecvent practica mariajului aranjat, în timp ce în culturile individualiste, "occidentale", indivizii își aleg partenerii după criterii personale (Hatfield, Rapson, 1996; Medora et al., 2002, Kövecses, 2003). Tendința evocată reflectă o diferență majoră în aceste tipuri de societăți, exprimată prin măsura în care alegerea individuală joacă un rol în formarea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
opiniei comune, studiile din domeniu dovedesc că și în culturile colectiviste, în care căsătoriile sînt mult mai frecvent planificate în prealabil, majoritatea protagoniștilor au posibilitatea de a-și exprima o anumită opțiune în alegerea viitorului soț; după cum și în culturile individualiste alegerile sînt într-o măsură deloc neglijabilă influențate de familie. O explicație pentru această stare de fapt ne este furnizată de către Sardar (1999, apud Dwyer, 2000, p. 132), prin descrierea experienței unui scriitor pakistanez, întors în patrie pentru a se
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
implicate în relație, care au ajuns la un consens și sînt o importantă sursă de fericire atît înaintea, cît și după evenimentul căsătoriei". Rolul acordat iubirii romantice în alegerea unui partener oferă prilejul semnalării unor diferențe interculturale semnificative. în culturile individualiste, cum ar fi Marea Britanie sau SUA, dragostea romantică este privită ca un ingredient de neînlocuit al unei relații durabile, în timp ce în culturile colectiviste alegerea partenerului se întemeiază pe factori ce țin de locul în rețeaua socială a acestuia, evidențiat prin
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
perceptive diferite: "pămîntenii" fiind mai "holiști", iar "ungurenii" mai independenți de cîmp. Berry și Witkin (1975) au formulat încă de timpuriu în anchetele lor de teren o ipoteză pe care au testat-o mai apoi frecvent: subiecții din culturile naționale individualiste sînt mai independenți de cîmp, fiind mai înzestrați în a separa elementele distincte ale cîmpului perceptiv de background-ul acestuia, spre deosebire de subiecții din culturile naționale colectiviste, care se dovedeau a fi mai degrabă dependenți de cîmp. întrebarea care se pune
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
însă dăunătoare, întreținînd o duplicitate expresivă naturală, transmisă intergenerațional prin mecanismele socializării (Gavreliuc, 2004). 11.3. Conceptul de self Cum s-a subliniat în numeroase rînduri pe parcursul acestei cărți, diferențele interculturale influențează conceptul despre sine al subiectului. Astfel, culturile "occidentale", individualiste și independente încurajează construirea unei scheme despre sine în jurul unor trăsături proprii unui actor social individual, activ, afirmat în contexte diferite, în timp ce culturile "orientale", colectiviste și interdependente, valorizează rolul și rețeaua relațiilor cu "celălalt", favorizînd avantajele apartenenței. Dacă ar fi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
mai mare măsură propriile convingeri și atitudini, chiar cu riscul unor "pierderi" relaționale pe termen scurt (Ganz, 2008; Baoshan, Yan-Ling, Guoliang, 2010). Recitind critic cercetările anterioare, Gundykunst (1999) a sugerat că această scală măsoară tipuri de self-monitoring specifice doar culturilor individualiste. Astfel, s-a observat că aplicînd scala în SUA și Marea Britanie, comparativ cu Japonia și China, în țările anglo-saxone subiecții își automonitorizează propriul comportament (referința este propriul sine, pe baza unui tipar relațional independent), iar în țările asiatice monitorizarea se
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
într-o rețea socială anume, pe baza unui tipar relațional interdependent). Prin urmare, atunci cînd sînt puși în situația de a decide ce comportament social adecvat poate aduce beneficii simbolice, mecanismul automonitorizării activează un referent diferit (pe sine, în culturi individualiste, și pe "celălalt" în culturi colectiviste). încercînd să sistematizeze cele două tipuri de automonitorizare prin intermediul unui discurs identitar de tipul "cine sînt eu", P. Smith și M.H. Bond (1993, p. 98) prezintă o potențială descriere reciprocă între un student din
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
femeile au fața acoperită (deci sînt "mascate", conform evaluării "occidentale"), ele sînt mai tolerante, după cum atunci cînd realizează sarcina descoperite, cu fața dezvăluită, sînt mai agresive. Zimbardo însuși a realizat un experiment cu o procedură identică și într-o țară individualistă, în Belgia, de data aceasta într-o comunitate militară. Subiecții purtau fie uniformele lor, fie robe de judecători, cu glugi prelungi, la fel ca în varianta originară nord-americană. Din nou, rezultatele au fost neașteptate, căci întocmai ca în versiunea islamică
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
poate urmări în figura 2. în această reprezentare grafică este indicat primul registru al acceptării tacite a "celuilalt" (spațiul intim), iar distanțele relative între registre se păstrează la proporții similare cu cele întîlnite pe eșantionul american: Totodată, în cadrul culturilor naționale individualiste, subiectul înclină spre strategii relaționale prin care își afirmă independența și întreține, în general, o distanță fizică mai mare față de "celălalt" necunoscut, comparativ cu reprezentanții culturilor naționale colectiviste, protejîndu-și aria de securitate simbolică personală. Comparația tipică pe care o putem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
distanță fizică mai mare față de "celălalt" necunoscut, comparativ cu reprezentanții culturilor naționale colectiviste, protejîndu-și aria de securitate simbolică personală. Comparația tipică pe care o putem realiza este aceea dintre reprezentanții popoarelor balcanice, preponderent colectiviste și cei ai popoarelor nordice, considerate individualiste. Astfel, un "sîrb", un "grec" sau un "român" vor fi, de exemplu, în "mult mai multă siguranță" atunci cînd se întîlnesc cu un personaj cunoscut în prealabil, fie și fugar, iar paleta expresivității relaționale coboară deseori în conduite ("îmbrățișări", "pupături
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în țările colectiviste nivelul capitalului social, regăsit îndeosebi în încrederea interpersonală față de "cel necunoscut, de-o seamă cu noi" (așa numita încredere generalizată, numită astfel pentru că măsoară "încrederea în general în oameni") este de regulă mai scăzut decît în țările individualiste (Gavreliuc, 2002b). 11.8. Problematica genului analizată intercultural 11.8.1. Relațiile de gen Considerat un factor fundaționist al identității personale, genul a fost multă vreme evaluat ca fiind unul dintre acele determinări tari care generează profiluri de personalitate și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
mai intensă și acompaniată de mai multe simptome corporale decît la japonezi. Totodată, americanii s-au raportat mai pozitiv la emoțiile pe care le-au descris și au generat mai multe reacții verbale la aceste emoții, iar pe ansamblu, subiecții individualiști au reacționat mai intens emoțional decît japonezii. O altă cercetare însemnată pe această temă pornea de la unul dintre stereotipurile etnice cele mai influente în registrul expresivității emoționale, ce afirma că profilul tipic al asiaticului este cel al "orientalului impenetrabil", pornind
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
restrîng exprimarea socială a "supărării" și a "nefericirii" au parte de o susținere socială implicită mai consistentă în țări precum Japonia și Hong-Kong (unde colectivismul este crescut), decît în Italia și Marea Britanie (regiuni cu un individualism ridicat). Așadar, culturile naționale individualiste și cu o distanță mică față de putere sînt mai expresive din punctul de vedere al exteriorizării emoțiilor, căci în aceste culturi întîlnim o nevoie sporită de informații sociale valide, care ghidează reacțiile față de "celălalt". în schimb, în culturile naționale colectiviste
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
au persoanele cu o devianță secundară asumată: alcoolicii, fumătorii excesivi, șoferii periculoși etc. într-adevăr, în majoritatea țărilor, legătura evocată se activează între un pattern de atribuire și autodistrugere, deopotrivă în țări colectiviste (precum India, Hong-Kong), dar și în cele individualiste (SUA), în cvasitotalitatea cazurilor legătura reciprocă fiind puternică. Faptul că avem totuși instrumente construite în manieră etică este dovedit de absența oricărei corelații între cele două dimensiuni ale personalității pe eșantionul din Venezuela, ceea ce impune o reconsiderare emică a probei
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
SUA, șoferii cu o personalitate de tip A provoacă mai multe accidente, claxonează și frînează brusc mai des, depășesc alte autovehicule mai frecvent. Așadar, și această tipologie, care și-a probat validitatea atît în culturi colectiviste, cît și în cele individualiste, are un grad ridicat de "universalism". Neîndoielnic însă, cele mai des utilizate modele ale personalității sînt cele propuse de H. Eysenck și S. Eysenck, fie individual, fie în colaborare (1982, 1985, 1992a, 1992b, 1994, 1997), în jurul dimensiunilor "extraversie"-"intraversie", precum și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de comportament și puterea de cumpărare (forța economică) a cetățenilor din orașele respective. Concluzia vine să sprijine supoziția lui A. Inkeles și D. Smith (1974), care într-un studiu anterior susținuseră că prosperitatea odată dobîndită ar impune cetățenilor un comportament individualist, care constă în atingerea predilectă a propriilor scopuri și în ignorarea nevoilor "celuilalt". în ceea ce privește identificarea caracteristicilor socioculturale legate de comportamentul de ajutorare, alături de forță economică, singura variabilă care mai proba corelații semnificative era gradul de individualism propriu fiecărui oraș în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
realizat o comparație culturală a comportamentului prosocial între Germania și fosta Uniune Sovietică. S-a urmărit de fapt examinarea comparativă a unor eșantioane provenind dintr-o cultură considerată tipic "colectivistă", așa cum era cea postsovietică, și o alta cu pronunțat caracter individualist, de genul celei germane. Subiecții studiului au fost 96 de copii cu vîrsta de cinci ani, precum și mamele lor, de ambele naționalități. Rezultatele au fost surprinzătoare, căci diferențele sesizate între subiecții de naționalitate diferită nu au certificat întotdeauna supozițiile elaborate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și A. Rueda Riedle (2003), care a căutat să exploreze bazele culturale ale individualismului și colectivismului prin surprinderea comportamentului prosocial în două societăți considerate opuse din acest punct de vedere, anume cea columbiană (socotită tipic colectivistă) și cea nord-americană (tipic individualistă). Subiecții angrenați au fost 202 copii cu vîrsta medie de șapte ani, din ambele țări, deopotrivă băieți și fete, provenind din medii urbane cu formație religioasă catolică. Autorii au dorit să verifice ipoteza conform căreia copiii din Columbia au o
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
istoria interacțiunii interpersonale joacă un rol important în comportamentul prosocial. Astfel, relațiile de prietenie consolidate prealabil între copii s-au dovedit un predictor mai consistent decît dihotomia individualism-colectivism. Este probată în acest mod supoziția că o categorizare globală a culturilor individualiste și colectiviste se poate dovedi simplistă din moment ce ea nu ține seama de relațiile sociale complexe care apar în fiecare cultură. în acest context, cercetătorii trebuie să abandoneze tendința nefastă de a încadra indivizii în clase largi de comportament pe baza
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
umaniști ai Renașterii Bizantine ca solidari în a susține punctele de vedere ale unei orientări doctrinare de școală. Așa cum lasă să se vadă scrierile lor, acești gânditori prezentau o puternică tendință pe care în termenii moderni am putea-o numi individualistă, dar care ținea în fond de tipul de spiritualitate bizantină ce punea accent pe necesitatea experienței personale. Mai mult chiar, sesizăm o tendință de controversă combinată cu o atitudine critică fără precedent în spațiul bizantin față de gândirea tradițională 1. Este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]