11,224 matches
-
accesorizat ca un parc de distracții, iar Jung, crăcănat cum era, semăna cu un membru al găștii Hells Angels căruia cineva Îi subtilizase motocicleta din mers. Rânjind, Adler Îi făcu Împăratului semn cu bărbia din vârful căreia sclipea vesel un inel, invitându-l să ia loc În fața lui Freud, lângă Jung. Acesta-i trase un ghiont prietenesc, aranjându-i vertebrele Într-o ordine diferită. Freud continua să-și mănânce liniștit porția de broccoli cu năut, În timp ce Napoleon, care nu avusese timpul necesar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
redusă cu o treime până la o jumătate cu o monitorizare meticuloasă a timpului de protrombină. Amiodarona este excretată prin materiile fecale, cu excreția a mai puțin de 1% din doza nemetabolizată. Singurul metabolit activ al Amiodaronei este desetilamio-darona (DEA). Din cauza inelului benzenic, Amiodarona este intens lipofilică, astfel explicându-se afinitatea mare pentru țesuturi, cu un volum de distribuție foarte mare. Din acest motiv efectul său antiaritmic are un debut tardiv care variază între 2 zile până la 3 săptămâni, pentru că se bazează
Revista Spitalului Elias by AMALIA ARHIRE, IONUŢ STANCA, DOINA DIMULESCU () [Corola-journal/Journalistic/92048_a_92543]
-
Înduioșeze și, În egală măsură, să indigneze opinia publică. De exemplu, cartea pe care victima o citea În momentul atacului Îi rămăsese În poală, bineînțeles cu filele Înecate În sînge, iar pe degetul băgat Între filele ei se vedea un inel gros, din aur. Din păcate, titlul cărții nu putea fi citit, căci coperta fusese de asemenea acoperită de jetul de sînge care țîșnise, cel mai probabil, din artera aortă, scurgîndu-se apoi pe piept, În poala rochiei și de acolo pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să dăm ochii cu așa o frumusețe. N-ați auzit ce-am zis? își pierde Roja răbdarea, simțind cum îl mănîncă palmele tot mai tare, e ordin! începe să țipe pînă ce Curistul cedează în fața presiunii, își scoate bastonul din inelul în care îi atîrnă la șold, și i-l întinde convins că face cea mai necugetată faptă din întreaga sa viață. N-am venit să pierdem timpul, se aude din nou vocea limpede și calmă a lui Roja care le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Părințelul. Poate chiar mai bune. — Bun și restul distribuției, dar femeiușca asta lua toți ochii audienței cu zulufii ei, bonețica de pe cap și medalionul gigantic ce-i atîrna deasupra decolteului. — Privirea de Cleopatra, gesturile gingașe și măsurate, și droaia de inele de pe degete, completează Părințelul. încotro am pornit și unde am ajuns, se aude vocea șoferului puțin iritată din cauza unui individ bătrîn care abia se tîrăște în fața mașinii pe trecerea de pietoni de la intersecția bulevardului Dacia cu Strada Polonă. Ambasadele Emiratelor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apoi am bătut. Acum nu mai aveam cale de Întoarcere. Eu și sexul meu devenisem una. — Anton? Femeia care mi-a deschis avea păr scurt, negru ca smoala și cizme Înalte până la genunchi. Șireturile aurii erau trase prin sute de inele metalice minuscule. Pe sub déshabillé-ul nu mai lung de vreo treizeci de centimetri, printr-un material subțire și gri ca grafitul, se vedea o cămașă de noapte de culoarea mierii. Mișcările ei erau reținute și relaxate În același timp și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Museum lângă semnăturile noastre (a Dorei, autentică, a mea, tot falsă). În timp ce răsfoiam materialele de pe tejghea - printre care câteva exmplare ale faimoasei Psycho-biologischer Fragebogen - recepționerul se duse la un telefon montat pe perete. Formă numărul cu indexul Împodobit cu un inel, apoi se răsuci spre noi, așteptând ca semnalele să răzbată prin cabluri: — Să știți că găsiți mai multe lucruri de vânzare la etaj, În muzeu - pastile, accesorii și multe de genul ăsta. Potrivind receptorul, Îl informă pe doctorul invizibil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau mai târziu, reușeam să dau peste el - de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu o inimioară plată, roz, care atârna de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că secretele soră-mii puteau fi accesate și fără cheie. Dacă răsuceam inimioara Într-o parte și apăsam tare, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cum făceam de obicei. Nici n-am dat bine colțul, ajuns la cărarea pietruită, care traversează maidanul până la piața unde stau, când am auzit zgomote Înaintea mea. Coborâserăm patru persoane, și am presupus că era bătrânul care ducea un furtun. Inelele de cauciuc se legănau ritmic, În timp ce Înainta cu pași repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde au dispărut În beznă. Probabil că lucrau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mare și arătător, cu un aer visător, meditând parcă, astfel Încât pacientul se Încordă treptat. Între timp colegul său investiga zona micșorată dintre testicule. Când localiză locul pe care părea să-l caute, luă un instrument alungit, ușor Îndoit, cu două inele În loc de mâner. Era probabil un clește chirurgical, pentru că Își vârî degetele În cele două inele, despărțind vârful. Închizând instrumentul, atinse scrotul cu vârful. Străpunse pielea cu o ușurință surprinzătoare. Apoi Împinse cu grijă vârful În sus și Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timp colegul său investiga zona micșorată dintre testicule. Când localiză locul pe care părea să-l caute, luă un instrument alungit, ușor Îndoit, cu două inele În loc de mâner. Era probabil un clește chirurgical, pentru că Își vârî degetele În cele două inele, despărțind vârful. Închizând instrumentul, atinse scrotul cu vârful. Străpunse pielea cu o ușurință surprinzătoare. Apoi Împinse cu grijă vârful În sus și Într-o parte. Când trei sau patru centimetri dispărură sub piele, ținu instrumentul perfect nemișcat, palpând cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
patru centimetri dispărură sub piele, ținu instrumentul perfect nemișcat, palpând cu mâna liberă testiculul stâng. De Îndată ce se asigură că dăduse peste punctul suferind, inseră instrumentul cu câțiva milimetri mai mult, apoi verifică unde era exact vârful și strânse cele două inele. Părea să elimine acel ceva ce cauzase boala. După ce se asigură că incizia reușise, doctorul scoase cleștele și repetă procedura pe celălalt testicul. În tot acest timp, asistentul continua să tragă Înainte și-napoi. Degetul său mic și grăsuț era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-mi pun gulerul Înalt de crêpe. După ce termină, Își Încrucișă mâinile sub sâni și inhală adânc, aproape cu plăcere, apoi Își ținu respirația. Abia după ce scoase aerul din piept, spuse: — Tatuaje? Clasă? Ce să spun... Există băștinași care poartă inele În sfârc și plăci din cel mai fin metal În jurul gâtului. Aici e adevărata clasă, după părerea mea. Totuși, oamenii numesc asta cultură primitivă. Imitându-i expresia corpului, i-am sugerat că și În Germania existau oameni primitivi. Dora mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și În Germania existau oameni primitivi. Dora mă privi ironic. I-am explicat că În drum spre ea, trecusem cu bicicleta pe lângă un muncitor de pe șantier, care cobora țevi de canalizare În pământ. Cu tatuaje acoperindu-i tot corpul, purta inele În ambele sfârcuri, care fuseseră legate cu cinci sau șase lanțuri legănându-se și strălucind În soare. Cu siguranță, prietenii lui erau obișnuiți cu această extravaganță, fiindcă atunci când am Întrebat cât era ceasul, mi-au răspuns legănând țeava de canalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În felul În care toți savanții ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor Îngrijit. Guler din celuloid, cravată legată impecabil. Pe degetul mic de la mâna dreaptă, un inel cu pecete luci În soarele leneș de vară. În spatele vizitatorului, o femeie solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft, extrase o carte de referință, coborî și șchiopătă Într-o cameră adiacentă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din oraș În care aerul era poluat de prea mult parfum și vaselină. În aceste refugii, bărbați În toată firea erau reclamați că s-ar plimba În șosete dichisite și pantofi de piele originali - Împodobindu-și degetele delicate cu numeroase inele strălucitoare, făcându-și umbre discrete În jurul ochilor și preferând, din motive care-mi erau străine, nările roșii. Dacă Frăția nu lua măsuri radicale, „fetițele“ astea urmau să devină În curând modelul social acceptat - ceea ce m-a făcut să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În romane. Nici acesta nu se plânsese de nimic și din acest motiv era mai ușor de uitat decât tânărul acela evreu, grupul turiștilor veniți cu agenția Cook, femeia În mov căreia i se făcuse rău și-și pierduse un inel, bătrânul care plătise dublu pentru cușetă. De fată uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe care Îl Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de inele și Încleștate În jurul paharului cu lapte cald. „Nu scot niciodată pielița“, se plânse Jacob Myatt, permițându-i fiului său să ia lingurița și să o Îndepărteze, ca să lase laptele curat. Erau multe lucruri pe care i le permitea acum fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Când aproape că ajunse În pragul gării, intră Într-o băltoacă. — Oh, uite ce-am făcut acum! Cât sunt de neîndemânatică! Să-ți stropesc cu noroi un costum frumos și nou ca ăsta! Cu mâna ei mare și aspră, cu inel cu sigiliu pe degetul mic, Începu să-i perie fusta lui Janet Pardoe. — Oh, pentru Dumnezeu, lasă asta, Mabel! spuse Janet. Dispoziția domnișoarei Warren se schimbă. Se Îndreptă și se puse În drum. Spui că-s beată. Sunt beată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că sunteți doctor. Am fost cândva doctor, recunoscu omul. — Și mergeți la Belgrad? El o privi scurt, cu un sentiment de neliniște, și o prinse nepregătită, cu silueta ei pătrățoasă Înveșmântată În tweed și aplecată puțin În față, cu strălucirea inelului cu sigiliu, cu fața flămândă și congestionată. Nu, spuse el. Nu atât de departe. — Eu mă duc doar până la Viena, spuse domnișoara Warren. El spuse rar: — Ce v-a făcut să credeți...? Se gândi dacă făcuse bine sau nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Permis de jurnalist“. Colectorul de bilete se Întoare spre ea suspicios. Putea să-l vadă? -Mi-am lăsat poșeta În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i luase vreodată ura În râs. 2. Coral Musker examină zăpăcită meniul. — Alege tu pentru mine, spuse ea și se simți bucuroasă că el comandase vin, pentru că, se gândi ea, Îi va fi de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte mare depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În lume. O amuza să se gătească În rochia Chanel pe care o purtase la cina de după repetiția pentru nuntă, rochie care era de-a dreptul grea de atâta dantelă Lesage albă, și să-și pună unul dintre cele trei inele de logodnă pe care le avea. A fost imediat nominalizată pentru Lista celor mai bine Îmbrăcate persoane publice, dar nu acordase importanță acestui fapt, ca și cum ar fi fost o glumă prostească. Totuși, printre cei de la Pastis 1 a existat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Louis? am Întrebat. Lauren oftă, apoi spuse: Ne-am despărțit pentru că... hmm... Făcu o pauză ca și cum ar fi fost nesigură de răspuns. Bănuiesc că eu credeam că mă mărit din motive Întemeiate - pentru că eram Îndrăgostită, iar Louis Îmi luase un inel Van Cleef frumos, dar adevărul este că nimeni nu ar trebui să se căsătorească doar pentru că iubește. Asta nu e prea romantic, am spus eu. Căsătoria nu este o propunere foarte romantică, declară Lauren. Este un aranjament practic. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]