907 matches
-
poate face o afirmație mai puțin convingătoare, arătând că persoana care face afirmația nu are autoritatea, cunoștințele sau poziția de a face acele afirmații sau a făcut afirmații eronate în trecut despre subiecte similare, totuși, nu poate furniza un contraargument infailibil. Un argument ad hominem eronat are următoare formă de bază: Argumentul ad hominem este eroarea logică cea mai cunoscută și de obicei menționată în introducerile la manualele de logică și în manualele de gândire critică. Atât eroarea logică în sine
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
ai Partidului Comunist Român își botezau odraslele. Astfel Chivu Stoica, Leontin Sălăjan și Teohari Georgescu și-au botezat fiicele cu numele de Ana în privința considerației pe care aceștia o purtau Anei Pauker, ei considerând părerile și opiniile ei ca fiind infailibile. În mod similar Emil Bodnăraș, Gheorghe Apostol, Iosif Chișinevschi, Ghizela Vass, Alexandru Sencovici și Vasile Vîlcu și-au botezat băieții cu numele de Gheorghe în semn de apreciere a lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Nicolae Ceaușescu a fost o excepție deoarece
Alexandru Sencovici () [Corola-website/Science/308322_a_309651]
-
și familiilor nobiliare). 712 - Este terminat "Kojiki" ("Povestea despre cele vechi"). "Kojiki" narează istoria Japoniei de la facerea lumii până în anul 628. Este alcatuită de ofițerul O no-Yasumaro la porunca împărătesei Gemmei, după informațiile primite de la un rapsod cu o memorie infailibilă. Este cea mai veche sursă privind tradițiile Japoniei. 715 - Fiica lui Gemmei, Gensho, devine împărăteasă. 720 - Este terminat "Nihonshoki" (sau "Nihongi") - "Cronicile Japoniei din cele mai vechi timpuri până în 629 e.n.". O armată este formată din nouă provincii pentru a
Cronologia Perioadei Nara () [Corola-website/Science/303062_a_304391]
-
duce și susține războiul sfânt pentru apărarea Patriei”. Atitudinea critică, influențele reciproce dintre membrii grupurilor, tradițiile, cultura sunt toate eludate, eliminate. În esență, folosirea propagandei prin presă este un "„viol psihic”", iar în acest caz, presa acționează ca un declanșator infailibil de comportament social programat și poate determina orientarea în direcția dorită, a atitudinii și comportamentului publicului. În societatea comunistă, mai ales în perioada lui Ceaușescu, propaganda și manipularea erau la ordinea zilei. În fața forței imense a mass-media, indivizii erau dezarmați
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
fapt "Legea contabilității"(nr.82/1991,republicata 2007) prevede expres că "contabilitatea se conduce în partida dublă" (în varianta cu două circuite, precizam noi), ceea ce trebuie să asigure: Sistemul conturilor "în cadrul general", dublă înregistrare și generalizarea bilanțiera formează un angrenaj infailibil pentru urmărirea și. controlul patrimoniului și al rezultatelor activității de prea mare finețe și utilitate spre a nu fi realizat întocmai, indiferent de efortul pe care iI reclamă.
Principiul dublei înregistrări () [Corola-website/Science/303953_a_305282]
-
polarizare a fost înlesnită și de imensul său orgoliu. Cei care i-au urmărit cariera și au fost martori ai performanțelor sale scriitoricești au fost de-a dreptul fascinați de personalitatea sa. Adepții săi îl vedeau ca pe o autoritate infailibilă și ca pe un om care ar fi fost gata să facă orice pentru cei pe care-i apăra. Kraus și-a făcut însă și foarte mulți dușmani, datorită inflexibilității sale și a intensității cu care-și manifesta atașamentul față de
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
indicii ca, de ex., amprente la nivelul solului. Acest trecut de prăzi explică de ce avem teamă de întuneric și de ce noaptea vedem forme amenințătoare în simple umbre. Acest sistem de identificare rapidă și foarte specializată este departe de a fi infailibil, dar erorile lui sunt în cel mai rău caz inofensive: în savana Pleistocenelui, era mai bine să confunzi o cracă de copac căzută la sol cu un șarpe și să faci din această cauză un salt de evitare, decât să
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
pentru că cel care l-a formulat nu are autoritate sau poate fi altfel contestat. Pe de altă parte, nu implică o eroare logică în simpla argumentare că o aserțiune făcută de o autoritate este adevărată, în contrast cu afirmația că autoritatea este infailibilă în principii și deci nu poate fi supusă criticilor. Astfel o aserțiune poate fi adevărată sau valoarea de adevăr nu este demonstrabilă sau poate fi probabilă prin atribuirea ei unei autorități, iar afirmația că acea aserțiune este adevărată poate fi
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
autorității în care se are încredere. Cu cât e mai relevantă expertiza unei autorități cu atât mai convingător este argumentul. Totuși, autoritatea nu este niciodată absolută, prin urmare toate apelurile la autoritate care susțin că autoritatea este în mod necesar infailibilă, sunt eronate. Prima formă de apel la autoritate este aceea în care atunci când o persoană prezintă o poziție, menționeză o autoritatea care susține aceeași poziție, dar care nu este de fapt o autoritate în acel domeniu. De exemplu, propoziția "Gheorghe
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
că nu trebuie să-l omoare pe Crow, spunându-i că are puterea de a alege. Anderton reușește să se stăpânească și nu-l omoară pe Crow. Timpul rămas pâna la crima prezisă expiră, dovedind că profețiile pre-cogilor nu sunt infailibile. În timp ce Anderton îl arestează pe Crow și îi citește drepturile, presupusul răpitor se destăinuie în fața lui Anderton spunând ca a fost pus să îl convingă pe ofițer să-l omoare, pentru a-și salva familia. Întreaga crimă a fost o
Raport Special () [Corola-website/Science/312311_a_313640]
-
îl venereze ca pe un zeu. În 1979, Frank Herbert spunea: "Notița de subsol din trilogia "Dune" este: feriți-vă de eroi. Mai bine bazați-vă pe propria judecată și pe propriile greșeli." În 1985 scria: ""Dune" prezintă ideea conducătorului infailibil deoarece viziunea mea asupra istoriei este că greșelile conducătorilor (sau cele făcute în numele lor) sunt amplificate de numărul celor care îi urmează fără ezitare." Juan A. Prieto-Pablos spune că Herbert a realizat o nouă tipologie cu superputerile lui Paul, diferențiind
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
natural. A scris de asemenea și șase nuvele. Mai multe dintre povestirile sale descriu inutilitatea războiului și pe civilii inocenți care sunt zdrobiți în calea sa - multe se desfășoară pe perioada Războiului Franco-Prusac din anii '1870. Timpul este un tămăduitor infailibil care vindecă fără niciun leac rănile sufletului." Unul dintre părinții povestirilor scurte și ai nuvelei, demn reprezentant al naturalismului francez, s-a născut în ziua de 5 august 1850, la Dieppe, în Normandia atât de îndrăgită și pe care o
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
lettre de cachet” (scrisori de întemnițare) prin care suveranul putea trimite pe oricine la Bastilia, fără o judecată prealabilă. Această prerogativă, de care ceilalți regi ai Franței nu se prea folosiseră până acum, era ilustrarea principiului că persoana monarhului era infailibilă, având de partea sa voința divină, singura căreia trebuia să îi dea socoteală pentru faptele sale. O altă decizie a fost Revocarea Edictului de la Nantes (în 1685), și privarea calviniștilor de libertatea lor de cult. Totuși, nu trebuie negate progresele
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
depărtarea bisericii de la realitățile lumii sec. al XIX lea. În iulie 1870, doctrina “infailibilității Papei” a fost proclamata de către Pius IX în timpul Marelui Conciliu al bisericii care se întrunise la Romă. Această doctrina susținea că declarațiile oficiale ale Papei erau infailibile - ele nu puteau fi greșite și nici nu puteau fi schimbate. El era supremul judecător al adevărului pentru lumea catolică; autoritatea să spirituală era indiscutabila. Printr-o ironie a soartei, doar peste trei luni, Romă a devenit capitala Italiei, iar
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
200=666), care înseamnă în același timp tradiție/predanie și trădare, totalizând 666 (Mica 7:8; Coloseni 2:8; Galateni 1:14). Într-adevăr, tradiția Bisericii Romano-Catolice are o autoritate mai mare decât a oricărui papă, deoarece chiar pronunțările sale „infailibile”, ex catedra, sunt condiționate de respectarea tradițiilor majore ale bisericii. În numele tradițiilor religioase, statele lumii s-au transformat în fiare. Iar în istoria creștinismului, tradiția este întruchipată în omul care a fost instalat ca să fie garantul ei cu orice preț
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostolice....") 3. "și definește" 4. "că o doctrină despre credință sau morală" 5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4) Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să fie recunoscute infailibile, aceasta va exprima clar că Biserica o consideră finală și definitivă. Nu există vre-o formulare specifică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, definim..." sau să fie referită la o anatemă, care declară că oricare care se opune
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
-o formulare specifică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, definim..." sau să fie referită la o anatemă, care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afara Bisericii Catolice. Spre exemplu, "Munificentissimus Deus", care este definiția infailibilă a Papei Pius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria, se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine, Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va fi considerat ca căzut de la Dumnezeu și
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop de Kalocsa. Până azi, ortodocșii și protestanții contestă această idee, din varii motive. Conform teologiei catolice, sunt câteva concepte majore pentru înțelegerea revelației divine și infailibile: Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și Sfântul Magisteriu. Învățătura despre infailibilitatea papală face parte din Sfântul Magisteriu, ce la rândul său este compus din conciliile ecumenice și „magisteriul universal și comun”. Învățăturile infailibile ale papei trebuie să se bazeze ori, cel
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
câteva concepte majore pentru înțelegerea revelației divine și infailibile: Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și Sfântul Magisteriu. Învățătura despre infailibilitatea papală face parte din Sfântul Magisteriu, ce la rândul său este compus din conciliile ecumenice și „magisteriul universal și comun”. Învățăturile infailibile ale papei trebuie să se bazeze ori, cel puțin, să nu contrazică Sfânta Tradiție sau Sfânta Scriptură. "ex cathedra" = puterea episcopului Romei (suveranul pontif) [stabilită în 1870] caracterizată prin supremație papală, având autoritatea stabilirii a ceea ce este valabil în materie
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
Sfânta Scriptură. "ex cathedra" = puterea episcopului Romei (suveranul pontif) [stabilită în 1870] caracterizată prin supremație papală, având autoritatea stabilirii a ceea ce este valabil în materie de credință Pentru ca o învățătură a papei sau a conciliului ecumenic să fie acceptată ca infailibilă, acea învățătură trebuie să fie: - o decizie a înaltei autorități doctrinare a Bisericii (papa sau Colegiul episcopilor); - o dogmă în materie de credință sau de morală; - cu putere obligatorie în toată Biserica; - propusă ca ceva care va dăinui neschimbat. Această
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
cu putere obligatorie în toată Biserica; - propusă ca ceva care va dăinui neschimbat. Această doctrină își are temeiul în Sfânta Scriptură [versetele folosite sunt din "La Bible du Sumeur", 1992]: Biserica Catolică stabilește că nu tot ceea ce învață papa este infailibil; invocarea infailibilității (de ex., canonizarea de sfinți) se face foarte rar. Klaus Schatz, teolog catolic și istoric al bisericii, într-o lucrare publicată în 1985, a compus o listă exemplificativă de documente "ex cathedra" : Pentru a dispersa orice îndoială, Conciliul
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
ca să asigure unitatea Bisericii, ca semn vizibil și etern al comuniunii și al unității de credință; - Conciliul sugerează cu căldură ca tot ce se discută despre instituția, perpetuitatea, sensul și rațiunea primatului sacru al pontifului roman, dar și despre magisteriul infailibil al lui, să fie crezute de toți credincioșii. Pentru mai multe informații despre acest subiect, vezi: ""Resurrexit sicut dixit"" http://www.resurrexitsicutdixit.com/?p=3128
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
este numit Shinji Hikari, liderul japonez al echipajului. Steagul japonez este pe mânecă să și pe cască să. Colț este introdus în serie că un vânător de recompense pe urmele lui Vanquo, un spion Outrider. El deține o precizie aproape infailibila cu arme de foc și servește că trăgător la bordul Ramrod, controlând al șaselea fier în timp ce Fireball controlează tunurile de artilerie. Caracterul sau este descris ca un fel de singuratic, dar, de asemenea, ca un flirt scandalos, făcând treceri (cea
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
parte din narațiunea istorică biblică, ar avea mai mult un caracter mitologic. De exemplu, istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic. Peter Enns, un cercetător evanghelic, profesor la Seminarul Teologic Westminster, deși crede că Biblia este infailibilă, recunoaște următoarele: pentru poziția că relatarea biblică a Exodului s-ar fi petrecut în mod real nu există dovezi, iar pentru poziția că relatarea ar putea fi plauzibilă (nu dovedită) există cărțile unora ca Hoffmeier și Kitchen. Pentru poziția că
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
ai Partidului Comunist Român își botezau odraslele. Astfel Chivu Stoica, Leontin Sălăjan și Teohari Georgescu și-au botezat fiicele cu numele de Ana în privința considerației pe care aceștia o purtau Anei Pauker, ei considerând părerile și opiniile ei ca fiind infailibile. În mod similar Emil Bodnăraș, Gheorghe Apostol, Iosif Chișinevschi, Ghizela Vass, Alexandru Sencovici și Vasile Vîlcu și-au botezat băieții cu numele de Gheorghe în semn de apreciere a lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Nicolae Ceaușescu a fost o excepție deoarece
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]