966 matches
-
pentru a bloga", unapezi.fourhooks.com; "Bloghez, deci exist!", bogdan.menshealth.ro) și cea familiară în -ui, a blogui ("voi Ťbloguiť despre viața mea", 123.urban.ro; "bloguiesc deci exist", dorenavant.weblog.ro). De la ele se formează în primul rînd infinitivul lung și supinul substantivizat: blogare, bloguire, blogat, bloguit ("am mai mult chef de blogat când sunt ocupată cu alte chestii", monicri.blogspot.com; "oportunitate de bloguit, forum.liberalism.ro) etc. Accidental, apare și verbul a blogări ("cine va mai fi
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
analogic, participiul: "fotbalul românesc s-a nișat ca afacere" (tolo.ro); "cred că valorile s-au mai decantat în ultimii ani, publicul s-a mai Ťnișatť" (dilemaveche.ro). Destul de simplu (fără a depinde direct de circulația verbului) se formează și infinitivul lung substantival: "piața confirmă începutul de nișare realizat de Guerrilla (politică, umor) și Deea (electro-underground)" (adevarul.ro). Formele de indicativ prezent ("se nișează", jeg.ro) sînt însă foarte rare. Prestigiul termenilor internaționali din marketing și imaginea creată de asocierea metaforică
"De nișă"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8404_a_9729]
-
virgulele necesare aici apoziției a luat calea titlului. Unde o fi cealaltă? O găsim mai la vale înainte de conjuncția și: "Vă rugăm să respingeți, și să primiți..." Dl. N. M. nu cunoaște nici rostul majusculelor ori scrie cu doi i infinitivul verbului: a citii (!). în aceste condiții gramaticale precare, ce mai contează că membrii GDS sînt acuzați că se droghează în sediul rîvnit de dl. N. M. Oare unde am mai citit, cu ani buni în urmă, o acuzație asemănătoare și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
din Liban a creat un punct de referință pentru analogii: de aceea, s-a vorbit inițial de "o ălibanizareă a Iugoslaviei" ("22", 32, 1991, 5). (În exemple apar, alături de verbele-bază, si derivatele lor nominale formate cu sufixul are, așa-numitele "infinitive lungi".) Verbul a libaniza are corespondențe în mai multe limbi; pentru română este indicată, de exemplu, sursa franceză - libaniser. În italiană (citez, traducînd, după ediția din 1995 a dicționarului Zingarelli), verbul libanizzare este explicat etimologic a "de la Liban, teatru de
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
oricum, poate fi întotdeauna tradus prin "a se centra", "a se concentra", "a-și fixa atenția" etc. am mai vorbit (România literară, 7, 2007), de altfel, nu e limitat doar la limbajul managerilor. Mult mai specific e a prioritiza (cu infinitivul lung prioritizare) - "a ierarhiza (proiecte, scopuri) în ordinea priorității" -, transpunere a verbului englezesc to prioritize: "cum să-ți prioritizezi acțiunile"; "abilitățile de prioritizare sunt metoda de a realiza care sarcini sunt mai importante într-un anumit moment, și să acorzi
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare dreptate poetul, “are calitatea determinată de a crește, ea este în esență educativă” (Învățământul clasic). Rostul ei nu este de a întipări în mințile oamenilor construcții precum acuzativul cu infinitiv sau ablativul absolut, ci de a forma oameni în adevăratul sens al cuvântului: “A învăța vocabule latine pe din afară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichităței clasice, a învăța
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
poezie (1939), Omul și Divinul (1955), Visul creator (1965), iar antologia postumă publicată în 1993 poartă frumosul și misteriosul titlu Rațiunea umbrei. Confesiunea - chiar și după masivele și celebrele scrieri ale lui J.J. Rousseau - a părut multă vreme mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul plin de valențe filosofice și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul Mariei
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
Rodica Zafiu Concurența dintre formele verbale care au la prezent unul dintre sufixele -esc sau -ez și cele lipsite de aceste sufix este una dintre caracteristicile (și dificultățile) gramaticii românești: verbele cu infinitivul în -a pot avea variante cu și fără -ez (copie / copiază, marcă / marchează), cele în -i pot avea variante cu sau fără -esc (cheltuie / cheltuiește, bombăne / bombănește, stăruie / stăruiește). Prezentul verbelor constituie o zonă de imprevizibilitate și instabilitate care își
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
de conjugare regulat, lipsit de alternanțe, clar marcat. Simplitatea și raționalitatea nu sînt însă reguli absolute ale evoluției unei limbi: adesea intervin și alte cauze - analogia, eufonia, asocierile semantice - care produc tendințe contrarii. În limba actuală constatăm că tiparul cu infinitivul în -a și sufixul -ez este într-adevăr foarte productiv și aproape obligatoriu pentru adaptarea împrumuturilor (downloadez, updatez). Verbele cu infinitivul în -i (-ui, -ăi etc.) sînt mai puține și permit de la început unele variații în folosirea sufixului: sînt mai
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
intervin și alte cauze - analogia, eufonia, asocierile semantice - care produc tendințe contrarii. În limba actuală constatăm că tiparul cu infinitivul în -a și sufixul -ez este într-adevăr foarte productiv și aproape obligatoriu pentru adaptarea împrumuturilor (downloadez, updatez). Verbele cu infinitivul în -i (-ui, -ăi etc.) sînt mai puține și permit de la început unele variații în folosirea sufixului: sînt mai numeroase formele cu -esc, dar nu lipsesc nici cele fără -esc. Dacă urmărim cîteva împrumuturi sau creații recente, observăm dominația clară
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
din Helsinki. Fiecare congres de acest fel se desfășoară sub semnul unui anumit slogan. De această dată, sloganul a fost: "Communication, Understanding, Misunderstanding". Observați dificultatea găsirii unor termeni echivalenți ultimilor doi în limba română. Vom recurge de aceea la forma infinitivului: A comunica, a înțelege, a înțelege greșit. Un numitor comun O simplă privire asupra programului și o vizită la biblioteca de semiotică a Centrului cultural de la Imatra, o parcurgere a foilor publicitare și a afișelor anunțând cele mai recente apariții
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
zice seminaristul milenarist de la Neamț unde s-a mai pomenit decît în Gogol seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze are putere ca să-ntemeieze. Poemul se citește pînă la capăt Clipele au trecut ca infinitivele lungi prin urechile veacului iar frazele se-nfiripau în amurguri sugrumate de spaimă. Citești un poem și de fapt el te citește pe tine lăsîndu-se citit asumat poemul se citește pînă la capăt pînă i se pierde urma oricărui înțelesă
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
nu mai e ce a fost, nici ce se pregătește să devină... Măsluiala-i dată în vileag și lucrurile se întăresc la firea și înțelegerea lor adevărată. Înțelegere, de la intellegere, bunica înțelegerii noastre de astăzi. Nu-i o minune că infinitivul vechi, noi l-am păstrat intact? Cel mult, dacă înțepat ca de un spin i-am dat un sunet și un înțeles mai aspru... Verb limpede, răspicat, nerv al unei orientări istorice lucide. Sub acțiunea lui, realitatea capătă proporții firești
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
cu vizita) sau calc semantic (prin adăugarea unor sensuri noi celor ale verbului iterativ a vizita, „a vizita din nou”) ori ca un împrumut, cu adaptare fonetică și morfologică. Noul verb a produs și un derivat în -re (pe tiparul „infinitivului lung”), numele de acțiune revizitare, dar este folosit mai ales la participiu: „Socialismul realist revizitat” (liternet.ro, 19.10.2010), „Brandingul personal revizitat” (wall-street.ro,18.03.2009) etc. Față de situațiile în care este vorba pur și simplu de utilizarea
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
Rodica Zafiu În ultimele zile, în intervalul dintre reportajele apocaliptice despre ninsori, evenimentele politice au impus folosirea repetată, de către publiciști, comentatori și invitați, a verbului a învesti și a substantivului derivat (infinitivul lung) învestire. S-a putut constata, din nou, că oscilația între variantele recomandate de norme (cu î inițial) și cele criticate, pentru că sunt asociate cu alte sensuri (a investi, investire), e frecventă. Instabilitatea formei persistă, deși norma în discuție a
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
și a eternului feminin, într-o tentativă de a identifica sâmburele eșecului, al „mortalității” care se ascunde în niște premise doldora de excelență. Recunosc, într-un aparteu, că demonstrația convine parțial ideii mele despre feminitatea limbii române, întemeiată pe extraordinarele infinitive lungi (amestec de așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu doar durabili, ci și reticenți și recalcitranți), subtili, plini de intuiții, de idei, sentimentali
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
otrăvurile albastre, cu toate nuanțele lor până la violetul astral, ne vor liniști într-o țărână de frunze și flori, om ști atunci că o răsuflare de suflet a nu știu cărui trecător există, dacă o mai exista, pentru a trăi. A trăi, infinitiv dus în infinit, pe o planetă unde crucea ta, Gică, se va lăsa poate pe o râlă, tu te vei întoarce pe o parte în urma convulsiunilor galactice, iar noi ne-om desface în neant. Și atunci “Cruce albă de mesteacăn
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pline de greșeli. Aproape În fiecare zi rămîneam la birou pînă la ora zece sau unsprezece noaptea, refăcînd, iar și iar, alte și alte pagini cu tăieturile și comentariile lui Sanmartí. Prea multe verbe la trecut. Sună mort, fără nerv... Infinitivul nu se folosește după punct și virgulă. Asta o știe oricine... În unele seri, Sanmartí rămînea și el pînă tîrziu, Închis În birou. Mercedes Încerca să fie de față, Însă nu o dată Sanmartí a trimis-o acasă. CÎnd rămîneam singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adaptată și prelucrată de profesorul Virgil Roșală marcându-se un progres însemnat în terminologia existentă. Apar termeni simplificați, astfel: poziție în loc de pozițiune; sprijin în loc de rezemare, rotație în loc de rotațiune, mers în loc de mergere, săritură în loc de sărirea. Substantivele rezultate din forma lungă a infinitivului verbelor sunt înlocuite cu participiul trecut al acestora: „culcarea - culcat”, „atârnarea - atârnat”. De asemenea apare gerunziul pentru denumirea unor poziții: stând în loc de stare, șezând în loc de ședere. După anul 1949, conținutul gimnasticii se lărgește fiind necesară o terminologie corespunzătoare. Preocupările specialiștilor
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
substrat: traco-iliric; pătura: traco-ilirică. Dar cari sunt acele proprietăți cari dovedesc un substrat și etnic lingvistic comun? 1) Formațiunea caracteristică a viitorului cu un verbum volendi (vouloir, wollen), comună limbilor albaneză, română, neogreacă, bulgară și sârbă. 2) Lipsa și circumscrierea infinitivului în limbile albaneză, bulgară, neogrecească, ba uneori în cea română și cea sârbă chiar. 99 {EminescuOpXV 100} 3) Însemnarea genitivului și a dativului cu aceeași formă (în limbile albaneză, română și bulgară). 4) Așezarea articolului după, nume, unde ține locul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
El a fost cel care mi-a cumpărat primul meu Manual de Stil Chicago. Uneori, încă îi mai aud vocea, amintindu-mi când să folosesc „care“ și când să folosesc „ce“ - sau când mă prindea despărțind, în mod accidental, un infinitiv lung... — și eu care credeam că numai familia mea știe cum să se distreze, m-a tachinat Luke. Tatăl tău e tot editor? — În principal, a fost poet, dar și profesor la universitatea din Iowa. A murit acum cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
străzii mai sufocant, claxoanele mai ascuțite, cupola cerului mai joasă, "orizontul misterului" cît un punct. Îi supraviețuiesc într-o lume mai părelnică, mai tulbure. Cu zile scurte și nopți cînd pînă-n zori mai sînt 112 ore. Toate încap într-un infinitiv: a îmbătrîni. Grădina participă imperfect la starea mea, e oarbă pentru mine. O citesc naiv-poetic, știu. Dar a fost și este rețeta mea: înfrunzită-golașă, înmugurită-destomnată, falnic stufoasă-veștedă, pașnică-temperamentală. De luat în doze egale, pe nemîncate, cu roșu de asfințit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prezent și perfect simplu în părțile epice atunci când acțiunea se desfășoară rapid: "vin","se cobor","se vorbiră", "se sfătuiră", "nu tace", "nu place"etc. Viitorul popular și regional "a fi", "a bate", "a răzbate" (cu formă identică cu cea de infinitiv), "-i zări", "-i întâlni" (format cu auxiliarul (îi), "s-or strânge", "or plânge" sugerează posibilitatea acțiunii, realizabilă numai în cazul înfăptuirii omorului, iar perfectul compus este prezent în alegoria nuntămoarte și în episodul măicuței bătrâne: "m-am însurat", "a căzut
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
înainte și la stînga pe un drumeag cu copaci. O ții tot înainte și traversezi podul pe Yvette. Ceea ce predomină aici este obiectivul pragmatic declarat (a face să facă, injonctiv instrucțional) precum și o secvență ordonată de acte. Secvenția-litatea instrucțională, cu infinitivele și articolele hotărîte o orientează clar spre descriere, în timp ce în (11) și (12) ea determină doar planul de text al secvenței. Efectul de dominantă explică destul de bine lacunele tipologiilor textuale, preocupate doar de efectul global. Este mult mai important să
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]