1,902 matches
-
cu minuni ograda...”, „Moldova”, 1986, 8; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 250-261; Andrei Hropotinschi, Unicul, vulcanicul Valentin Roșca, „Basarabia”, 1993, 4; Ion C. Ciobanu, Marele copil Valentin Roșca, LA, 1995, 3; Mihail Dolgan, Un modelator ingenios al formelor fixe: Valentin Roșca, RLSL, 1997, 2; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 188. M.Dg.
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
speciale. Astfel, la rubrica „Teatru” și la „Cronica dramatică” scriu N. Carandino, Valentin Silvestru, Ludmila Patlanjoglu, Marina Constantinescu, la „Cinema” printre principalii semnatari figurează D.I. Suchianu, Florian Potra, Ecaterina Oproiu, Ioana Creangă, Eugenia Vodă, dar și scriitori ce dețin minirubrici ingenioase și atractive, cum sunt Radu Cosașu („Telecinema”) și Romulus Rusan („Flashback”), la rubrica „Muzică” Radu Stan, George Bălan, Alfred Hofmann, Iosif Sava, la „Plastică” vor fi prezenți Virgil Mocanu, Radu Ionescu, Tudor Octavian, Pavel Șușară, iar rubrica „Radio” este susținută
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
de Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Mircea Dinescu (la rubrica de pe prima pagină, sub titlul „Din poezia rezistenței”) ș.a. În 1991 este prezentat jurnalul inedit al lui Radu Petrescu din 1980-1981, iar în cadrul rubricii „Antologie «România liberă»” se reproduc fragmente din Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic de Mircea Horia Simionescu. Rubrica denumită „Carnet de scriitor” însumează fragmente de proză ale scriitorilor Eugenia Tudor-Anton, Cristina Tacoi, Bedros Horasangian, Șerban Foarță, Florența Albu, Grete Tartler, Sorana Coroamă Stanca ș.a. Cel mai constant colaborator al
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
reportaj”) și schița satirică, având un dialog bogat, unele prezentate, prin tehnoredactare, ca mici texte dramatice. Ascuțișul criticii țintește racile ale breslei actoricești, ale activității directorilor de teatre, regizorilor etc. În secțiunea Convorbiri imaginare cu... sunt incluse un fel de ingenioase „interviuri”, alcătuite din montaje de citate, alternate cu „întrebări” adresate unor personalități sau personaje din trecut (Aristotel, Hamlet, Goldoni, Ion Sava, Schiller, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, George Enescu, Lucia Sturdza Bulandra, G. Călinescu). Volumul Cad măștile
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
de urmat. În cazul multor cititori, spectatori sau telespectatori, un atare conținut slăbește constrângerile și reținerile față de agresiune dobândite prin socializare și educație. Expunerea la violență prin mass-media înseamnă, cu deosebire prin cinematograf și televizor, contactul apropiat cu variate și ingenioase tehnici de luptă și mijloace de agresiune. Oameni care altfel niciodată n-ar fi avut acces la astfel de mijloace le pot acum însuși, iar la prima împrejurare favorabilă vor fi tentați să le pună în aplicare. La copii și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
să fie explorată în toate laturile sale semnificative și să-și dezvolte perspective relaționale cât mai variate. Această perioadă de „incubare” conduce la o maturizare și la o exploatare majoră a posibilităților respectivelor idei. 6) Căutarea unor combinații variate și ingenioase. Piese separate pot să fie combinate în variate formule și, de aceea (ca în cazul autochestionării), participanții la rezolvarea creativă de probleme trebuie să-și dezvolte și să-și interiorizeze un mod propriu de spargere și de reasamblare perpetuă a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cântând (1971) acțiunea se desfășoară în ritm alert, iar intriga este bine condusă, potrivit regulilor genului. Nu lipsesc întâmplările și motivele obișnuite (magnetofonul folosit de criminal pentru a transmite somații și a reda zgomotul produs de o mitralieră), nici demersurile ingenioase privind descoperirea obiectului cu care fusese săvârșită crima. Acuzatul din camera 13 (1973) are în centru un paricid, vinovatul fiind, și în acest caz, descoperit după multe peripeții. SCRIERI: Consemnele necesare, București, 1969; Drumul spre solstițiu, Cluj, 1970; Asasinul coboară
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
similară suferă Petru E. Oance ( așa este ortografiat numele în carte, "Oance", și nu "Oancea", cum apare pe copertă), care dintr-un autor anost se transformă într-un personaj pitoresc, de neuitat. "Monografia" este de fapt un roman, livresc și ingenios, o adevărată bijuterie literară. Petru E. Oance ca personaj Cornel Ungureanu povestește cu umor cum "Tata Oancea", om cu familie grea și cu remunerație după buget mică, încerca mereu să răzbată în viață punându-și la contribuție talentul literar. Ca să
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
căruțe spre nord, de-a lungul coastelor americane, spre Acadia devenită Între timp Nova Scoția, nu este singurul pe care-l iau acadienii. Mai este și drumul marin, al unui Beausoleil Broussard care a capturat de la englezi printr-o stratagemă ingenioasă corabia unde el și ai lui erau prizonieri În timpul deportării. Beausoleil Broussard transportă de douăzeci de ani acadienii spre sud, spre Louisiana. Acolo, le povestește el, acadienilor din căruțe care l-au văzut acostând la țărm, se vorbește franceza, acadienii
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
are opinii mai apropiate de estetica germană a intropatiei și de gestaltismul lui Dilthey, dar cu o coloratură deterministă, arătându-se preocupat de idealul unei critici complete, interpretativă și de tip erudit. Eseistica lui B., care nu excelează în ipoteze ingenioase, se îndreaptă spre „genii tumultuoase și vaste” (Goethe, Balzac, Hugo, Wagner, Dostoievski, Eminescu, Proust, Iorga, Arghezi, Joyce) sau creatorii „ciudați” și „tragici” (Hoffmann, Poe, Strindberg, Rimbaud, Blake). Apărută odată cu Istoria literaturii române contemporane a lui E. Lovinescu și precedând cu
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
de Al. George, Eugen Barbu, Nicolae Breban, Paul Georgescu, Al. Ivasiuc, D. R. Popescu, Radu Petrescu, Dumitru Țepeneag, Mircea Horia Simionescu ș.a. S. este un rezonator moderat al jocului literar, al formulelor ludice; ceea ce se observă, bunăoară, când scrie despre Ingeniosul bine temperat: „Riscurile formulei literare a lui Mircea Horia Simionescu sunt aceleași cu ale jocului; cum orice act serios începe prin a fi joc, rezultă și că orice poate fi literatură - un atlas lingvistic sau geografic, nomenclatorul profesiilor, cartea de
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
inclusiv tradițiile familiei, ale statului etc., care, în mentalitatea celor din vechime, se aflau sub protecția zeilor și făceau obiectul venerării”. „Omul nelegiuirii” se va așeza în templu și se va autoproclama Dumnezeu. Autorul epistolei oferă astfel o primă explicație, ingenioasă și plauzibilă, referitoare la întârzierea parusiei: înaintea Mântuitorului trebuie să vină „omul nelegiuirii”, „fiul pierzării”. Atunci însă, care ar fi motivele pentru care acesta din urmă întârzie să apară? Încercând să rezolve noua dificultate, Pseudo‑Pavel inventează un alt personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
exhaustiv numeroase imagini simbolice, extrem de vagi („cel nelegiuit”, „fiul pierzării”, 6∀ϑΞΠΤ<‑ul), care devin totuși extrem de puternice, chiar în virtutea coerenței perfecte a scenariului. El reușește astfel să explice și, în același timp, să justifice, într‑o manieră simplă și ingenioasă, prelungirea, devenită insuportabilă, a așteptării millenium‑ului. În Epistola a doua către Tesaloniceni se vorbește pentru prima dată de o parusie a răului, care va preceda, caricaturizând, cea de‑a doua venire a lui Cristos. Această „antiparusie” se va petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sălaș; dar dacă va cere bani, este profet fals. Iată două teste simple, dar eficiente: durata scurtă a misiunii și neimpunerea plății în schimbul învățăturii primite. Aceste reguli se aplică exclusiv itineranților. Mai departe, autorul Didahiei propune însă o metodă mai ingenioasă și totodată mai generală de identificare a impostorilor. Ea este aplicabilă celor două categorii de profeți, itineranți și sedentari, și constă în verificarea modului de viață al acestora prin raportarea la principiile de credință propovăduite (11, 7‑8): „Nu ispitiți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
false partenogeneze înaintea singurei partenogeneze adevărate, cea a lui Isus. Cateheții vor adopta aproximativ aceeași tehnică, dar în sens contrar, divulgând toate artificiile diabolice, neutralizându‑le astfel efectul, îndemnându‑i pe credincioși la o extremă vigilență. Iată o tehnică foarte ingenioasă, dar nu lipsită de anumite riscuri, după cum vom vedea mai departe. Pentru moment, să trecem în revistă semnele. Ele sunt reluate integral din „mica Apocalipsă” a Evangheliei după Matei, capitolul 24, și pot fi grupate în trei mari categorii: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acțiune se derulează într‑o Sicilie în care ideile socialiste (pseudocreștine) încep să câștige teren. De asemenea, la testamentul literar și filozofic al lui Vladimir Soloviov, Court recit sur l’Anticrist (1900), care zugrăvește portretul unui tiran eshatologic umanist, pacifist, ingenios și cultivat, al cărui farmec diabolic cucerește aproape întreaga lume, cu excepția câtorva creștini refractari. În 1907, Monseniorul Robert Hugh Benson publică Lord of the World, roman polemic în care autorul denunță materialismul crescând și pseudodivinizarea omului în civilizația modernă. Părintele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cadavrul bărbatului ei, care nu se mai întorsese acasă. Femeia îi identifică și pe autorii crimei, doi ciobani, jefuitorii mortului, îi silește să își recunoască fapta și procedează la pedepsirea lor, cu arma victimei și cu ajutorul câinelui său. E o ingenioasă istorie detectivistă în mediul rural autohton, unde protagonista desfășoară o anchetă originală, interogând la fiecare pas în primul rând natura, martoră a itinerariilor păstorești din vremuri imemorabile. Construit pe schema baladei Miorița, dezvoltând o variantă mai puțin cunoscută a „măicuței
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
al familiei sale. El îi răpise chiar tatălui său tronul și îi suspecta de uneltiri la Poartă pe urmașii fostului voievod. Ruset însoțește un abate francez care străbate țara, în drum spre Constantinopol, cu o misiune secretă, prilej de prezentare ingenioasă a Moldovei, dintr-o perspectivă apuseană, și a obiceiurilor locului drept ciudățenii exotice. Sub peripeții și sub meandrele acțiunii se insinuează mitul lui Tristan, al „amorului pasiune”, ceea ce imprimă unei frânturi de cronică însuflețirea turnirurilor din romanul curtean, cu întreg
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
adus la Putna bisericuța de la Volovăț, căci - a zis Vartolomei Măzăreanu într-o istorie a ctitoriei ștefanine - mănăstirea, „unŭ lucru mare ca acesta, în scurtă vreme nu să pute face”. Prezența bisericuței (antice) în spațiul putnean l-a ajutat pe ingeniosul Voievod să obțină pentru ctitoria sa (bogat dăruită „cu multe odoară, și veșminte scumpe, și cu multe moșii”) „cinstea cea mai înaltă decâtŭ toate mănăstirile ce sântŭ în Moldova”. Convenind că gloria și antichitatea bisericii lui Dragoș, evocate de Vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tatăl său, Mihnea Turcitul - care, între altele fie spus, a plătit pictura turlei bisericii Adormirea Maicii Domnului, ridicată de Neagoe Basarab -, îmbrăcat în straie de brocart lungi și bogat drapate, împodobite cu vulturul bicefal bizantin. A găsit și o formulă ingenioasă de a „uni” cele două țări Române. Domnind în Moldova, el guverna de la distanță și țara Românească, unde îl instalase în scaun pe fiul său, Alexandru Coconul. Gând politic abil, aplicat cu pricepere de Voievodul școlit la Athos (de va fi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care le va putea publica în perioada de relaxare ideologică de la sfârșitul anilor ’60. Debutează cu povestirea Cum l-am trădat pe Pascal, la „Luceafărul”, în 1968, iar editorial cu Dicționar onomastic, apărut în 1969, primul volum al ciclului Ingeniosul bine temperat. În pofida tirajului mic, cartea va avea un mare succes de public și va face vâlvă prin noutatea și extravaganța ei contextuală. În 1969 S. ajunge șef de cabinet al lui Dumitru Popescu, devenit în acel an secretar al
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai cunoscută carte a prozatorului rămâne, probabil, Dicționar onomastic. Sub titlul generic Ingeniosul bine temperat se află un masiv ciclu format din cinci volume: Dicționar onomastic, Bibliografia generală, Jumătate plus unu, Breviarul (Historia calamitatum) (1980) și Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), dar ansamblul e totuși o tetralogie, deoarece Jumătate
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
cărților pe față, scriitorul lasă să se vadă secretele artei sale și ale artei în general și, paradoxal, gestul său nu rămâne fără consecințe „artistice”: revelarea, îndrăzneață sau disperată, a paradigmei literaturii devine, în chip neașteptat, literatură. EUGEN NEGRICI SCRIERI: Ingeniosul bine temperat, vol. I: Dicționar onomastic, București, 1969, vol. II: Bibliografia generală, București, 1970, [vol. III]: Jumătate plus unu, București, 1976, [vol. IV]: Breviarul (Historia calamitatum), București, 1980, [vol. V]: Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău, București, 1983
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
să ia toate treptele și toate diplomele, se mută într-un oraș mare, uitând, firește, de bătrâna Iapă. Pornind la drum spre el, mama îl găsește locuind în cartierul de vile, iar pe ușa lui scria: „Inginer Făt-Frumos, fiul Leului”. Ingenioasele „povești” ale lui Ș., străbătute de un umor inteligent, nu ar fi proză de calitate fără simțul cuvântului bine ales, arhaic sau neologistic, și fără concizie epică. SCRIERI: Șarpele și cupa, Iași, 1972; Zmeul cel mic (în colaborare cu Radu
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de liber arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice și descripția profilului tipologic. În Îngerul slut, recitire inovatoare a motivului faustic prin Dostoievski, Kafka și teatrul existențialist, tiranul este văzut, în chip neașteptat, ca un Hamlet sangvinar care ucide dintr-o stranie necesitate, ca urmare
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]