974 matches
-
spune el. I-am "somat" să dee bani! "N-am vrut să predau livorveru decât autorităților în drept." Acest Gherasim și cu Gogu au mutre de oameni care sunt cineva pe când cele mai multe din victimile care se perindă au niște înfățișări ingrate, nenorocite și ticăloase! Unii sunt ridicoli. Madama Haia (60 de ani, ochelari rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia în serios. Pe când Pal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile nevoilor curente. Rezultă că trufia își crează mai mulți dușmani decât oprimarea. Asta explică întrucâtva scăderea Domnilor și succesul revoluțiilor. Obișnuit, indulgența pentru cunoscuți e mai zgârcită decât mila pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mea, aveam emoții în ceea ce privește tendințele din politica internă a Bucureștiului, mai ales în sferele de decizie și măsura în care ele s-ar putea reflecta în activitatea de protocol. Nu puteam să nu-mi amintesc și să judec echidistant misiunea ingrată primită de ambasadă prin 1982, aceea de a publica în limba rusă un volum din "opera științifică a academicienei Elena Ceaușescu", misiune ce intra în sarcina consilierului științific. Spre norocul meu, cedasem de aproape doi ani sectorul respectiv, fusesem deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu ce prilej ai ajuns în Peru? Am fost trimis pentru trei luni să-l ajut pe ambasador, care, probabil știți, este proaspăt intrat în meseria noastră și are nevoie de sprijin pentru a intra în ritmul normal de activitate. Ingrată misiune ai. Nu pot pricepe de ce șefii voștri trimit asemenea exemplare umane, când eu personal am cunoscut zeci de diplomați de excepție în ministerul vostru de externe, iscusiți, vorbitori a câte două, trei, chiar patru limbi străine, care știu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din Benedetto Croce. Dar marea mea șansă a fost să iau cunoștință de scrisul unor E. Lovinescu și G. Călinescu. E. Lovinescu a devenit maestrul meu, factorul permanent de referință, sursa de îmbărbătare de care aveam nevoie în acel climat ingrat. Citindu-l, reconstituindu-i traseul, mi-am dat seama că esteticul reprezintă o valoare imperisabilă, că acesta va triumfa, chiar dacă "istoria s-ar putea să facă pasul său spre firesc peste capetele noastre", cum mi-a spus, într-o bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a spînzurat la Tombs. Meseria de dealer era un fel de serviciu public care trecea, prin rotație, de la un membru al grupului la altul, durata medie a funcției fiind În jur de trei luni. Toți recunoșteau că era o slujbă ingrată și că nu era răsplătită pe măsură. Cum spunea George Grecul: „Sfîrșești falit și la pușcărie. Toți Îți zic zgîrciob dacă nu dai pe datorie, iar dac-o faci, profită”. George nu putea să refuze pe cineva care venea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lui. Raportă regelui. Acesta nu-și schimbă părerea și procedă după convingerea ce-și făcuse, nu după litera legii, deși era în detrimentul lui ca legatar universal. [Apoi, în februarie 1916, moartea reginei Elisabeta, atât de demnă și delicată în rolul ingrat de regină văduvă, retrasă din lume, înconjurată de respectul și iubirea celor ce o cunoscuseră și doritoare numai de a se duce acolo unde o așteptau Regele și copilul Ei. Iubirea ce-i arătă regele Ferdinand îi îndulci ultimele zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
La Pasărea am tras la stariție, unde, după puține momente, dat fiind mutismul meu, conducătorul își luă ziua-bună. I-am repetat părerea ce o aveam de internarea noastră, dar i-am mulțumit pentru chipul amabil în care și-a îndeplinit ingrata misiune. Mâna ce mi întindea însă nu am luat-o, spre încremenirea maicei starițe, care tremura înaintea lui. Rămânând singură cu ea, i-am vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne va fi prețios. Pe urmă m-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Izolarea tuberculozei și Regina Elisabeta, derizoria sumă de 7 500 lei, astfel că a fost mai mult un prilej de a-i încuraja și a le vorbi de regină decât un ajutor efectiv. Întotdeauna Didina Cantacuzino s-a arătat ingrată, fie din ură de partid în contra Brătienilor, fie din dorința de a favoriza operele ei. Când însă avea nevoie de ei, nu se sfia pentru a face apel la noi. Astfel, a mărturisit că suma cea mare dobândită la Iași
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sora mea Pia la acea vârstă. La botezul gemenilor mă opri o pneumonie să-i botez la Iași. Vintilă plecă singur, dar îi văzui în vară la Iași, unde mă dusei să-i cunosc. Acum ajung la partea dureroasă și ingrată a vieții politice a lui George. Deja în ultimele luni ale lui Ionel el ceruse să fie numit șeful organizației liberale din Iași. Tatăl său se opuse, îl găsea prea tânăr, prea nou intrat în luptă, pe lângă alții mai vechi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la necunoscuți. Vra să zică tot nu rămâne munca omului detot uitată. Slabe mângăieri, nu-i așa? îmi vei zice, iubite cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un părăoaș, o floare mă făcea să visez. Parcă nu calcam pe pământ; parcă întreaga natură se împodobea în haine frumoase anume pentru mine, ca să-mi înveselească ochii și să-mi desfete sufletul. O, ce frumoasă e această vrâstă zisă ingrată, tocmai din cauza naivităței ei și ce pacat că trece așa de iute! Căci, îndată ce ai calcat pe pragul maturităței, trebuie să-ți iei ziua bună de la visuri, iluziuni, speranțe, care te-au întovărășit ca o aureolă de raze. Și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sofisticate. Pentru mofturoși. Sunt și sicrie de șaișpe milioane. Frumos pe-afară, scoate ochii omului. Le pune un fel de mânere. Și ce sens au ele, tot acolo-l bagă! Tot pământ toarnă peste el! Sigur că e o slujbă ingrată, da’ și popa și doctoru’ n-au la fel? Am dat și pe datorie, nu să-i cer buletinu’, mergem pe încredere. Mai fac mulți bancuri. Mi-a zis cineva am și io o garsonieră colo-n cimitir, să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de furcă memorialistului, care i-a dezgropat și Îngro pat din nou pe bieții noștri colaboratori răposați, cu o aplicație uneori supărătoare, alteori de un gust mult discutat, capricioasă și vagabondă prin digresiunile ei, dar credincioasă tradiției acestui gen gură-rea, ingrat și incomod al istoriei mă runți șurilor omenești. Cel dintâi dintre mai sus pomeniții n-a tulburat cu nimic somnul memorialistului, căci Iehovah sau chiar disciplina lui severă de antropolog i-a interzis orice speranță de supraviețuire și comunicare cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că!) stimatul patron al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să credeți că a fost plină de tact și de cuviință, cum și de o amabilă și rezervată deferență Înaintea curiozității noastre ingrate. Era ca moartă pentru noi toți masculii; trăia numai cu taina ei, de va fi avut-o. Ne am dus apoi, Petre Grant și cu mine, În odaia ei sordidă din hotelul Dacia, fostul han al lui Manuk-bey, și a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au spus: „O s-o omor și pe mama, dacă mă puneți șef!“, dar era clar c-ar fi făcut-o. Mulți se nasc cu suflet de slugă și destui cu vocație de trădători. Trădând, au sentimentul că răzbună o soartă ingrată, că plătesc o poliță secretă. Nu le e tocmai clar ce poliță plătesc și nici ce răzbună, însă atunci când ajung să decidă asupra unor semeni, n-au nici o îndoială că și-au câștigat cinstiți acest drept. În 1948, tot soiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dacă nu trec de punctul critic al oricărui interviu mai consistent. Într-un dialog de șase ceasuri însă, se schimbă treaba. La început, inventatorul i-a răspuns corect reporterului la întrebări, cu multe referințe la invenția lui și la situația ingrată a cercetătorului solitar. În sinea sa, simțea că, vorbind astfel, crispat, didactic, ratează o șansă. Orice s-ar zice, o convorbire pe mai multe pagini, într-o revistă foarte citită, e ocazia care nu trebuie ratată. Nu se poate ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se punea problema unui infarct -, dar să știți că am călătorit în viitor. Nu-i rău nici acolo, însă parcă-i mai bine în prezent.“ Bărbat urât, bărbat frumos Există și bărbați urâți. Pur și simplu urâți. Soarta a fost ingrată, iar ei o știu. Dacă există indivizi frumoși, dacă s-au instituționalizat o mulțime de concursuri de frumusețe, unele cu acoperire mondială, trebuie să admitem și celălalt pol al condiției umane, urâțenia, dizarmonicul. Unii vin pe lume atrăgători, alții respingători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pix. Aceștia au fost cei mai expliciți: „La pensia noastră, de unde pix?“. Ca la un semn, prin creier au început să-mi tropăie tot felul de gânduri negre și antiromânești. Dar și altele despre lumea în care trăim, despre soarta ingrată a indivizilor cu idei, despre sfârșitul civilizației și așa mai departe. Deși în București există o mulțime de parcuri, iar eu întrebasem de un pix doar într-unul. O grămadă de gânduri, cum spuneam, negre, dar și unul alb: când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o educație mistică puternică, dar judecata trebuie să țină seama de interesele poporului”! Nu știu cât pot fi de învinuiți avocații din apărare întrucât în acea vreme erau simpli figuranți, însă etica morală dar și profesională îi obliga să refuze această sarcină ingrată, eschivându-se sub diverse pretexte. La ultimul termen de judecată din 20 februarie, prin Sentința nr. 104, completul de judecată, în unanimitate de voturi, îi găsește vinovați și-i condamnă la: „Crimă de înaltă trădare” pentru inculpații: Tătaru Ștefan, Rotaru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește. Din ce cauză a fost arestat? Întrucât a îndeplinit ingrata muncă de polițist. Cum s-a desfășurat viața noastră în ghetoul comunist din comuna Bumbăcari? Citiți rândurile acestea și veți afla. Rezervele noastre de combustibil solid, grație cărora supraviețuiam în timpul iernii erau depozitate în partea stângă a holului, cameră pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea. Era un paria, un nimeni, un zero social; admiterea lui în comunitate fiind limitată și admisă doar în timpul programului de lucru. Odată activitatea terminată, devenea o persoană indezirabilă, neavenită, o persona non grata. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fel de concluzie iremediabilă. Eu îi răspund cât se poate de serios că nu pot să învăț ta-ta-ti-ti-ta pentru că sunt incapabil să o fac. Rămâne un moment fără aer, apoi îmi spune pe tonul unui tată trădat de un fiu ingrat: "Mă, băiatule, îți dai seama că dacă nu erai la TR (termen redus) acum ajungeai la porci?" La porci era un grajd unde se creșteau porci pentru unitate (de fapt, mai mult pentru ofițeri), hrăniți cu abundente resturi fasolești de la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ceea ce arată încă o dată că banul nu are nici o legătură nici cu morala, nici cu deontologia profesională. 22 aprilie 2001 Îmi reiau "serviciul" de seară care mă ajută să-mi rotunjesc veniturile precare: technicien de surface (denumirea politic corectă a ingratei profesiuni de agent de curățenie). Muncesc două ore pe seară în imensa clădire ce găzduiește sediul european al unei multinaționale de cosmetice și produse menajere. De fiecare dată când îmbrac uniforma obligatorie (un tricou larg, cam lălâu, pe care scrie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
jos de cârligele din abatoare? Ce v-a venit să faceți și ce-ați făcut după ce-ați fost exmatriculată din considerente rasiale? Cine din familia dumneavoastră a purtat steaua galbenă în piept? Știu că e greu, știu că e ingrat, dar, dacă puteți să amănunțiți, vă rog s-o faceți. A.R. Am tot vorbit despre spaime. Nu vreau să dau impresia că am trăit sub amenințarea unui permanent bau-bau. Rebeliunea legionară și pogromul de la Iași, care n-au fost
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]