984 matches
-
și ingrat sunt cu desăvârșire etice -. Omul trebuie să fie mulțumit or nemulțumit involuntariu, astfel cum // trebuie să vadă pentru că vede, cum trebuie să fie pentru că este. Nu așa gratitudinea. Omul poate să fie grat, dar poate să fie și ingrat - după cum își împlinește datoria lui etică. (Lucru, travaliu, laboare) (Timp - vreme) (mijloc - Mittel, ***, miez - Kern, Mitte str. *, mediu - Medium) [STABILIZAREA ROMÎNEI LITERARE] 2283 Credem dovedită următoarea teză: 1) Fonologia limbei românești e definitiv stabilită de 200 de ani aproape, de unde
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
culoarea onixului înecați în lacrimi de bucurie. El era covârșit de emoție și îi întoarse privirea în tăcere. La mică distanță, Lucius Arruntius, senatorul cremonez care se opusese alegerii lui Gajus, stătea singur și îi vedea pe vechii săi tovarăși - ingrați - trecând pe lângă el și salutându-l din vârful buzelor. Se expusese iremediabil în ziua aceea. În schimb, senatorul Annius Vinicianus, având experiență istorică și un spirit caustic, își distra colegii spunând că modul cel mai sigur de a nu realiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
senzațională, erou al cîtorva romane (Adam Gună din Venin de mai și Lunatecii de Ion Vinea, boierul Alexandru Lăpușneanu din Don Juan cocoșatul de Ion Călugăru) și al cîtorva jurnale (Gala Galaction, Mateiu Caragiale - aici, cu un portret curios de „ingrat”: „om de un gust îndoielnic”), așteaptă încă să fie recuperat. Numeroasele mărturii adiacente ale celor care l-au cunoscut (T. Arghezi, O. Han, V. Eftimiu, K.H. Zambaccian, E. Lovinescu, Radu D. Rosetti, între mulți alții) sînt suficiente pentru a contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contra vieții, știintifismului și industrializării”, pronunțîndu-se în favoarea artei cerebrale, Iancu se desparte din nou de Tzara („Cu «Dada», aripa individualistă și-a spus ultimul cuvînt și azi din toate colțurile lumii se frămîntă o imensă operă de refacere”), recunoscînd condiția ingrată a pionieratului: „Desigur noi trăim de-abea începuturi modeste de artă”. Ulterior, într-un articol intitulat „Între scenă și ecran“ (Contimporanul nr. 96-97-98), Sandu Eliad se întreabă, la rîndul său, dacă nu cumva concurența cinematografului va conduce la „moartea teatrului”. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
limbă locală cum este în fond limba română, că ideea cutare sau cutare stil au fost lansate de un scriitor român înaintea unui confrate francez sau britanic”, invocînd, ca pe o scuză, complexul culturilor mici: „Aceasta (...) e soarta dramatică și ingrată a tuturor culturilor de limbă mică”. Însă - pe urmele protocronistului Paul Anghel, abundent citat — întregul eseu pornește de la postularea „rădăcinilor folclorice” ale creației urmuziene. Ceea ce își propune să arate Constantin Crișan e că suprarealismul european nu e incompatibil cu mitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpul, chiar le uitau. — Știți, aerul mării, apa, lumina fac să se șteargă trecutul. De aceea trebuie să mă grăbesc totdeauna. Și cum nu pricepeam la ce anume trebuia să se grăbească, m-a lămurit că lui îi revenea datoria ingrată de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. „Nu sunt în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seama că drumul meu ducea înainte, spre împlinirea și distrugerea mea totală. Cei care ne iubesc se încăpățânează uneori să ne salveze, vrându-ne altfel decât suntem, fără să bănuiască o clipă că prin grija lor ne împing să devenim ingrați. Am adormit cu hotărârea de a mă feri de Laura. „Ce s-a întâmplat între tine și Laura? V-ați certat?”, m-a întrebat peste câteva zile Dinu. Avea în glas un soi de tristețe. Eram gata să-l rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Scudder acceptase cinci mii de cuvinte În plus, manuscrisul avea deja douăzeci și cinci de mii. Amenința vizibil să se transforme Într-un roman scurt sau mai degrabă de lungime medie. Îl lăsă deoparte și se apucă de altă povestire, intitulată Vârsta ingrată, despre tinere care „ieșeau În lume“ Într-un context social londonez decadent, dar și aceasta ajunse În scurt timp să aibă ritmul și amplitudinea unui roman. O lăsă și pe aceasta deoparte și, În disperare de cauză, produse rapid o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât apă la moara scriitorului. Surprinzătoarea relaxare a standardelor morale ale societății engleze care avusese loc În ultimul timp și libertatea cu care erau discutate asemenea chestiuni În lumea bună constituiau, În realitate, tema romanului la care tocmai lucra, Vârsta ingrată, și se amuza punându-se parțial În pielea personajului dlui Longdon, burlacul mai vârstnic, care locuia la țară și ale cărui valori de modă veche ofereau măsura decadenței și cinismului contextului metropolitan În care se găsea deodată, trezindu-i interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scenă. Faptul că reușise să Își ignore dezamăgirea și să folosească materialul Într-o altă formă demonstra limpede că, În fine, lăsase Teatrul În urmă. Dar, În lumea lui nestatornică, pe lângă amărăciune, Învățase și lucruri noi, după cum o demonstra Vârsta ingrată, constând În mare parte În „scene“ care puteau fi interpretate Într-un context care Îngăduia manifestări de zece sau douăsprezece ore, În locul obișnuitelor două sau trei. În general, editorii se plângeau (sau susțineau că cititorii se plâng) că În povestirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
existat suficiente momente importante În viață din care dialogul era exclus În mod axiomatic (ca de exemplu, un om care stă Întins În pat și meditează asupra norocului său). Dar, dacă doreau dialog, avea să le dea dialog - și Vârsta ingrată abia dacă mai conținea altceva - și atunci să vedem ce mai aveau de zis criticii. Probabil n-avea să le placă mai mult decât narațiunea internalizată, Își spuse el sec. Se resemnase la gândul că nu va fi niciodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doi și deschisă trebuie să fie o singură fereastră, ca dânsele (dacă vor deveni prea țicnite) să fie îndru- 213 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Bunăcreșterea dumitale ar putea merge în direcția de-a nu ne face și mai ingrată misiunea ce ne revine. Domnul Robin, deși foarte artist, era o persoană nespus de serioasă. Pinky oftă. - Și ce mai făcea domnul Robin? - O mulțime de lucruri. Nu puteai să spui exact ce nu făcea. Boxa, călărea, canota, superviza afacerile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
margaretele erau cele mai frumoase flori de pe pământ!). Râdea fericită și făcea piruete, dezvelindu-și, În toată grația, pulpițele frumoase până sus (cunoșteam fiecare aluniță, fiecare semn de pe cuprinsul lor). Veni lângă mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată În care am fost surprins), Îmi șopti că ar dori să bea un pahar de șampanie Împreună cu mine și mă sărută fugar pe obraz. Apoi Îmi atrase atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și prorocitoare stele De-ale grațiilor amoruri, de-ale nimfelor iubit; Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-ar șopti, viața-i toată n-ar sfârși de povestit. .......................................................... Dar în camera îngustă lângă lampa cea cu oliu Palid stă cugetătorul, căci gîndirea-i e în doliu: În zădar el grămădește lumea într-un singur semn; Acel semn ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
seară, ascunzându-și privirile pofticioase și luându-și o figură serioasă Îi spuse: Ascultă fetițo, eu sunt stăpânul casei și trebuie să știu tot ce s-a Întâmplat, așa că nu te poți ascunde și să nu mă pui În situația ingrată de a mă convinge personal de lucrul acesta, evident numai cu acordul tău, mai adăugă fostul șef de jandarmi, cu privirea-i de oțel, așa ca măsură de prevedere! Ești stăpânul casei dar nu-i frumos să mă Întrebi despre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
număr de treburi Înscrise În agende. Cărțuliile cu pricina au rolul jucat odinioară de supraveghetorii care Îi hărțuiau la colegiu, aducându-le În fiecare clipă În minte că sunt sclavii unei ființe raționale de mii de ori mai capricioase, mai ingrate decât un suveran. Iar când ajung În sfârșit la vârsta menită repausului, gustul pentru fashion, vremea eleganței s-a sfârșit pentru totdeauna. Așa se face că trăsura cu care ies la plimbare are scăriță mobilă cu mai multe trepte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ei scene, se descurcă destul de bine. Totuși, nu era o prestație care s-o scoată în evidență. Tinerii - Lisandru și Demetru - erau mediocrii, dar revelația a fost Hazel Duffy, care o juca pe Helena. De obicei, rolul acesta era unul ingrat, smiorcăit: fata pe care nu o dorește nici unul dintre băieți și care se trezește ca să afle că, datorită magiei, amândoi sunt dintr-odată fascinați de ea și refuză să-i creadă. Dar, pe lângă Hazel Duffy, ceilalți trei îndrăgostiți nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă MM o ducea în cimitir pentru mica discuție; ar fi fost jenant de potrivit, deși puțin cam grosolan. Și mă mai întrebam și dacă acel comentariu al lui Hazel fusese complet inocent. O pusese pe Tabitha în cea mai ingrată postură posibilă. Dacă Hazel era o intrigantă - și cel mai adesea cele tăcute sunt cele mai rele - avea destul de lucru la această producție. Latura cea mai puțin plăcută a firii mele îmi spunea că o să iasă cu scântei. Totuși, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fapt, la rigoare, dictonul Îi este doar atribuit dramaturgului latin, nu Îi și aparține: personajul din Heautontimorumenos care rostește celebra replică precizează limpede că nu face decât să citeze vorbele altcuiva, un autor contemporan cu Terențiu, al cărui nume istoria, ingrată cum e, nu l-a reținut. - Dacă mister Adam dorește micul dejun, este rugat să apese butonul galben de lângă comutator. Vocea cu inflexiuni profesionale venea dintr-un difuzor din perete și aparținea unei femei tinere, dacă auzul meu Își conservase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fluviul Tigru, se consumă unul dintre episoadele cele mai... cum să spun?, mai obscure și mai interpretabile din biografia eroului. El anunță demobilizarea contingentelor de militari macedoneni deveniți inapți pentru război (vârstnici, răniți...), ceea ce este interpretat de ostași drept renunțare ingrată la serviciile lor, În condițiile În care Alexandru pare a se baza tot mai mult pe zecile de mii de iranieni recrutați și integrați (cu reticențe și dificultăți, dar integrați) În falangă. La nemulțumirea conaționalilor, regele răspunde prin izolarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mie sau spusele dumneavoastră sugerează că mi-ați salvat a doua oară viața? - Puteți s-o luați și așa, dar nu e neapărat nevoie să-mi fiți recunoscător. Nici nu mă grăbeam s-o fac, i-am replicat țâfnos și ingrat. În gând, se-nțelege, omul nu merita deloc un tratament verbal contondent. - Așadar, motivele tentativei dumneavoastră de evadare ar fi nesiguranța și lipsa de informații. - Câteva dintre ele, mai sunt și altele... - Să ne oprim, deocamdată, la acestea. Nesiguranța pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
18.48, o mărturisea vechiul orologiu care domina peronul gării copilăriei. Când a dat cu ochii de cadranul alb și rotund, Toshiro Fujimori și-a privit, din instinct, rablamentul expirat de la mână. La urma urmei, era un rău și un ingrat: de pe la 15 ani, de când Îl primise cadou la o zi aniversară, ceasul lui se comportase ca un redutabil aspirant la distincția Serviciu credincios. Merita chiar prețuire și recunoștință, iar el... Timp de o secundă-două, cât gândise toate astea, junele student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Antonio José de Almeida: evreu, jurist, bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de culise. Oportunist, laș, imoral - nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neastâmpărul e chin, mulțumirea de sine - moarte. Misiunea artei e să scoată misterul din imensa burtă a banalului. Arta trebuie ferită de clinciurile conjuncturilor. Unele lansări de volume sunt adevărate parastase antume. Arta - această incomodă oglindă a lumii. În societățile ingrate și inculte, pălăriile artiștilor pot fi folosite și pentru cerșit. Dostoievski - acest ocnaș al abisurilor umane. Capodoperele nu pot fi receptate decât la temperatura arcului voltaic. Arta devine autentică după ce se scutură de toți pomii lăudați. Orice suflet de artist
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]