1,213 matches
-
atribuie minim un predicat constituie baza unui conținut propozițional. A vorbi de "decor verde" și de "stîncă tare și masivă" (T19) pentru a califica un perete de escaladă înseamnă a face o afirmație descriptivă despre un obiect al lumii, legată inseparabil de actul ilocuționar de recomandare. Asemenea enunțuri nu exprimă un conținut descriptiv obiectiv și independent de o atitudine subiectivă: "Nu există reprezentare gîndită fără un subiect gînditor, și orice subiect gînditor se gîndește la ceva" (Bally 1965: 38). Din caracterul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
reprezentare gîndită fără un subiect gînditor, și orice subiect gînditor se gîndește la ceva" (Bally 1965: 38). Din caracterul indisociabil al unui conținut descriptiv și al poziției enunțiative care orientează argumentativ orice enunț, decurge faptul că o procedură descriptivă este inseparabilă de exprimarea unui punct de vedere, de o țintă a discursului. La nivelul compoziției textuale, oricare ar fi obiectul discursului și întinderea descrierii, aplicarea unui repertoriu de operațiuni de bază dă naștere la propoziții descriptive care se regrupează în perioade
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o schemă simplificată de bază: Schema 19 Această schemă trebuie completată în lumina unui principiu dialogic care ne permite să ținem cont de posibile restricții: Un discurs argumentativ [...] se situează întotdeauna în raport cu un contra-discurs efectiv sau virtual. Argumentația este astfel inseparabilă de polemică. A apăra o teză sau o concluzie se reduce întotdeauna la a apăra împotriva altor teze sau concluzii, tot așa cum a intra într-o polemică nu implică numai un dezacord [...], ci mai ales stăpînirea unor contra-argumente. Proprietatea argumentației
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este format din bucăți succesive, un fel de sub-texte în interiorul textului. Pentru a recunoaște un text ca pe un întreg, trebuie perceput un plan de text, cu părțile sale și/sau o ordonare de secvențe. Această percepție în succesiune este inseparabilă de o înțelegere sintetică a părților și a ansamblului pe care-l formează: "a înțelege un text înseamnă a-l înțelege ca pe un întreg" (Meyer 1992: 88). Așa cum spun și M.A.K. Halliday și R. Hasan: Unitatea lui
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
clipa în care a devenit "fiul pierdut". Intensitatea repetiției, în P12, a lui "aș fi dorit să știu" se lămurește atunci cînd Borges spune că "problema timpului este problema noastră" și atunci cînd precizează că întrebarea asupra identității noastre este inseparabilă de această problemă. Reluînd fraza sfîntului Augustin: "sufletul meu arde căci doresc să știu", el spune cu claritate că nu-l interesează anecdota cronicii, ci acel ceva pe care apologul îți permite să-l întrebi. Referințe și lecturi recomandate: - Jorge
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în presa scrisă, cît și în anunțurile publicitare, roman sau poezie. Este unanim recunoscut astăzi că nu a existat text fără peri-text care să-i delimiteze marginile. În schimb, nu se admite prea des că un text are o existență inseparabilă de alte texte care-i minează frumoasa, dar iluzoria unitate. Cazul cotextualității texte vecine material nu privește numai culegerile de nuvele, de povești sau poezii, ci și paginile din cotidienele noastre, revistele ilustrate, lucrările științifice și chiar ecranul calculatorului nostru
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Republica Federală a Germaniei și URSS, semnat la 9 noiembrie la Bonn888. Pentru prima dată drepturile cetățenilor sovietici de origine germană s-au regăsit într-un document de drept internațional. Devenea evident că realizarea unității statale a poporului german era inseparabilă de destinul întregii Europe 889. Principala putere europeană va trebui să-și asume în viitor un rol eminent în Europa și în lume, dar ce fel de rol? Noua ordine internațională presupune că această țară să părăsească discreția cu care
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
frumusețea fizică, manifestată prin dezvoltarea proporționată a corpului și prin ținuta lui. În paralel trebuia să se facă educația în filosofie și în artele libere, care dezvoltă însușirile spirituale egale cu cele fizice. Corpul și spiritul constituie astfel o entitate inseparabilă. Aristotel considera sănătatea ca “armonie”, iar gimnastica modelatoare a armoniei ca știință. În accepția lui, armonia era constituită din sănătate, forță și frumusețe. La rândul său, Platon considera gimnastica o sophia, o știință, deoarece îngrijirea corpului se face după reguli
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
credincioșii care caută să-și amintească nu atît cuvintele rugăciunilor cît sentimentele religioase pe care le-au simțit: și aici cuvintele trec în planul secund, iar dacă ținem să le repetăm exact este tocmai pentru că noi considerăm că spiritul este inseparabil de literă: dar memoria colectivă a grupului religios caută să rețină în primul rînd spiritul. Dimpotrivă, muzicienii se opresc la sunete și nu caută dincolo de ele. Satisfăcuți că au creat o atmosferă muzicală, că au derulat motive muzicale, nu sînt
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ne obligă să ne mutăm într-un nou ambient material, pînă să ne adaptăm, traversăm o perioadă de incertitudine, de parcă am fi lăsat în urmă întreaga noastră personalitate: iată cît de adevărat este că imaginile obișnuite ale lumii exterioare sînt inseparabile de eul fiecăruia. Nu e vorba numai de greutatea de a ne schimba obișnuințele 148. De ce ne atașăm de obiecte? De ce dorim ca ele să nu se schimbe deloc și să continue a ne ține companie? Să dăm la o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care să nu ne simțim incomod, ca și cum ne-am teme să nu ne lovim de vreun mod de represiune sau reprobare. Dar chiar și cînd respectăm regulile, gîndirea juridică este prezentă pe toată suprafața cuprinsă. În trecut, imaginea orașului era inseparabilă de amintirea legilor sale. Chiar și astăzi, cînd ieșim din țară și mergem în străinătate, simțim că trecem dintr-o zonă juridică în alta și că linia care le desparte este marcată material pe sol. Viața economică ne pune în raport cu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
stătea acolo, în fiecare duminică. Cum să ignor faptul că era acolo pentru mine. Nu-i spusei nimic lui tata. Începui să visez la străin, noaptea, ziua. Iar în visele mele imoralitatea și morala se amestecară astfel încât în curând deveniră inseparabile. Împlinii douăzeci de ani117. ▪ 2.3. Studiați folosirea prezentului, raportându-l la ansamblul sistemului enunțiativ din acest text (romanul lui Daudet este scris la persoana întâi singular + perfectul simplu, însă în nenumărate rânduri "eu" este înlocuit cu porecla depreciativă dată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
iveală silueta înaltă a unui bărbat în cizme și în uniformă 119. Alături de formele de perfect simplu care asigură progresia povestirii, imperfectele marchează procesele care nu participă la această progresie. De exemplu, a doua frază ("Dacă nu ținea [...] barăcilor") este inseparabilă de prima, de care depinde. Textul nu poate fi citit ca simplă succesiune de fraze situate pe același plan, cititorul este obligat să-l decupeze în unități mai largi: formele de imperfect sunt cuplate cu formele perfective, definind astfel domenii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aici ca mențiune pentru a trimite la cuvântul în sine; în schimb, în modalizarea autonimică "doctor", enunțătorul arată că marchează o rezervă, că în același timp folosește cuvântul în ghilimele și îl și arată ca semn. Spre deosebire de ironie, care este inseparabilă de dorința deriziunii (eventual îndreptată chiar împotriva enunțătorului), punerea între ghilimele arată doar că un cuvânt sau un grup de cuvinte nu sunt folosite în mod corespunzător. Nu este vorba propriu-zis de polifonie, care ar implica punctele de vedere a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mi-a spus că are o mașină magnifică nu presupune că raportorul adoptă această judecată de valoare. Cu toate acestea, există o diferență notabilă între antepunere și folosirea în incidentă: evaluarea negativă pe care incidenta o asociază unui individ este inseparabilă însăși de conținutul unei anumite enunțări în care se produce; incidenta indică faptul că procesul evocat prin enunț se produce în detrimentul actantului asociat adjectivului. Prin urmare, predicatul trebuie să fie marcat în mod negativ. În afara unor situații speciale, nu putem
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorba de un drept subiectiv. Un asemenea punct de vedere domină și literatura franceză. Autorul J. Dabin 555, de exemplu, argumentează că pe planul filosofiei juridice, nu ar putea exista nici un drept fără acțiune, dreptul și coercibilitatea fiind două concepte inseparabile. Și în legislația germană, poloneză, rusă, problema în discuție este controversată 556, încă. În ceea ce ne privește, ne raliem părerii că stingerea dreptului la acțiune are ca efect, în primul rând, posibilitatea debitorului de a se opune executării obligației sale
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
aprecia că dreptul la acțiune pentru valorificarea unor drepturi personale nepatrimoniale nu este prescriptibil. Cum este cunoscut, drepturile personale nepatrimoniale sunt lipsite de un conținut economic, nefiind susceptibile de evaluare bănească. Ele conturează personalitatea juridică a omului. Fiind, în principiu, inseparabile de ființa umană, ocrotirea lor juridică permanentă se impune neexistând nici un interes social pentru limitarea apărării lor în timp. Finalitățile urmărite prin instituția prescripției extinctive nu se justifică în cazul acestor drepturi. Asigurarea certitudinii drepturilor și a stabilității raporturilor juridice
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
se putea efectua. Locul Templului a fost luat de către școala religioasă, care va deveni cu timpul sinagogă. Comunitatea se aduna periodic pentru rugăciuni, imnuri și predici. Dar distrugerea Templului reamintea dispariția națiunii. De aceea rugăciunea pentru restaurarea independenței naționale era inseparabil legată de rugăciunea pentru reconstruirea Templului 33. Au fost mulți aceia care, la Ierusalim ori în exil, s-au îndoit de puterea lui Iahve și i-au adoptat pe zeii cuceritorilor. Unii s-au îndoit chiar de existenta lui Iahve
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este o operă de artă. "Ce bărbat, fie pe stradă, fie la teatru ori la plimbare, n-a fost încântat, în chipul cel mai dezinteresat, de o toaletă savant ticluita și n-a păstrat în sine o imagine a frumuseții inseparabila de cea căreia îi aparținea, făcând astfel din cele două, femeia și rochia ei, un tot indivizibil?" [Baudelaire, 1971, p. 212, subl.n.]. Dragostea, notau frații Goncourt, este deseori "un rêve à propos d'une robe". Rochia este cartea de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
document, care nu poate fi contestat de nimeni, în legătură cu vechimea creștinismului la români, ră spândit în limba latină, este rugăciunea fundamentală a creștinismului „Tatăl Nostru”, care conține 95 % cuvinte de origine latină . Latinitatea și creștinismul la români sunt inseparabile, elemente esențiale pentru mintea și sufletul românilor vechi. Dogmatizarea conceptelor: latinitate, creștinism, continuitate, supraevaluarea a ceea ce am fost și suntem nu a putut decât să dăuneze unei aprecieri corecte a situației reale în care populația locală nord-dunăreană a putut să
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
intervenției umanitare din rațiuni etice sau strict umanitare, încălcându-se principiul suveranității statului. Glasius și Kaldor sunt de părere, în sensul susținerii ideii securității umane, că intervenția se justifică în termeni de autoapărare întrucât "dimensiunile securității interne și externe sunt inseparabile". Astfel, aducând o contribuție la securitatea globală europenii își promovează, implicit, securitatea internă.. Schimbarea contextului global cere o abordare radical diferită a securității. Nu mai este posibil să fie apărat un anumit teritoriu sau un grup de persoane în izolare
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Timpul era inseparabil de evenimente, cel mai important fiind considerat rotirea Pământului În jurul Soarelui. Pe vremuri, În antichitate, exista doar "timpul local". Dacă Îți dădeai Întâlnire cu cineva, nu exista "sfertul academic", ci eventual "ne vom vedea la apusul soarelui". Mișcarea astrelor era
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
persoană] este o ființă gânditoare inteligentă, care posedă rațiune și reflexie, și care poate să se considere pe sine însăși în identitate cu sine, aceeași entitate gânditoare în locuri și momente diferite; ceea ce realizează doar prin intermediul acestei conștiințe, care este inseparabilă de gândire și pare să-i fie acesteia esențială: este imposibil pentru oricine să sesizeze, fără a percepe, faptul că într-adevăr percepe"45. El întemeiază în modalitatea noetică a percepției întreaga metodologie a conștiinței de sine pentru a țese
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reflexive, aceasta din urmă diseminând în multitudinea de repere axiologice ca o condiție necesară și înrâuritoare. Reflexivitatea este întrețesută în sistemul cognitiv uman și apare în determinare substanțială la toate nivelurile. Nu se poate vizualiza decât o funcționare a psihismului inseparabilă de mecanismele reflexive, conștiința de sine fiind instanță concrescută pe constituția spirituală omenească. Subiectul se recunoaște pe el însuși și începe de aici o aventură caracterizantă plină de implicații, convertind în calitate și în însușire identitară tot stratul de material
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
imboldul său real și de adevărata sa capacitate, ca să nu alunece pe niște căi ce n-ar fi coincis cu propria personalitate. Socrate este profetul marăă năzuințe spre adevăr și al marii griji pentru sine, ambele afalte într-o legătură inseparabilă. Atît știința cît și viața se pot referi la el cu același drept. Încă din antichitate era obișnuită, în legătură cu el, declarația că a fost cel dintîi om ale cărui idei au privit însuși modul de a trăi96. Avem idei înalte
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]