7,575 matches
-
ar putea să sune cinic. Asta ne-a fost întotdeauna soarta, am ținut întotdeauna morțiș ca alții să ne poarte de grijă, să se ocupe de problemele noastre, încît indiferența față de propriul destin și propria soartă ne-a intrat în instinct, făcîndu-ne să părem handicapați în ochii străinilor. — Dacă e chiar așa de neagră situația, zice Sena, de ce n-ați putea s-o schimbați chiar dumneavoastră? Știți bine că de ani de zile foarte multă lume își pune toate speranțele în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stației, acum e liniște și pace, le spune, puteți complota după pofta inimii. Mă așteptam să discutăm despre lucruri serioase, se supără Părințelul, nu despre curve, desfrînați sau viața privată a fiecăruia. — Eu după asta mă ghidez, recunoaște Curistul, după instinctele animalice, zice ciulindu-și încă o dată atent urechile, o fi închis-o de tot sau a dat-o doar mai încet? Dacă bine îmi aduc eu aminte, începe să recapituleze Roja adunîndu-și gîndurile, Delfina a fost prima care a început
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Uite cine erau de fapt personajele care s-au interesat cu adevărat de soarta acestei țări, în comparație cu ei tu ești un nimeni, Roja, se gîndește iar încotro s-o apuce, dacă ar fi mai bine să se lase călăuzit de instinct sau să se dea bătut de pe-acum. Așa v-au fraierit de la bun început, simte Gulie cum se încinge atmosfera, începe să țipe și el din toate puterile, îi face semn dintr-o privire lui Tîrnăcop, ia verifică-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
are stofă, zice Curistul. Cu toate pramatiile alea, spune Dendé, nici în ruptul capului. Nu te ambala, Gulie, ce, nu-l cunoști pe Roja? E schimbător ca vremea, ce l-ar costa să pună lacăt șandramalei și să-și urmeze instinctul? Nu-i așa de simplu, se încăpățînează Tîrnăcop, nu ăsta fusese pactul revoluției, spune Gulie, cum să-și lase el totul baltă și să plece? Nici dacă fi vreo femeie la mijloc, zice bănuitor Curistul, Roja ăsta a fost întotdeauna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
putea mișca decît în scaunul cu rotile, dar asta nu mai conta, domnul Președinte trebuia să lase impresia că numele lui nu-i cu nimic ieșit din comun față de al celorlalți și că este pierdut undeva la capătul listei, Gulie. Instinctul i-a spus că e mai bine să stea deoparte, rezistă Roja, îi dicta conștiința, demonstrează că ești tare, că te poți abține, înalță-ți spiritul, cei mai tari revoluționari sînt cei care își pot înfrîna dorința de-a ieși
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
complexe ale lor o să apară o fisură, o să se producă un scurtcircuit. — Speranța moare ultima, zice Dendé, recunosc că și eu mă gîndeam că, cine știe? Aici vorbim deja despre inconștiență sau de vagabondaj, îi mustră Bătrînul cu bunăvoință, de instinct de vînătoare sau, mai grav, de masochism. — Cu toate astea știam că Roja ținea morțiș ca cel puțin noi să ieșim la înaintare, dacă dînsul nu mai era în stare, zice Tîrnăcop. — Mi-am aruncat ochii pe ele, reia Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plinuță decît este în realitate, să știi că nici eu nu știu prea bine ce caut, sînt însă sigură că o să găsesc ceva care o să-mi confirme bănuielile, se impacientează și mai tare, pe mine nu m-au înșelat niciodată instinctele, de asta poți fi sigur, îl amenință lăsîndu-se pe vine și începînd să arunce cu rufăria în toate direcțiile ca o apucată. Chiloți, ciorăpei, pantaloni, cămășuțe, ce păcat că nu mai lucrez eu acuma la Tricotajul, norocosule, i-o trîntește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
transformă cenaclul într-un mic salon de plăceri din astea și vezi ce-o să iasă. Îți garantez eu că merită sacrificiul. Cine spunea că nu sînt și ei oameni? Se distra Delfinaș pe seama lui, că n au și ei sentimente, instincte, că e imposibil să devii prieten la cataramă cu lighioane de soiul ăsta? Fusese prea mult? Exagerase, își pierduse prea ușor capul? Mersese prea departe? Nici nu mai știa ce să-și reproșeze cînd simți că totul începe să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
urma întocmai planurile Securității. Pe cînd, dacă și schimba ehipa odată ce jocul a început, cine știe la ce se putea aștepta, era prea riscant să dea pasărea din mînă pe cioara de pe gard, îi spuse. Cîtă perfidie, au încercat atunci instinctele s-o avertizeze, dar era deocamdată hotărîtă să meargă pe mîna lui Roja. Clipea, se uita țintă la Părințel, îl studia din nou din cap pînă în picioare, așa cum o mai făcuse de nenumărate ori pînă atunci, fără să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de minune mizeriei, se adaptează cu o ușurință fantastică. Foștii clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori sunt și ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre locurile de cerșit și spre ,,comorile,, din pubelele patriei. Cerșitul are o față umană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de câteva ori pe cele mai diverse voci, după care se scurtcircuitează brusc, semn că s-a ajuns la capătul traseului. Pasagerii se Îmbulzesc la ieșire ca o mică hoardă barbară. Instinctele primare iau locul rațiunii și toți dar absolut toți, coboară ca scăpați dintr-un incendiu ce le-a pus viața În pericol. Antoniu coboară ultimul, singurul pasager a cărui existență nu e răscolită de tumultoase valuri de neliniște și grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dimineața? Eu nu-l am decât pe porumbelul meu alb care ciugulește firimituri de pe pervazul ferestrei În fiecare dimineață, dar el nu poate da telefon sărmanul. El simte că-mi este drag. Era ea, sunt sigur, malefică, Împinsă de propriile instincte să mă terorizeze, să mă facă să uit leagănul În care trupușorul pruncului nostru, răspândea un miros de lapte vanilat. Era ea. Nimeni nu poate să-mi scoată asta din cap. La ora trei dupăamiază, am fost la mitingul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de prima tinerețe, nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele și, În lumina chioară a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-aș fi dat bani, obiecte, mâncare, haine, din milă că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
egal În disperare, sărăcie, boli, gunoaie, șobolani și insecte, cu celălalt. În ghetou, sexul este o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare de normalitate. Tot ce este firesc, devine complicat, și nelămurit, iar fantoma resemnării dă la o parte cu mâinile ei străvezii, viitorul, ca pe o perdea care obstrucționează vederea. Nu există oglinzi, deci nu ai cum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Începusem s-o pândesc, să Îi cer din ce În ce mai multe Întâlniri, să Îi pretind să-și petreacă timpul liber cu mine. Nu realizam că situația ei familială o Împiedică să facă acest lucru, nu ascultam decât de propriile-mi sentimente și instincte, ce mai, judecata mea o luase razna. Singurul lucru bun a fost acela că am avut puterea să Învăț și, la un an și cinci luni de la prima mea Întâlnire cu Ema, am terminat cu a treia medie pe an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a funcționat Însă ca un ceas și mâinile nu s-au descleștat de pe pictură. Era nevoit să o vândă, trebuia să plătească operația de stomac a soției lui, grav bolnavă. Portretul de femeie avea o istorie interesantă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt un biet ratat, dar asta nu Înseamnă că mai pot schimba ceva. Eu nu miros a scorțișoară și a aluat de plăcintă, eu nu am privire inocentă și nici nu vorbesc cu soarele și cu stelele. Mi-am pierdut instinctul social și bucuria de-a visa. Tot ce mi se Întâmplă e Însă viu, nu am de ce să mă plâng. Mă pup În bot cu șobolanii, mănânc câteodată pâine mucegăită, Înot prin gunoaie, mă Împrietenesc la cataramă cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
destul de gros de zăpadă pufoasă, lucru pe care l-am constatat când am coborât din tren și am început să-mi caut din priviri sora. Am văzut-o imediat și am observat că se îmbrăcase în întregime în negru, din instinct, desigur. Se apropie și ridică spre mine, ca să o sărut, fața mică și palidă umbrită de o beretă neagră de catifea. Farmecul lui Rosemary vine din faptul că e percepută ca fiind petite. Are fața lungă, nasul puternic și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ființei mele a extraordinarei experiențe de a o vedea aici. Îi vorbisem despre „diminuarea duplicității”. Cu ce viteză uimitoare se sfărâma acel zid și ce spații nesfârșite - mi-am dat seama în clipele acelea - se deschideau înaintea ochilor mei uimiți. Instinctul care mă îndemnase să o aduc pe Georgie aici, și încă atât de curând, fusese unul corect: iar printre sentimentele contradictorii care mă încercau am intuit probabilitatea de a o iubi pe Georgie mai mult, de a o iubi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am dat seama imediat și fără nici o urmă de îndoială că întrerupsesem o scenă de dragoste. Bărbatul era Palmer. Am închis ușa și am pornit-o în jos pe scări. 20 Am aprins o lumină în hol, găsind întrerupătorul din instinct, și m-am întors în încăperea prin care intrasem. Am apăsat și aici întrerupătorul și s-au aprins mai multe lămpi. Am observat în treacăt camera albă, plină de cărți și fotoliile cu huse din stambă. M-am dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dat seama că nu mai rămăsese nimic pentru bărbat, așa că s-a văzut constrâns să fure focul de la zei. Planul lui era să ridice oamenii la un nivel de civilizație mai avansat decât al oricărei alte vietăți. Anumitor colegi acest instinct fratern le amintește de funcțiile executate de mușchii cremaster. Așadar, e clar, nu? Ridicarea testiculelor Înseamnă stârnirea conștiinței de sine a bărbatului. Karp băgă de seamă consternarea noastră. — Se susține că importanța bărbatului a fost diminuată odată cu trimiterea primei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
De aceea, Martin preferă să vorbească despre „sexul gri“ - din respect pentru un sistem endocrin În care diferența dintre masculin și feminin este rareori clară și niciodată definitivă. Deschise ușa. O plăcuță anunța că intrăm În secția pentru „Deformări ale instinctului sexual“. Un cuplu tânăr studia o tejghea pe care se aflau, se pare, niște instrumente, În timp ce doi bărbați mai În vârstă cercetau niște plăcuțe din lemn, care atârnau din tavan. Ne-am Îndreptat spre o a treia plăcuță care relata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scot nici un cuvânt, doar niște gâfâieli și sâsâituri amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit, năpădit de o ceață roșie, dureroasă În loc de conștiență. Mi-am tras genunchii la piept, din instinct, am tușit, am hârâit și m-am răsucit. Simțeam pietrișul frecându-se de tâmple și m-am gândit confuz că poate ar fi suficient să adorm ca durerea să dispară. Dar rafala de pumni continua să cadă, țintindu-mi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scosese deja priza din ultima sa schemă financiară? În cinema nu se auzea nici pâs. Poate câteva scaune să fi scârțâit, dar la fel de bine puteau fi tălpile noilor mei bocanci. Deși am Încercat să pășesc cât se poate de firesc, instinctul mă făcea să evit să fac zgomot. Probabil că o parte din mine se temea să nu fie descoperit. Nu prea mă am la inimă cu Stegemann, mai ales de la Paștele trecut când am reușit să vărs cafea fierbinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
proiector. M-am răsucit și mi-am dat seama că estimase corect: cu un sunet Încordat, capătul filmului se strecură În proiector. Era doar o chestiune de secunde Înainte ca lumina becului să pătrundă prin celuloid. Am Închis proiectorul din instinct. Abia după ce scoase un oftat scârbit de ușurare, am realizat că spectatorii Își dăduseră seama de prezența unui oaspete nepoftit În camera de proiecție. Stegemann cel puțin părea s-o fi făcut pentru că, brusc, se auzi un scaun de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]