1,015 matches
-
erotice însoțite de desenele excepționalei artiste Uca Maria Iov care trăiește în Olanda. A.B.Cum arată o zi din viața Dumneavoastră? Aveți regrete? Am muncit 42 de ani ca inginer, am călătorit mult și am scris mult, la început instinctiv, cu timpul am devenit mai atent la formă și la eufonie. Am experimentat și perfecționat arta colajului poetic care mă încântă și azi. Aș menționa câteva colaje remarcabile realizate cu Nicolae Tzone și Yigru Zeltil, cu Dorina Sisu, Ana Sofian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
purta Încă galoanele de aur ale ieșirii din frică și letargie politică, „orașul revoluției” și al primilor martiriă, nu numai că erau priviți cu ură, justificată, de pături largi intelectuale și formatoare de opinie, dar urmau să focalizeze Întreaga și instinctiva antipatie și rezistență adunată În cele cinci decenii de injustiție și ruină națională și economică. Dacă Iliescu ar fi rămas „În mișcare”, dar n-ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sfârșit ca un bandit de drumul mare, condamnat În pripă și pe ascuns de un grup improvizat și apoi Împușcat, se pare, spontan, fără ordin, de o trupă de copii, de fii de țărani care Îi urau pe „cei doi” instinctiv. Putem conchide deci, după opinia Grecilor din „perioada lor tragică”, când Nietzsche crede că acest popor miraculos se afla pe culmea creației și originalității sale gânditoare, că „Ceaușescu a fost un om nefericit”! Dar Iliescu, care... se pare, e la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existența, și nu e vorba atât de o „revenire, de o Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du temps perdu e de fapt căutarea, la Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial, a acelei „forțe” ascunse a vieții, inaccesibilă nouă, umanilor, Prezentul care, cum o spuneam mai sus, este el Însuși un zeu, adică este fix, neschimbător, același și etern. (Am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
erijează În conștiința ei vie, explicită, cum ar fi istoricii sau scriitorii. Multe din foarte gravele erori pe care le-am săvârșit, singuri sau În grup, În secolul trecut, au fost cele care au pornit tocmai din acest reflex nenorocit, instinctiv sau indus de alții, nu numai de a „da vina pe alții”, dar de a ne exersa resentimentul, una din marile boli ale umanității În modernitate, descoperite și analizate magistral de Nietzsche. Resentimentul nu În primul sens, cel curent, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exaltare livrescă” - momentele când am parcurs romanul Roșu și negru al lui Stendhal, carte pătrunsă de același spirit, al „cultului individualității extreme”. Cam după vreo trei decenii, Dostoievski, publicând În ’861 Crimă și pedeapsă, Își „trădează” aceeași „aplecare” sau „mod instinctiv de a prețui” și de a „exagera” În această valorizare, distincție, ierarhizare, Întorcându-l Însă „pe dos” pe Julien Sorel și admirația sa totală și emoția sa organică pentru marele dispărut, pentru Napoleon, creând un criminal, e drept, dar care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ascunsă” pe care tinerelul care am fost a trăit-o citind și recitind aceste două romane fundamentale - ce sunt mai mult decât atât! - se explică și prin faptul că găsisem o justificare profundă, amplă, a propriilor mele Înclinări și simpatii instinctive Într-un moment În care, anii cincizeci, profund și brutal staliniști!, individul și cultul, valoarea sa erau nimicite În praf pentru cultul maselor și al „rolului lor În istorie”. Dar... după ce ne deosebim „noi, romanticii” sau „postromanticii” sau, mai știi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru ființă! A fi bătrân, cred eu - și pentru o dată mă conformez părerilor diverse și unanime, sceptice, dar și realiste despre această vîrstă -, Înseamnă, de fapt, Închidere În sine, stingerea sau anemierea interesului pentru ceilalți și problemele lor, o anume instinctivă neîncredere sau poate chiar rea-voință față de cârdurile tinerilor care intră pe trotuarele existenței sociale tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul amic că „Breban are, totuși, talent!”, Matei, Într-adevăr, a arătat, spre uimirea mea, o capacitate extraordinară de a-și Înfrânge prejudecățile și reflexele, unele instinctive probabil, m-a invitat „numai pe mine!” la o masă pe care a pregătit-o singur și am petrecut o lungă seară În care mi-a declarat că textul meu l-a convins și că, probabil, voi ajunge un bun
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atipici, nu numai lipsiți de complexele firești ale oricărui ins cu o inteligență sub-medie, dar făcându-și din acest invizibil și unanim acceptat handicap psihic o armă, răsturnând valorile și, mai ales, profitând cu o viclenie energică, de tip sub-uman, instinctivă și lipsită de nuanțe, pentru a „apăsa” În ceilalți pe acele „leviere”, butoane ascunse, articulații ale nemulțumirii profunde și ne-exprimate față de rolul și statutul lor social sau familial, față de „viața care le era datoare!”, organizîndu-i și apoi... trimițându-i
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă În amplul său studiu asupra filosofului. Această ciudată „voință de putere” -, care printre altele arată Încă o dată Înrudirea „instinctivă” a lui Nietzsche cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi critică pe toți: conceptul de voință care, la autorul nostru, crede Heidegger, extrapolând carnetele sale postume, deoarece, se știe, cartea scoasă de sora sa cu același
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
l-a tot reluat încă de la Paris, mă face să zâmbesc. Are privirea mereu melancolică și se ține mai mult cu ai săi din Ungaria, ca și noi, de altfel, cu ai noștri din România - sindromul Estului, al familiarității căutate instinctiv pe meleaguri străine, în mijlocul celor ce răspund aceluiași cod de comunicare, aceleiași fișe identitare. (Simt nevoia unei paranteze marginale, acum, când transcriu pe curat aceste rânduri din carnetul meu de bord: mă gândesc la felul în care memoria reușește să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Edgard Papu, printre alții. Având, vorbesc de mine, „neșansa” de a veni din Ardeal, de a vorbi, probabil, o limbă mai puțin flexibilă, mai puțin elegantă, o cultură cu mult, mult mai lacunară, aș zice o cultură mai ales „instinctivă”. Această „antipatie” fină, acest „dispreț de boiernaș” avea să dureze nici mai mult, nici mai puțin decât trei ani, deși, începând din acea vară, a lui ’58, urma să ne vedem dacă nu zilnic, cel puțin de două sau trei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adusese „în grup”, după trei ani de insistențe ale poetului, dar și după ce a citit prima variantă a romanului meu de debut, atitudinea lui s-a schimbat brusc, mi-a prezis un viitor „măreț” în proza română și mefiența lui instinctivă din primii ani s-a schimbat în accente de reală simpatie și solidaritate umană. După „dispariția” sa din „fauna literară”, ne-am văzut, firesc, mai rar, dar ne-am văzut totuși, și cred că eu am fost cel mai activ
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lor - trei poeți și un critic! -, deși nici un semn „exterior”, social, major, nu ne conforta în opiniile noastre. Am mai spus-o, tinerii veleitari, debutanții - cei până la prima sau a doua carte! - se sprijină peste tot între ei la modul instinctiv, exagerându-și meritele și dovedind blândețe critică față de limitele inerente, mai mult sau mai puțin. În primele ore ale prieteniei noastre, în vara lui ’58, după ce mi-a citit câteva poeme, nepublicabile în anii aceia, și după ce eu i-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
curaj, ci pur și simplu de acea iluminare și energie pe care ți-o împrumută un vis. Vis insistent, tiranic, așa cum sunt unele vise ale unor adolescenți care iau în serios, împotriva sfaturilor înțelepților casei sau ai cetății, cărțile, cetățeni instinctivi ai orașului imaginar ce-și are prinții săi - un Cervantes, un Borges... Cărțile, lumea și ideile cuprinse în ele, preferându-le realității mediocre din jur, ideile eroilor lor care fac să pălească, care ridiculizează chiar ideile adulților din jur, chiar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
religioasă sub ale cărei „cuțite” ei cădeau, adeseori învinși definitiv și dezonorați, nu mă puteam împiedeca, aproape de fiecare dată și la fiecare lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice, proeminente, un Cezar sau Alexandru, pentru generațiile mai vechi, un Napoleon, idol
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
introdus în arhitectura pioasă pentru a destabiliza calota ecleziastică. Această idolatrie modern style, pe lângă care Vishnu cu cele o sută de brațe ale sale pare un avatar sclerotic al Ființei supreme, a suscitat, îmi închipui, în rândul pelerinilor, destule convertiri instinctive la protestantism, dacă nu cumva chiar la iudaismul iconoclast. Fără a merge până acolo, respir categoric mai bine la anglicani și la luterani, sub bolțile bisericii lui Hristos de lângă poarta Jaffa sau în cea a Mântuitorului din cartierul Muristan, sanctuare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sacerdoce, c'est un métier. Rousseau: Si vous voulez réformer un peuple, réformez le système de l'éducation, principalement celui de la femme, car les hommes seront toujours ce que les femmes désirent qu'ils soient. L'homme a une horreur instinctive de la mort, du néant. Le jésuitisme a accommodé la religion aux moeurs du siècle. L'ignorant ne peut être un homme libre. Libertatea merge crescând cu inteligență. Qui petit meliora, caveat peccare, novando. Cel care vrea schimbări, să bage de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu creerul care primește din copilărie, de la mediu, impresii peste impresii, cu privire la ticăloșia Ovreilor de pildă, la dușmănia lor, la necurățenia lor ș.c.l. ajunge să aibă o prejudecată. Ca și stomahul și intelectul nostru are o repulsiune instinctivă cătră rasa aceasta. N-o poate mistui. Și așa s-ar putea explica într-un chip mai simplist, deși destul de științific, antisemitismul. * La un cerc cultural din Lunca, județul Neamțului, lângă Vânători, vorbeam cu tovarășul cu care m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adâncește cu scenariul căutării animalului mitic cu rol de călăuză sau ipostază totemică a alesei. Flăcăul căruia i s-a promis în schimbul ieșirii în lumea albă „Fata Brună,/ cu Fața Rumenă,/ cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă” urmărește în mod instinctiv traseul care îl va conduce, la momentul magic spre ursita de dinainte de ursire: „trecând un an, doi, trei, patru - douzeci de ani, băiatu a-nceput să plece la vânătoare de unul singur. Pleca la vânătoare. Azi vânătoare, mâni vânătoare, poimâne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
S-a sălbătecit,/ S-a năprăsnicit” (Celei - Olt). Pierderea în lume și mișcarea de rostogolire (semnificația lui a alivăni) în spațiul acvatic al prundurilor corespunde abolirii ființei istorice, marcată fizic prin creșterea nestăvilită a părului, ca „manifestare a vieții vegetative, instinctive și senzuale”. Marcă a puterii spirituale, părul lung este urmarea interdicției inițiatice de a fi tăiat: „a pierde părul înseamnă a pierde puterea”. În locul hainelor, trupul se acoperă cu pletele supradimensionate și fecioara ia un aspect bizar, adică se sustrage
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îndemnat să scrie manuale, iar Eminescu l-a dus la Junimea, Creangă nu numai că și-a descoperit vocația creatoare, dar a dobândit chiar și o conștiință artistică, de scriitor, el exprimându-se în scris nu numai dintr-o pornire instinctiva de a se destăinui, cum au spus unii, ci având o concepție și o viziune proprii actului creator. Că orășean, a fost toată viața un însingurat, negăsindu-și locul altundeva decât în satul natal. Obsedat de ideea trecerii timpului obiectiv
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
neîntrecutei povestitoare, inteligența, talentul ei de-a învia oameni și vremuri. Acestea trecuseră și în scrisul ei, aceste haruri narative, vreau să spun, și mai puțin lumea de grandoare și fast în care trăise până la jumătatea vieții. Printr-o reacție instinctivă de opunere și poate printr-un reflex de refugiu, lumea literaturii sale este, în tot spiritul ei adânc, țărănească, robustă, legată intim de natură, hrănită de seve populare. Călinescu nu a vorbit întâmplător de Creangă. Această aristocrată a înfățișat lumea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]