30,710 matches
-
regulă, nu-i cunoaște și care, deseori, nu-l cunosc decît foarte vag, nesigur, incorect. * A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot atît de primejdios ca și a face foc în pădure. * Vorba de spirit: o insulă fermecătoare ce nu aparține nimănui. Zăbovind acolo mai mult timp, există riscul să rămîi fără tine însuți. * Evident, tentația posesiei e mai mare în relațiile cu lucrurile care nu ți se cuvin ori problematice sub acest aspect. Ușor te plictisești
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
Ada Brumaru Giuseppe Verdi înceta din viață la Milano, la ora 3 dimineața, în ziua de 27 ianuarie 1901, după o săptămână în care Italia încremenise în așteptarea sfârșitului iminent al marelui ei Om. Dincolo de Canalul Mânecii, la Osborne, în insula Wight murea tot pe atunci Victoria, suverana Angliei, a Irlandei și împărăteasa Indiilor. Pentru italieni (și nu numai), finalul "erei Victoriene" - cu toată încrengătura ei de semnificații - era un eveniment previzibil, oricum șters de vuetul mulțimii îndoliate adunate în capitala
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
cunoscusem în Elveția, acea doamna energică, volubila și prietenoasă. Scrie atrăgător, atașant, în notă unei sugestive simplități care cucerește de la primele rânduri așternute: "Picotesc, indiferență la peisajul elvețian care defilează prin fața compartimentului în care mă aflu. Visez, plec, fug spre insulele însorite unde îmi voi petrece vacanța împreună cu prietena mea Chloé. E lângă mine și vorbește. Aud, fără să ascult cu adevarat, vocea ei alto, inepuizabila, care, desi iritata de abuzul de tutun, e totuși muzicală. Râsetele se amestecă printre miile
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
va fi vorba și despre relația lor afectiva care se complică neașteptat, despre trecutul lor matrimonial, sentimental și erotic, pe care amândouă ar fi vrut să și-l șteargă din memorie măcar în intervalul de o lună al vacanței din Insulele Eoliene. O vacanță pentru care s-au decis "într-o secundă" și de care frenetica, explozivă Chloé este sigură că va fi "mirifica, ieșită din comun". Femei la patruzeci de ani, cele două eroine căra după ele în călătorie nu
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
desigur, că va reuși să "alunge" bărbații, să-i îndepărteze cu totul de ea, cum își propune în unele clipe, dar intact rămâne, în ce-i privește, sentimentul nemulțumirii, al oboselii și decepției. Antidotul? Prietenia Chloé-i și evadarea împreună în Insulele Eoliene, unde vor și lucra (Lăură este angajată unei agenții de traduceri, antrenând-o și pe Chloé în munca ei), dar vor și trăi, măcar o vreme, numai de capul lor, în libertate absolută și fericite, ce mai încoace si
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță". Până la urmă, această grădină e un fel de vagă anticipare a insulei lui Euthanasius, "raiul pământesc" pierdut de om odată cu păcatul originar (dobândirea cunoașterii, nașterea rațiunii), și regăsit prin depărtarea îndrăgostiților de lumea "rațiunii sterpe", prin întoarcerea lor în sânul naturii originare, ca niște Adam și Eva moderni.
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
părăsit, exercitînd asupră-le o puternică forță hipnotică. Subliminal indusă de cineast prin tot ceea ce a făcut să se vorbească despre o "poetică a fluidelor", la propriu și la figurat. O ciudată retorică a iubirii se poate descoperi și în Insula, al patrulea film al sudcoreanului Kim Kiduk. În perimetrul unui lac de agrement pe care se află cîteva ambarcațiuni modeste, o tînără mută oferă servicii "pe apă" (transport, hrană, sex). Ea se atașează de un polițist în retragere pe care
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
că aici te încadrezi în grup. Poemul tău Hotel Maimonides, 2 seamănă bine cu The English Country Cottage de Ruth Fainlight. Scrii: "De ce sunt visele mele tulburate/ de hotare de trecut, ascunzători, istorii/ cu țărani mânioși.../ Am trăit într-o insulă de pace." Ca o ultimă întrebare: de ce rasă, religie, grup de poeți, tip de poezie ții? E.F. Cred că poemul meu e foarte diferit de Fainlight, care scrie doar despre ea. Eu caut soarta poporului evreu în totalitate, istoria lui
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
de la o vreme afișul și în literatură, nu lipsește nici ea, începînd cu părul roșu al Costanzei, prevestind de la naștere ostracizarea viitoare, și terminînd cu promiscuitățile sau devierile sexuale. Acestea sînt contrabalansate de cîteva idile și personaje pozitive. Păduri și insule La polul opus, al romanelor strictei actualități, găsim Vîrtej de vînt (Giro di vento, Bompiani, Milano, septembrie 2004) de Andrea De Carlo, prozator hiperrealist milanez care s-a impus încă de la debutul din 1981 (Treno di panna). Născut în 1952
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
bosco, Ugo Guanda, Editore, Parma, ajunsă la a șasea ediție în octombrie 2004), cîștigătoare a două premii: Campiello și Alassio Centolibri - Un autore per l'Europa 2004. Dacă luăm seama la "poezia" subiacentă din dedicația cărții, Tuturor celor care îndrăgesc insulele sau sînt, ei înșiși, o insulă, nu sîntem surprinși să o regăsim, de data aceasta explicit, neșteptat de dureros, abia în ultimele nouă pagini ale cărții, dialog mut, pe mare, în vechea barcă părintească, al protagonistului-povestitor cu părintele pescar, trecut
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
la a șasea ediție în octombrie 2004), cîștigătoare a două premii: Campiello și Alassio Centolibri - Un autore per l'Europa 2004. Dacă luăm seama la "poezia" subiacentă din dedicația cărții, Tuturor celor care îndrăgesc insulele sau sînt, ei înșiși, o insulă, nu sîntem surprinși să o regăsim, de data aceasta explicit, neșteptat de dureros, abia în ultimele nouă pagini ale cărții, dialog mut, pe mare, în vechea barcă părintească, al protagonistului-povestitor cu părintele pescar, trecut demult în lumea umbrelor. În rest
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
250 de pagini ale cărții redau cu rară virtuozitate modul de a-și formula perplexitățile acumulate în crescendo de un puști, apoi tînăr student și absolvent, incredul în fața a tot ce-i este dat să trăiască după strămutarea din minuscula insulă din sudul Italiei la Torino. Acțiunea este cum nu se poate mai simplă; cu toate acestea, după primul capitol (mai puțin captivant), cartea nu poate fi lăsată ușor din mînă, spre onoarea Paolei Mastrocola, torineză, născută în 1956, profesoară de
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
mai ales repetitive: părinții lui Gaspare decid să se sacrifice pentru ca băiatul talentat și studios (după spusele celor în drept) să învețe într-o școală bună. Drept urmare, tatăl va continua să pescuiască din vechea lui bărcuță cu motor, în largul insulei, iar mama și Gaspare vor locui la Torino, la mătușa dispusă și ea să se sacrifice, pentru ca puștiul să-și valorifice potențialul și să facă o carieră pe măsură. Dar calitățile acestuia (barcă nimerită în pădure!) ajung un handicap, care
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
premieră italiană, a Oedipe-ul enescian. A rezultat un spectacol de o impecabilă construcție muzicală, un spectacol valabil din punct de vedere scenic-regizoral. Premiera a avut loc la data de 7 ianuarie la Cagliari, capitala Sardiniei, localitate situată în Sud-ul insulei. Interesul, entuziasmul pentru opera enesciană au fost impresionante. Spectacolul de premieră a fost răsplătit cu prelungite urale; urale pentru întreaga echipă a realizatorilor; ...pentru Ștefan Ignat - Oedipe-ul său a fost ovaționat la scenă deschisă. A fost ovaționat dirijorul Cristian Mandeal
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PASTEL Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului drumul spre casă trece dintr-o insulă în alta mă întorc mereu dinspre același fiord înghețat al dragostei de la capătul Pământului în dreptul fiecărei insule am câte o barcă n-am numărat niciodată insulele nici bărcile acum îmi lipsește o auroră boreală ca să le număr le-am lăsat
PASTEL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382789_a_384118]
-
Oglindire > PASTEL Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului drumul spre casă trece dintr-o insulă în alta mă întorc mereu dinspre același fiord înghețat al dragostei de la capătul Pământului în dreptul fiecărei insule am câte o barcă n-am numărat niciodată insulele nici bărcile acum îmi lipsește o auroră boreală ca să le număr le-am lăsat acolo de când tot plec și mă întorc printre păsări galbene care stau într-un picior, sprijinind cerul
PASTEL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382789_a_384118]
-
2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului drumul spre casă trece dintr-o insulă în alta mă întorc mereu dinspre același fiord înghețat al dragostei de la capătul Pământului în dreptul fiecărei insule am câte o barcă n-am numărat niciodată insulele nici bărcile acum îmi lipsește o auroră boreală ca să le număr le-am lăsat acolo de când tot plec și mă întorc printre păsări galbene care stau într-un picior, sprijinind cerul, aici toate păsările sunt galbene, galbeni sunt și ochii
PASTEL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382789_a_384118]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SOLITUDINE HIBERNALĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă simt atât de singur... Câteodată... De parcă aș fi o insulă-n pustiu, Simt... Ochii tăi nu pot să mă mai vadă... Simt iarna, vag amurg de vis târziu. Cu trene lungi vin amintiri perene, Săruturi dulci în dimineți tresar, Veri și zăpezi, amoruri vii sau terne, Mă-nvăluie-n iubire... Aspru jar
SOLITUDINE HIBERNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382819_a_384148]
-
lăuntric". Căci, așa cum nu ostenește a repeta antologatorul, "lirismul e, nu de puține ori, ceva ce nu ți-ai propus, o întîmplare norocoasă". Un fruct al spontaneității, "de care uneori nici măcar autorul n-are cunoștință", materializat într-un șir de "insule de simțire-gîndire oarecum excentrice viziunii poetice predominante". Intuiția de poet a lui C. Abăluță merge fără greș (Cioran: "Orice poet adevărat este în mod necesar un critic de prim ordin") împotriva materialității pompoase (și oneroase) a unor compoziții greoaie la
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
satisface toate gusturile), "dezbateri ideologice" moderate de Eugen Florescu (autorul nemuritorului îndemn către jurnaliștii din Timișoara: "Fiți curajoși! Băgați pe cinci coloane, cu litere mari, "Epoca Nicolae Ceaușescu!"" și, pour la bonne bouche, transmisii în direct ale mondenităților de la Cotroceni, insula zburătoatere, plasată mai departe decât Luna de problemele reale ale românului. Ale unui român de preferință orb și mut, pentru care televiziunea și radioul ajung să fie mai otrăvitoare decât zilnicul țoi de sodă caustică preluat sub numele de votcă
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
scurtul timp care le mai rămîne de trăit. Condamnîndu-și pe veci geamănul la întuneric însă nu și la uitare, Ludovic devine și rămîne despot absolut. E altul. Într-un epilog, deloc aleatoriu și nicidecum superfluu, care se va petrece în insula Sfînta Margareta, prizonierul ce poartă o mască - prin urmare, este dublu invizibil - lansează, din spatele zidurilor, un mesaj. Scrijelit pe o tipsie de argint, care brăzdează cerul mohorît. Comparația fenomenului cu o cometă e atît de evidentă încît poate chiar rămîne
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
pe alocuri și în cantități corecte. Dragostea dintre doamna Pelaghia și domnul necunoscut nu e doar un adulter între vecini, ci și o instabilă, precară, dar reușită de fapt formă de evazionism sentimental. Trăirile amorfe ale acestei femei produc mici insule de modernism analitic de bună calitate: "Avea impresia că, în drum spre casă, străbătuse un tunel. Amintirile zilei pe cale de a se încheia îi ațineau calea, punîndu-i întrebări, o însoțeau ca niște mici duhuri care parcă aveau puterea să-i
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
acum vreo zece ani: nu e clar că metalepsele din Diderot nu sînt identice cu cele din textele optzeciste? nu se știe că autenticismul interbelic e diferit de cel al unui Nedelciu, spre exemplu? Mai e nevoie să demonstrăm că Insula lui Groșan este postmodernă cînd ea este făcută manifest să fie așa - extrapolînd, un text precum Insula este în aceeași măsură postmodern pe cît era Ion al lui Rebreanu realist... Sînt deja distincții-axiome cu care operăm de ceva timp asupra
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
textele optzeciste? nu se știe că autenticismul interbelic e diferit de cel al unui Nedelciu, spre exemplu? Mai e nevoie să demonstrăm că Insula lui Groșan este postmodernă cînd ea este făcută manifest să fie așa - extrapolînd, un text precum Insula este în aceeași măsură postmodern pe cît era Ion al lui Rebreanu realist... Sînt deja distincții-axiome cu care operăm de ceva timp asupra acestei perioade clasice a postmodernismului românesc. În fond acesta este păcatul fundamental al Traficului de frontieră - perpetuează
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
sau de gînduri, sentimente, obiceiuri, datini, apucături; sunt sortite să fie înghițite de Mareea Existenței, indiferentă față de încropirile izolate, trecătoare, ineficient naturale, mă rog; experiența chibuțurilor,... a colectivelor (șters, notă din 1969), a grupurilor umane, partidelor, organizațiilor de tot felul; insule în mediul turbulent, inconsecvent și aparent ilogic, al vieții, se destramă cu timpul, înlocuite de alte și alte himere "mai bine organizate", s-ar spune; deși soarta lor rămîne aceeași. Chestie de timp și de împrejurări... Ce rămîne, totuși, splendid
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]