2,057 matches
-
fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu bâlciul. — Doar n-au mutat bâlciul aici. Toți au capete de animale. Pearl, ăsta-i un fel de atac... Nu fi proastă. — Asta este, își bat joc de noi, e o insultă la adresa noastră, ascultă-i cum râd... — Cred că sunt beți. — Să-l sun pe John Robert? Nu, pentru numele lui Dumnezeu, o să ne considere absolut idioate. Și, oricum, el nu are telefon. — Ăla de acolo nu-i Tom McCaffrey? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuia să facă papă un spaniol, iar, dacă nu putea să facă aceasta, trebuia să consimtă să fie ales cardinalul de Rouen, și nu cardinalul de la Sf. Petru în lanțuri. Căci se înșală acela care crede că oamenii mari uită insultele trecute pentru beneficiile prezente pe care le obțin. Ducele s-a înșelat, așadar, și el, atunci când a făcut această alegere, care a și fost cauza pieirii lui. CAPITOLUL VIII DESPRE ACEIA CARE AU DOBÂNDIT PRINCIPATUL PRIN FAPTE NELEGIUITE Dar, întrucât
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
-ți știi prietenul la necaz. Și apoi, lasă-mă să te întreb: ce necaz e acela să fii îndrăgostit, amice?” “Nu numai că ești răutăcios, ci te dă afară din casă și invidia, cumetre”. “Păi, aiasta-i de-a dreptul insultă. No! Cum ar zice un ardelean, bun prieten de-al meu. Cum să fiu eu invidios, când abia aștept să ți se împlinească dorința ta cea mai arzătoare?” “Și care ar fi aceea, încurcă lume ce ești?!” “S-o ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
hleiul?). Întotdeauna ne atrage frumusețea luciului de apă. Cât de superficiali suntem! * Când revoluția nu mai este în pericol se proclamă cu dărnicie toate libertățile. * Câți oameni - atâtea dorinței. Cine să le mai satisfacă pe toate? * Câteodată și cerul sângerează. * Insulta nu este decât o revărsare verbală a noroiului care colcăie în oameni. * Repetiția duce la scleroză. * Fumatul este un dezechilibrul psihic. Se restabilește îndată ce individul aprinde țigara. * Automobilul potolește vanitatea. * A trebuit să plec așa departe ca să te simt așa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
în funcție ca needucat, deci prost crescut, dar și aici, ca și mai înainte, comite această nouă gafă de a înjosi pe președinte - care oricum era la final de mandat și nu mai avea chiar nici o zi numărată, dar că insulta se adresa și rămânea pe seama Președinției spre care dl. Geoană aspira ardent!... Ai greșit-o și aici și încă vei mai greși d-le Geoană! În acea noapte ce a urmat închiderii scrutinului am stat, ca majoritatea cetățenilor, cu ochii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
grupuri mari de suporteri ai echipelor Alianța din Lima și Universitatea. CÎțiva țineau cu clubul Municipal, dar cele mai importante grupuri susțineau Alianța și Universitatea. Fiecare ceată forma un lanț În cîte un capăt al curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi pe fațada casei. Pe urmă luă găleata de jos și i-o Întinse lui Julius. Nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un scurt circuit și un incendiu și toată familia ar fi rămas pe drumuri. Și el nu mai știa unde să se uite și se uita Într-o parte, ferindu-și privirea și simțea că prezența lui era o permanentă insultă pentru Guadalupe, pentru Arminda și poate chiar pentru Carlos, fiindcă era pămînt pe jos și era frig, fiindcă bucătăria e de chirpici, fiindcă În micul bufet cu vitrină, care nu seamănă de loc cu bufetul enorm din bucătăria palatului, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se află chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă o insultă și aici și acolo și dincolo, găina, găina și acum au intrat și puii: Julius face un pas, cu gîndul să se aplece și să-i mîngîie: găina și puișorii fug speriați, Încă o insultă și el care voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-ar Întoarce, Înseamnă o insultă și aici și acolo și dincolo, găina, găina și acum au intrat și puii: Julius face un pas, cu gîndul să se aplece și să-i mîngîie: găina și puișorii fug speriați, Încă o insultă și el care voia să-i mîngîie și să-i zîmbească lui Guadalupe, a speriat bietele păsări, care au prins să cotcodăcească și el din nou o insultă pe Guadalupe, care nu Înțelege și e surdă și de aceea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aplece și să-i mîngîie: găina și puișorii fug speriați, Încă o insultă și el care voia să-i mîngîie și să-i zîmbească lui Guadalupe, a speriat bietele păsări, care au prins să cotcodăcească și el din nou o insultă pe Guadalupe, care nu Înțelege și e surdă și de aceea el crede că-l urăște. Să se uite la Carlos poate că n-ar fi o insultă, dar Carlos a uitat de el, are un aer batjocoritor, Își freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bietele păsări, care au prins să cotcodăcească și el din nou o insultă pe Guadalupe, care nu Înțelege și e surdă și de aceea el crede că-l urăște. Să se uite la Carlos poate că n-ar fi o insultă, dar Carlos a uitat de el, are un aer batjocoritor, Își freacă mîinile și se uită peste tot cu un zîmbet fluturînd În colțul gurii, de parcă ar spune: și cu tavanul ăsta ce mai e, coană-mare? Arminda Îi invită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după masă, e din ce În ce mai surdă. „Ia să gustăm, poate că ceaiul ăsta ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt nici n-ar putea rezista mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că ceaiul ăsta ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt nici n-ar putea rezista mai mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aranjeze după întoarcere. Era adevărat că activitatea de reculegere nu-l angaja - dar era o chestiune de politețe față de funcția pe care o deținea. Tews hotărî într-un acces de mânie rece că îndârjirea lui Clane purta toate semnele unei insulte întreținute, intenționate. Trimise o notă tăioasă, ca răspuns, ce declara pur și simplu: Dragul meu Clane, Te voi înștiința de îndată ce mă voi elibera de problemele presante ale administrației. Te rog așteaptă vești de la mine. Tews În noaptea aceea dormi convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ore pe zi. Nu era momentul să se arate milos. Un imperiu atacat nu se dă în lături de la cele mai aspre acțiuni. Orice slăbiciune se poate dovedi dezastruoasă. În timp ce sclavul fu condus afară de către gărzi, acesta strigă o ultimă insultă peste umăr. - Nenorocitule - spuse el - o să ajungi acolo unde îți este locul când Czinczar va veni aici. Clane nu răspunse. Găsea drept îndoielnică ideea că noul cuceritor ar fi fost ales de soartă pentru a pedepsi pe toți răufăcătorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
atingerile au încetat, în afară de cele accidentale. Acum el meditează mai mult, uneori câte o oră încheiată, doar ca să scape de tot răul pe care i l-a făcut ea. L-a nimicit cu trădări; el absoarbe nimicirea, așa cum absoarbe toate insultele rasei. Acum i se pare că e un bărbat gata să absoarbă orice, unicul om, dintre toți cei pe care i-a cunoscut, care a lăsat deoparte vanitatea și a privit dincolo de sine însuși. Tocmai asta i-a displăcut atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe fața pămîntului și au fost nevoiți să cunoască din plin dimensiunile incomensurabile ale prostiei omenești. Mai Întîi a simțit aversiunea iute și crîncenă a tînărului, reacția violentă a mîndriei tinerești rănite, teama de ridicol, susceptibilitatea la jignire, dispreț, batjocură, insultă, dorința de a ataca și de a-și răzbuna mîndria rănită. Apoi a simțit un fel de adîncă rușine și Înjosire: un sentiment de inferioritate, care-l făcea să-i invidieze pe toți oamenii obișnuiți, care-l făcea să regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l Îndure. Și, Într-adevăr, prietenul acesta devotat și urît, care este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-ar trebui să fie surprins vreodată cineva care a fost instruit după Semantica Generală." Adevărul era că nu fusese deloc pregătit pentru o asemenea propunere. ...Ar fi un refuz sau chiar o ezitare în darea răspunsului, socotită ca o insultă de moarte? Exista, desigur un tip de bărbat care ar accepta pe loc toate ocaziile oferite de această situație. Dar bărbații instruiți în stilul Semanticii Generale nu erau de acest tip. Cu voce tare. Își oferi prima barieră de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu unghii), înscris în genul Equus care are multe rase, după cât este de bogată lista raselor de măgar sălbatic. Măgarul a pro-vocat întotdeauna curiozitate, chiar dacă, la drept vorbind, nu are o istorie de prim rang; ba mai mult, a suportat insulte și denigrări fără măsură, în număr de necontrolat. Dar se în-tâmplă, că atacurile cu care acest biet animal a trebuit să se confrunte nu sfârșesc numai în șaua lui, ci și pe spatele omului. Tocmai pe acest front negativ măgarul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ai de ales. La următoarea noastră întâlnire, dacă nu lucrezi împotriva lui fără condiții, te voi ucide. Jurig îl privea, neîncrezător. Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trebuia să plece spre casă, ea îi șoptea întotdeauna „Scuză-mă o clipă“, se strecura în toaleta pentru doamne și-l lăsa s-o aștepte un sfert de oră. Nu-l recunoștea niciodată cînd era însoțit de prietenii lui. Aceste insulte îi umpleau rezervoarele cu furie care se evapora ori de cîte ori îi zîmbea. Iar atunci cînd trupurile lor se atingeau întîmplător, spre el curgea un curent de liniște și tăcere și simțea că înainte de-a o fi atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
albi prin fereastră. întorcîndu-se, se încovrigă pe saltea și-și trecu în revistă prietenia cu Marjory din clipa în care ea trecuse pe lîngă el pe scări pînă seara trecută. I se păru într-asemenea măsură o poveste presărată cu insulte, că își mușcă degetele cu furie, și la colțul ochilor îi apărură lacrimi calde. Se calmă doar cînd se mută pe piedestalul din amfiteatru și vorbi cu o voce liniștită și clară. „...o școală de artă fără ore sau examene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
În sfîrșit, un bărbat cu un nas coroiat ca un cioc de vultur apăru pe o altă ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile fizice ale necunoscutului, și sensul cuvintelor acestuia i se desluși. El se așteptase să i se ceară să coboare din mașină. Se trase înapoi. Ideea că îl puteau considera drept un tip periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]