1,286 matches
-
Prusia. Tratatul de la Versailles recomanda un plebiscit în Silezia Superioară pentru a stabili dacă teritoriul va face parte din Germania sau Polonia. Plângerile despre atitudinea autorităților germane au dus la revolte și, în cele din urmă, la izbucnirea primelor două insurecții din Silezia (1919 și 1920). Pe 20 martie 1921 s-a desfășurat un plebiscit în care 59,6% (aproximativ 500.000) din votanți doreau să rămână în Germania, însă Polonia susținea că condițiile impuse erau nedrepte. Ca urmare, a izbucnit
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
și 1920). Pe 20 martie 1921 s-a desfășurat un plebiscit în care 59,6% (aproximativ 500.000) din votanți doreau să rămână în Germania, însă Polonia susținea că condițiile impuse erau nedrepte. Ca urmare, a izbucnit și a treia insurecție în 1921. Pe 12 august 1921, i s-a cerut Societății să rezolve problema, iar Consiliul a creat o comisie cu reprezentanți din Belgia, Brazilia, China și Spania pentru a evalua situația. Comitetul recomanda ca Silezia Superioară să fie împărțită
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
orașe în care musulmanii erau fortificați. Presa grecească a susținut că musulmanii masacraseră greci și acest zvon s-a răspândit în toată Europa. Mii de voluntari greci s-au mobilizat și au fost trimiși pe insulă. Până la începutul lui 1869 insurecția a fost înăbușită, dar Poarta a oferit unele concesii, acordând insulei autonomie și drepturi mai multe pentru creștinii de acolo. Asediul mănăstirii Moni Arkadiou, când aproximativ 150 de bărbați greci cretani însoțiți de aproximativ 600 de femei și copii au
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
musulmani cretani susținuți de soldați turci, a devenit cunoscut în Europa. După o bătălie sângeroasă cu multe victime de ambele părți, grecii s-au predat după ce au rămas fără muniție, dar au fost uciși pe loc. Un efect important al insurecției cretane, și mai ales al brutalității cu care a fost ea înăbușită de turci, a fost creșterea atenției publicului european, și mai ales a celui britanic, în problema oprimării creștinilor din Imperiul Otoman. „Oricât de mică era atenția dată de
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
de aproximativ 150-200 000 de oameni pe care i-a înzestrat cu armament și muniție din depozitele pe care le-a golit și din dezarmarea trupelor austriece aflate în retragere pe teritoriul unguresc. În aprilie 1919 Bela Kun a sprijinit insurecția anarhistă de la Viena și, prin atacarea în aceași lună a Cehoslovaciei și României, a plănuit unirea Ungariei cu Rusia bolșevică. Pe teritoriul Transilvaniei nucleul armatei maghiare era reprezentat de divizia secuiască formată din 3 brigăzi la care se adăugau detașamentele
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
Tânărul, pasionat de botanică, nu părea a fi prea interesat de tronul României. El va fi adus la București, unde va sta sub supravegherea strictă a unchiului său și unde va începe lecțiile de limba română. În toamna anului 1875 insurecțiile antiotomane ajung până la Dunăre și chiar la nord de ea, căci majoritatea revoluționarilor bulgari erau primiți în țară. În 1876, pe fondul ostilităților dintre bulgari și turci, marile puteri negociau, rușii ca protectori ai ortodoxismului intervenind împotriva Porții. România trebuia
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
PNȚ, Iuliu Maniu și PNL, Dinu Brătianu. În tot cursul vremii, până la 23 august 1944, sub conducerea lui Constantin Titel Petrescu au loc consfătuiri în diverse case conspirative din București, Sinaia și Popești Leordeni, având ca obiectiv organizarea partidului în vederea insurecției. Constantin Titel Petrescu trimite mai multe scrisori Internaționalei Socialiste și președintelui acesteia Louis de Brouckere, ca și conducerilor partidelor socialiste din țările membre, precum și Partidului Laburist Englez, informând-le despre hotărârea României de a se alătura Coaliției Antihitleriste, aliaților săi
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
în Țară Românească, în 1418 în jurul Belgradului, iar în 1419 în Bosnia (unde a reușit impunerea unui armistițiu de cinci ani) Atunci regele i-a acordat Severinul, Mehadia și Orșova. A fost chemat în Boemia, unde s-a ocupat cu insurecția husita din 1420 (a se vedea Bătălia de Vítkov Hill), fiind bătut cu cruzime de către Jan Zizka la Havlíčkův Brod (vezi Bătălia de Německý Brod), în luna ianuarie 1422. Zvonul că Pipo a fost ucis în Boemia a dus la
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
poliției. Spartakiștii au organizat manifestații ce au degenerat în conflicte armate cu forțele de ordine, satele erau însă neatinse de revoluție. Armata a fost chemată pentru a apară guvernul și pe 9-12 ianuarie au loc lupte sângeroase în Berlin, iar insurecția spartakista a fost învinsă și liderii spartakisti Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht au fost arestați și executați. Reformarea a început să fie aplicată, fiind legalizate sufragiul feminin, liberalizarea moravurilor, politizarea tineretului. Republica a fost constestata însă de represiunea insurecției spartakiste
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
iar insurecția spartakista a fost învinsă și liderii spartakisti Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht au fost arestați și executați. Reformarea a început să fie aplicată, fiind legalizate sufragiul feminin, liberalizarea moravurilor, politizarea tineretului. Republica a fost constestata însă de represiunea insurecției spartakiste. Regimul a fost determinat să-și asume responsabilitatea Tratatului de la Versailles. Deși a pierdut teritorii, Germania și-a menținut echilibrul și restrângerea teritorială drept efect al accentuării conștiinței apartenenței la germanitate. Revendicarea teritoriilor germane pierdute a devenit tema naționalistă
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
respectat Constituția și atrăgea atenția opiniei publice. A fost reales în 1932 și a început să deconsidere poziția parlamentului în dauna statutului autorității centrale. Clasa politică era dominată de : Armata sau Reichswerh a rămas ostil revoluției, a contribuit la reprimarea insurecției comuniste și salvarea socialiștilor. Însă au fost ofițeri activi care au participat la tentative de puci la Berlin și Munchen. Conducerea era preocupată de reconstituirea potențialului militar german prin antrenarea clandestină a voluntarilor și testarea de noi arme în Rusia
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ravagii, iar noul guvern de coaliție condus de Stresemann a pus capăt rezistenței pasive și a reluat plata reparațiilor. În 1923 Rhenania și-a problamat independența cu sprijinul trupelor franceze, însă fără succes, iar în Saxa și Thurigina sunt înfrânte insurecțiile comuniste, iar în noiembrie 1923 a fost rezolvată criza bavareză. Inflația s-a agravat, un dolar fiind 4,2 mărci în 1914, iar în 1920-84 mărci, 1922-186 mărci. Germania a achitat în bani și în natură 8,2 miliarde de
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cu Stalin. Crezând că Cehoslovacia ar avea mai mult de câștigat dintr-o alianță cu Uniunea Sovietică decât cu Polonia, el a refuzat ferm planurile pentru o confederație polono-cehoslovacă și în 1943 a semnat o înțelegere cu Uniunea Sovietică. După insurecția din Praga de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Beneš s-a întors acasă și și-a reasumat fosta sa poziție de președinte. El a fost confirmat în funcție în unanimitate în ședința Adunării Naționale din 28 octombrie 1945
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
profitând de revolta orașelor longobarde, l-a înlăturat de la putere pe regele Henric după anul 1090. Henric, al doilea fiu, care fusese numit succesor la tron, l-a silit pe tatăl sau să abdice în anul 1105 sub presiunea unei insurecții a prinților, devenind Henric al V-lea al Sfântului Imperiu Roman. Henric al IV-lea a murit în anul următor. Au urmat noi revolte și Henric V a încheiat cu prinții un acord în Dieta Sfântului Imperiul Roman la Wurzbung
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Prin căsătorie, Elisabeta risca să-și piardă puterea ca și sora ei, care a fost manipulată de Filip al II-lea al Spaniei, dar în schimb dădea posibilitatea unui moștenitor. Un soț putea provoca de asemenea instabilitate politică sau o insurecție. În primăvara anului 1559 devine clar că Elisabeta este îndrăgostită de prietenul său din copilărie Robert Dudley. Se spunea că soția lui, Amy Robsard suferea de o boală la sân și că în cazul în care va muri, regina se
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
luptă contra naziștilor, în Al Doilea Război Mondial. El tocmai s-a căsătorit cu soția sa Sole Ilka, ce era gravidă când Cziffra a intrat în instruire militară. Militarul György a fost trimis pe frontul rusesc. În 1956, în ajunul insurecției maghiare și după concertul uimitor al lui Bela Bartók " Concertul pentru pian nr. 2" (EMI ~ Referințe), Cziffra a evadat cu soția sa (Sole Ilka - de origine egipteană), și cu fiul său de la Viena, unde recitalul lui Brahms a făcut senzație
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
vor veni. Eu spun numai că ei nu vor veni pe mare." Amiralul Horatio Nelson a învins flota franceză în Bătălia de pe Nil (1 august 1798), iar trupele terestre britanice au înfrânt rapid expediția franceză trimisă în Irlanda în sprijinul insurecției irlandeze (înainte de debarcare, corpul expedițioar a traversat o furtună care a dispersat flota; din cauza asta, jumătate din armată s-a întors în Franța). Tratatul de la Amiens (25 martie 1802) a dus la o pace temporară între Regatul Unit și Franța
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
În februarie 1938 se adoptă o nouă constituție care acordă noi prerogative puterii prezidențiale. Prin anexarea Austriei de către naziști din martie 1938, situația europeană se tensionează. În acceași lună, Polonia adresează un ultimatum Lituaniei cerând restabilirea relațiilor diplomatice întrerupte prin insurecția generalului Lucjan Żeligowski din 1920 și amenința cu acțiuni militare în caz de refuz. Având puterea militară slăbită și lipsită de sprijin internațional, Lituania acceptă, astfel că relațiile dintre cele două state își reiau cursul normal, incluzând aici și transportul
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
aduce autonomia țării. Când Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică (22 iunie 1941), o parte a populației lituaniene, sub conducerea Frontului Activist Lituanian, se ridică împotriva regimului de ocupație sovietic și declară independența țării. Această mișcare insurgentă s-a numit ulterior "Insurecția din Iunie". Pe 23 iunie se proclamă "Guvernarea Provizorie a Lituaniei", care fusese constituită în secret încă de pe 24 aprilie și conținea membrii ai Frontului Activist. Premier a fost desemnat Juozas Ambrazevičius. Această guvernare a avut o viață scurtă, fiind
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
lejeritate. Ei au fost semnalați poliției, care i-a urmărit; Mutru și Garibaldi au fost mutați disciplinar pe fregata "Contele de Geneys", la 3 februarie, pregătită de plecare în Brazilia. La 11 februarie 1834, el urma să participe la o insurecție mazziniană în arsenalul din Genova; el trebuia să însoțească operațiunea militară a generalului în Piemont la 1 februarie 1834, al cărei scop era răsturnarea monarhiei. Garibaldi a debarcat pentru a se pune în contact cu mazzinienii, dar eșecul răscoalei din
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
se fi îmbunătățit. În primăvara lui 1861, colonelul Candido Augusto Vecchi i-a scris, la cererea lui Garibaldi, ziaristului american , exprimându-și simpatia lui Garibaldi față de Uniune. Garibaldi îl admira pe , un aboliționist care dorea să facă recurs la o insurecție armată cu scopul abolirii sclaviei. După eșecul din bătălia de pe Bull Run, președintele Lincoln era exasperat de lipsa de experiență a generalilor săi. Consulul american la Anvers, , i-a scris lui Garibaldi că Statele Unite au nevoie de el: „mii de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și Cavour au răspuns exigențelor situației de până la sfârșitul celui de al Doilea Război de Independență (1859). Garibaldi susținea acțiunea guvernamentală și pregătirea conflictului cu scopul de a-i goni pe austrieci, în timp ce Cavour i-a încredințat lui Garibaldi susținerea insurecției lombarde cu scopul de a provoca un război. Primele dezacorduri au apărut la puțin după aceea și mai ales când Cavour a cedat Franței în 1860 orașul natal al lui Garibaldi, Nisa. Cavour, care niciodată nu avusese de fapt încredere
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
rezolva problema Cretei în favoarea Greciei, iar Bulgaria, a cărei independența îi fusese recunoscută de otomani în aprilie 1909 și care se bucură de bunăvoință Rusiei, privea către Tracia Otomană și nord-estul Macedoniei pentru o expansiune ulterioară. În martie 1910, o insurecție albaneză a izbucnit în Kosovo. În august 1910, Muntenegru a urmat precedentul Bulgariei, devenind un regat. În 1911, Italia a lansat o invazie asupra Tripolitaniei, urmată repede de ocuparea Insulelor Dodecaneze. Victoriile rapide ale Italiei asupra Imperiului Otoman au avut
Primul Război Balcanic () [Corola-website/Science/303640_a_304969]
-
a dobândi importanță politică, autoritățile civile luând măsurile cele mai stringente pentru a suprima o agitație al cărei scop mărturisit era de a le răsturna. E dificil de trasat istoria ulterioară a anabaptiștilor ca grupare religioasă. Fapt este că, după insurecția de la Münster, chiar numele de „anabaptist” a devenit în Europa un mijloc de proscriere produce o dublă confuzie. Totuși, batenburgerii lui Jan van Batenburg au păstrat curentul milenist violent de anabaptism manifestat la Münster. Aceștia erau poligami și credeau că
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
lui și a Sofiya Vasilievna Kokoulina. Bunicul patern al lui Șostakovici, având inițial numele de familie Szostakowicz, se trăgea din polonezi romano-catolici de loc din Wilejka, azi în Belarus, dar strămoșii săi direcți erau din Siberia. Un revoluționar polonez al Insurecției poloneze din 1863-1864, Bolesław Szostakowicz a fost exilat în Narym (în apropiere de Tomsk) în 1866 în represiunea ce a urmat tentativei lui Dmitri Karakozov de a-l asasina pe țarul Alexandru al II-lea. Când termenul său de exil
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]