2,070 matches
-
Flămând, Spectacolul analizei, AFT, 1984, 3; Dan C. Mihăilescu, „Critica de atelier”, T, 1984, 4; Adrian Marino, Critica filologică, TR, 1986, 5; Ion Pop, „Intelectualitate și poezie”, ST, 1986, 2; Mihai Zamfir, Medieval și universal, RL, 1986, 5; Gabriela Danțiș, „Intelectualitate și poezie”, CREL, 1987, 1; Adrian Popescu, Un alt Montale, ST, 1988, 12; Tania Radu, „Cumpănă și semn”, LAI, 1991, 9; Adrian Popescu, Un erudit necesar: Marian Papahagi, TR, 1991, 12; Ștefan Borbély, Constructorii. 1. Marian Papahagi, F, 1993, 2
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În viziunea lui P., imaginarul clasicist se constituie în interiorul lumii reale ca un element alogen: un domeniu cu statut privilegiat, beneficiind de o demnitate simbolică inegalabilă. Pentru a o traduce conceptual și a o
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
arheologiei și ale istoriei în genere, putând fi revendicate și de filosofie, și de literatură. Ele i-au creat nu doar un prestigiu științific, ci și o autoritate morală cum puțini au avut, tânărul savant exercitând asupra unei părți din intelectualitatea umanistică o covârșitoare influență. Cutezătoarea lui sinteză Getica (1926) va reprezenta mai mult decât „o etapă importantă” în evoluția arheologiei românești, rămânând vie prin dimensiunea creativă. Om de știință riguros până la fanatism, mergând cu probitatea până la citarea (cum el însuși
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Timotei Cipariu, prim-redactor, și redactorii I. I. Mani și Aron Pumnul au editat gazeta era de a contribui la „luminarea” culturală și politică a românilor din Transilvania, fără a fi uitate Principatele. O. l. se adresează în primul rând intelectualității transilvănene. Timotei Cipariu dezbate chestiuni de filologie, accesibile unui mic număr de cititori. Apar articole despre cele mai vechi cărți tipărite în limba română, glosare cu denumirile plantelor din Transilvania, discuții în jurul folosirii alfabetului latin și fragmente din ciclul de
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
de filosofie, nr. 3. Zamfir, C. (1972), Metoda normativă în psihosociologia organizării, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zamfir, C. (1977), Strategii ale dezvoltării sociale, Editura Politică, București. Zamfir, C. (1981), Filosofia istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zamfir, C. (1983), „Intelectualitatea în sistemul democrației socialiste: tehnic și politic”, în M. Voiculescu (coord.), Tehnocrație și conducere socială, Editura Academiei, București. Zamfir, C., Popescu, I.-A., Ștefănescu, Ș., Teodorescu, A., Vlăsceanu, L., Zamfir, E. (1984), Indicatori și surse de variație a calității vieții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de filosofie, nr. 3. Zamfir, C. (1972), Metoda normativă în psihosociologia organizării, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zamfir, C. (1977), Strategii ale dezvoltării sociale, Editura Politică, București. Zamfir, C. (1981), Filosofia istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zamfir, C. (1983), „Intelectualitatea în sistemul democrației socialiste: tehnic și politic”, în M. Voiculescu (coord.), Tehnocrație și conducere socială, Editura Academiei, București. Zamfir, C., Popescu, I.-A., Ștefănescu, Ș., Teodorescu, A., Vlăsceanu, L., Zamfir, E. (1984), Indicatori și surse de variație a calității vieții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care autorii au utilizat metodologia de diagnoză și evaluare a actorilor sociali (SEDA) elaborată de Universitatea Ann Arbor, Michigan; un alt exemplu Îl oferă O. Hoffman, care, pentru a facilita publicarea, a fost nevoit să schimbe titlul ,,subversiv” al lucrării Intelectualitatea În procesul revoluției tehnico-științifice În titlul acceptat de conducerea politică a Academiei, Creșterea rolului și ponderii creației tehnico-științifice În activitatea economico-socială; sociologii au preferat termenii psihologie socială, psihosociologie etc. pentru a evita blocarea unor uși ale cenzurii editurilor (C. Zamfir
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
probabil, cea mai completă și cea mai lipsită de prejudecăți lucrare care s-a scris despre România de după 1989. Este o ,,dare de seamă” asupra tranziției românești, făcută În stilul rapoartelor tehnice occidentale, adresată Întregii societăți românești, dar mai ales intelectualității și oamenilor politici. Este, de asemenea, una dintre cele mai importante cărți care au fost scrise după revoluție, prin conținutul, pe de o parte, eliberator, iar pe de altă parte, programatic. Este mai mult decât o analiză, deși conține o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
desigur, al lumii În care se integrează. Este un obiectiv ambițios, care ar trebui, În primul rând, Însușit de clasa politică românească, În al doilea rând, de elitele conducătoare ale economiei și societății, iar poate chiar Înaintea tuturor de o intelectualitate capabilă să construiască o nouă infrastructură a tranziției. A treia recomandare, adresată clasei politice, nu mai este independentă, ci un corolar al primelor două. Ea descrie un drum prin care clasa politică românească devine o clasă politică națională - nu autohtonistă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prim grup de teme de dezbatere și de tentative de acțiune. Cea de-a doua problemă care se ridică oricărui cititor al cărții se referă la subiectul tranformator. Prin urmare, cine face toate astea, În condițiile În care clasa politică, intelectualitatea, instituțiile producătoare de viitor și populația trebuie mai Întâi reformate conform recomandărilor? Autorul Înclină să acorde această șansă și responsabilitate tehnocrației. Există un motiv Întemeiat. Dintre toate elitele postcomuniste, singura care se definește nu doar prin privilegii, ci și prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intelectual decât cel destinat să o legitimeze. Nu Împărtășesc concluziile analizei profesorului Cătălin Zamfir cu privire la rolul pozitiv pe care a Încercat să Îl joace tehnocrația românească În tranziție, rol deteriorat de factorul politic, aflat sub influența proiectelor occidentale sau ale intelectualității radicale. Sunt Însă Într-un total acord cu aprecierea În privința premiselor: 1) tehnocrația comunistă românească a fost o clasă socială - iată o concluzie teoretică extrem de importantă, care distruge toată mitologia despre comunismul susținut prin teroare de Securitate și activiștii de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cine scriem? Ce direcție de dezvoltare alegem pentru România? Marea problemă a cărții este singularitatea ei. În peisajul ideologic românesc, ea este o apariție excepțională, dar, probabil, lipsită de impact semnificativ, dacă nu reușește să adune În jurul ei o nouă intelectualitate umanistă - producătoare de ideologie. Proiectul științific și academic al cărții nu poate avea succes dacă nu va fi transformat Într-un proiect politic. Vladimir Pasti Septimiu Chelcea (coord.) Comunicarea nonverbală În spațiul public, București, Editura Tritonic, 2004 (184 p.) A
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se concretizează predilect în interviuri și articole de fond. Temele supuse analizei cuprind o arie substanțială, în primul rând de interes politico-social, dar și cultural. Jurnalista știe întotdeauna să dezvolte incisiv, dar și obiectiv, subiecte de actualitate: procesul comunismului, rolul intelectualității în societatea civilă, trecutul și viitorul monarhiei în România, relația Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolică ș.a. Majoritatea personalităților ultimilor ani au trecut prin filtrul întrebărilor propuse de P., care își construiește profesionist interviurile, reușind să evidențieze în dialog ipostaze diverse
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
radiofonică în familie a premierei mondiale a operei Oedip de Enescu transmisă „în direct” de la Paris, despre Liceul „Spiru Haret” și revista „Vlăstarul”, la care scriau Mircea Eliade, Constantin Noica, Alexandru Ciorănescu, despre copilăria scăldată într-o elevată atmosferă de intelectualitate și cultură, despre cum și unde l-a recitit aproape integral pe Mihail Sadoveanu (la închisoare!), ocupă deja un spațiu deloc neglijabil. Dovada supremă de tinerețe spirituală P. o dă însă atunci când știe să fie în cel mai înalt grad
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
chiar dacă uneori aparentă, pe calea reproducerii stării existente. Fiecare dintre aceste trei instanțe funcționau astfel încât să asigure reproducerea structurii sociale a ordinii comuniste. Atribuirea identitară era una clasială, adică fiecare era „alocat” clasei muncitoare, țărănimii cooperatiste sau „păturii sociale” a intelectualității. Categoria activiștilor de partid, deja profesionalizați în varianta „revoluționarilor de profesie”, aparținea clasei muncitoare conducătoare și impunea codurile culturale ale ordinii comuniste. Omogenizarea socială, respectiv ștergerea deosebirilor și opțiunilor clasiale, era de fapt opțiunea politică a generării unei dezindividualizări accentuate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
uneori pseudonimul Dim. Șerban) rubrici ca „Poezia”, „Cronica literară”, „Mișcarea literară”, „Cronica teatrală”, „Carnetul meu”, „Însemnări”, „Pentru dumneata scriu, doamnă”, „Răstălmăciri”, publicând sute de texte. Publicistica se remarcă prin libertatea de spirit în abordarea unor subiecte dificile, prin distincție și intelectualitate. Mai importante par a fi cronicile dramatice, adunate parțial în volumul Vreau să trăiesc (1983), în care insistă asupra necesității educării spectatorilor prin politici repertoriale adecvate sau asupra obligației actorilor de a-și nuanța jocul în funcție de registrul psihologic al fiecărui
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
M. erau vândute în timpul vieții sale cu bani puțini, pe ultima copertă stând scris: „Prețul acestei cărți după inima omului și după meritul lui Cilibi Moise”. Ediția lui Schwarzfeld se difuza mai bine, pitorescul autor intrând cu timpul în conștiința intelectualității române, iar din banii strânși s-a pus o piatră tombală pe locul său de veci. Pildele, maximele și apropourile lui M. se înscriu în așa-numita literatură sapiențială. Oglindind lumea în schimbare de la mijlocul secolului al XIX-lea, pildele
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
important pentru comunitate, iar informația transmisă de ei are avantajul de a fi orientată către problemele locale, într-o formă familiară, prin comunicare directă, prezentând garanția experienței directe, deci mult mai persuasivă decât orice informație mediată. Pe de altă parte, „intelectualitatea” satului, pe lângă faptul că beneficiază de autoritatea conferită de educație (educație superioară sau specializată), este investită de către ceilalți locuitori cu sentimentul responsabilității comunitare. Această autoritate trebuie văzută însă mai degrabă ca o premisă generală, nefiind oferită automat tuturor membrilor acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
trebuie înarmat cu toată știința de carte a „egiptenilor” înainte de a face drumul către „pământul făgăduinței” - și aceasta este garanția ieșirii dintr-o mentalitate sectară, riscul idolatrizării unui mentor sau duhovnic, complacerea într-o retorică trăiristă și fobia recurentă față de „intelectualitate”. Sufletele îndrăgostite de aura sfințeniei și de axioma lucrului bine făcut, conversând cu zestrea trecutului și temerile viitorului, navigând între perspective universaliste și patriotism local - acestea doar vor putea prinde cheag și vor putea da Bisericii o nobilă speranță. Profesoratul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
volumul Euridice, cuprinzând, cum menționa sub titlul, 8 proze. Volumul apărea Într-una din cele mai frământate epoci ale Patriei noastre, În anul 1947, când lupta dintre clasa muncitoare și reacțiune devenise de o mare intensitate. (Ă). O parte a intelectualității mai păstra Încă pe ochi vălul opac cu care cultura burgheză o legase. (Ă). Lucrul acesta se Întâmplă și cu Petru Dumitriu În momentul În care apărea Euridice. Tumultului luptei din jurul său scriitorul Îi răspunde cu o carte În care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tot mai mari pe care a dat-o Învățăturilor partidului clasei muncitoare, el a reușit să dea literaturii noastre câteva lucrări de mare preț. Opera sa de până acum este semnificativă pentru ilustrarea rodului luptei dusă de partid În vederea lămuririi intelectualității patriei noastre, este semnificativă pentru evoluția ca om și ca scriitor a lui Petru Dumitriu, pentru evoluția prozei noastre În general. După o activitate sporadică de prozator (din care merită să fie reținută o evocare a Comunei din Paris publicată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cronică literară, În două părți, despre „primul roman al marilor construcții din țara noastră”, dovedind cum talentul plus devotamentul partinic al autorului reușesc să demonstreze „creșterea conștiinței socialiste (Ă) biruința socialismului În conștiințele oamenilor”, Începând cu muncitorii și Încheind cu intelectualitatea tehnică. „Acest marș triumfător spre socialism - scrie J. POPPER 22 - străbate romanul lui Petru Dumitriu deoarece scriitorul a avut În fața sa și s-a străduit să ne facă să simțim acea forță de neînvins care unește Într-un bloc puternic
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conturată sunt Ion Tudor și Gheorghe nebunul, primul fiind, de altfel, introdus și în următorul roman al lui A., Convoiul flămânzilor (1935). Apărut în același an cu romanul Huliganii de Mircea Eliade, Convoiul flămânzilor încearcă abordarea aceleiași teme - destinul tinerei intelectualități văduvite de șansa împlinirii, însă nu reușește să atingă profunzimea dezbaterilor filosofice și să deschidă unghiurile multiple din care este privită condiția tânărului intelectual în Huliganii. Schimbările de situație, rapide, neașteptate, mai puțin plauzibile, servind tezei potrivit căreia binele învinge
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
rațiunea și știința nu sunt demne de interes, că ele sunt oricum lipsite de valoare fiindcă nu ne deschid accesul spre absolut 25, pare o curiozitate. Să fii însă privit de figuri intelectuale proeminente și receptat în cercuri largi ale intelectualității literare și artistice drept un „înțelept”, un „Socrate al românilor”, este însă un simptom demn de atenție. În mod programatic, Țuțea nu argumenta. El pronunța sentințe. Este o linie de conduită care continuă să se bucure de prestigiu în unele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în cazul împușcării lui Steelgrave de către Orfamay Quest, despre care Marlowe află din relatarea lui Dolores. E posibil ca această stratagemă să fi îndepărtat cititorul obișnuit de romane polițiste, dar la fel de sigur este că a atras atenția unei elite a intelectualității, de la Edmund Wilson, Somerset Maugham la Jacques Barzun și grupul intelectualilor din jurul revistei newyorkeze Partisan Review. Probabil că noul unghi al povestirii se leagă de presupusa ambiție a lui Chandler de a depăși limitele strâmte ale romanului polițist. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]