17,945 matches
-
echilibristică, fără plasă de protecție, pe corzile vocale. Spectaculosul cîștigă lesne spectatorii. Ca să nu mai pomenim de categoria cea mai răspîndită, a rostitorilor de vorbe triviale (incluzînd neapărat zone erogene), revenind întruna în exprimare, ca elemente constitutive ale judecății și... inteligenței, frizînd trivialul, cultivînd "bășcălia". - Cîți parai mai ai să-mi dai? (urmează suma datorată) Celălalt îi face creditorului un semn anume, scabros, cu degetul mijlociu de la mîna dreaptă ridicat, în aer; după care cei doi se iau în brațe, se
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
sau pur și simplu dezavantajoase, referitoare la viața și personalitatea lui Havel, dar izbutește cu toate acestea să le integreze într-o imagine pozitivă. Chiar și detaliile prea puțin flatante converg spre a descrie un personaj extrem de carismatic, de o inteligență electrizantă, cu o enormă profunzime în gîndire, și totuși naiv uneori, dar nu în sensul pejorativ, ci aproape copilăresc, și prin urmare cu atît mai cuceritor. provine, crede Keene, din imposibila sa misiune: de a deveni, din dizident, critic al
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
a 11 volume eseistice și filozofice, ultimul fiind Imbecilul colectiv în care denunță așa-zisa înțelepciune convențională și ceea ce se înțelege astăzi prin "politically correct". Cartea recomandă o unică revoluție pe care intelectualii ar avea dreptul să o îmbrățișeze: eliberarea inteligențelor de ideologie. Spre deosebire de concepțiile filozofice occidentale (Locke și urmașii lui spirituali) care proclamau supremația individului și a percepțiilor sale, în viziunea asiatică scumpă anumitor spirite de pretutindeni, EUL se cufundă în masă, se topește în infinitul ei și se contopește
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
uneori și a cruzimii) colective. Faptul că au existat atîtea mari mișcări ideologice care au reușit cu ușurință să domine mințile unor largi categorii sociale, inclusiv ale intelectualilor, se explică cel puțin în parte prin această miopie și abdicare a inteligențelor, care a avut și poate încă să mai aibă consecințe din cele mai nefericite.
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
neagră. * O prejudecată: cea de-a considera lapidaritatea în sine ca o expresie a clarității, solidității. În fapt, sîntem înconjurați de o proliferare scandaloasă de abrevieri, de un dezmăț al ilogismului lor, nu mai mic decît al expresiei pletorice. * Maxima inteligență presupune a percepe difuz limitele, iar nu a le trasa exact, cu rigla și compasul. * Cochetăm cu termenele lungi, nu doar din teamă, ci pentru că simțim instinctiv că înaintarea în timp înseamnă acordarea unor șanse în plus purificării. * A pune
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
pentru delăsare" (Monica Lovinescu). * "Esența Adevărului este Libertatea" (Heidegger). * Nici o valoare morală nu e mai curată decît speranța neîmplinită. * A gîndi e, într-un fel, a lenevi. A gîndi substanțial: a lenevi în profunzime. * Frumusețea e o formă imanentă de inteligență cosmică. Nefiind obligată a se autoreflecta conceptual, produce suspiciuni în planul conceptului gelos. * Teoria tipicului, la modă în cadrul "realismului socialist": un soi de colectivizare, de colhoz estetic. * Alcoolul încearcă a transforma viața în ficțiune. Efectul său pare similar cu cel
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
vin). Cum autorul scrisorii este un bun cunoscător al României (născut la Cluj, a studiat tot acolo filosofia și filologia clasică, emigrînd ulterior în Ungaria, unde s-a numărat printre disidenții cei mai redutabili) și un om de o sclipitoare inteligență, iuțeala de mînă a intelectualilor români înscriși în replică nu trebuie să ne mire. Scrisoarea însăși e un minunat prilej de a discuta lucruri care ne privesc îndeaproape sau pe care le-am tot amînat, conform obiceiului pămîntului (dar să
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
informaticianul trebuie să fie conștient de particularitățile modelului lingvistic de la care pornește, ca și de diferențele esențiale de structură ale fiecărei limbi, care pot influența apoi eficiența pentru om a bazei de date (sau aportul real pentru ceea ce se numește "inteligența artificială"). De aceea - nu numai ca opțiune legată de domeniile de specializare personale, ci pentru că validarea oricăror rezultate preliminare (în cazul de față, constituind o "ipoteză") se poate face numai prin confruntarea dintre acestea și realitatea beneficiarului uman - aș preciza
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
procesare a informațiilor prin lectura "tradițională". Structurările pe care le efectuează cortexul uman nu pot fi modificate brusc, și ca atare posibilitățile de procesare pe C trebuie adecvate (deocamdată) la creierul uman și nu invers (poate că șí așa-numita "inteligență artificială" nu a fost studiată suficient de corect, pe "concretul" capacităților inteligenței umane, și ca atare încă nu corespunde realității umane). Comunicarea "om-C" este numai prin-tr-o extensiune metaforică sau printr-o iluzie antropomorfică numită astfel. În fond, implicit, în spatele C
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
uman nu pot fi modificate brusc, și ca atare posibilitățile de procesare pe C trebuie adecvate (deocamdată) la creierul uman și nu invers (poate că șí așa-numita "inteligență artificială" nu a fost studiată suficient de corect, pe "concretul" capacităților inteligenței umane, și ca atare încă nu corespunde realității umane). Comunicarea "om-C" este numai prin-tr-o extensiune metaforică sau printr-o iluzie antropomorfică numită astfel. În fond, implicit, în spatele C este întotdeauna omul (cf. Slama-Cazacu, în Proceedings International Conference on Spoken Language
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
în Cațavencu, nu. Forța și șarmul extraordinare ale acestui mare artist, darul de a trece rampa și a ți se cuibări în suflet, de a simți fizic că-l porți cu tine, toate acestea se manifestă din plin și plenar. Inteligența scenică a funcționat ca o balanță, astfel încît rolurile sale să stea într-un echilibru perfect. Și asta, zeci de ani, într-o lume care macină, care produce venin. Care istovește. Ștefan Iordache a avut însă șansa să parcurgă și
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
irosite nu va fi vorba de faliment (ideea odioasă a falimentului fraudulos a jignit bunătatea nativă a d-lui Valeriu Stoica?) Se vor lua alte fonduri, tot de la populație, paguba va fi acoperită. Conceptul de perpetuum mobile, simplu rămășag al inteligenței, se dovedește o realitate, în domeniul vieții bancare. Cel puțin un faliment bancar răsunător este necesar unei guvernări care se respectă. Mai multe devin sâcâitoare... A privatiza băncile înseamnă a tăia o mână guvernului, celor ce-și pun toate speranțele
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
rol devastator, Luciano....chiar Pavarotti! La 65 de ani, iată-l capabil să stea încă în centrul Centenarului Verdi, cu o sută de argumente subtile, cu toate si bemolurile - vreo 50 de capcane - care la "Met" musai să sune tare. Inteligența lui transcende ceea ce este renumit a fi "una bella voce". Auzită pentru prima dată acolo, în anul 1968! Amprenta James Levine, baghetă și boss al Met-ului a făcut restul, care e aproape de tot. Nu am putut părăsi audiția, timp de
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
complică, nu e în mod voit. Și viața e complicată, cred. Prea mulți încearcă s-o simplifice. L.V.: Romanele dvs. sunt narațiuni gen Mona Lisa, fiindcă din fiecare ungher te fixează câte un personaj. Nu aveți personaje secundare, toate sunt inteligențe în mișcare aduse în prim plan. Li se amestecă poveștile, romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l astfel să plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optați pentru
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de apropiere cu amestecul derutant de incidente în povestire? Cum vă ajutați lectorii să iasă din labirintul istoriei și sentimentelor, actualizate pentru fiecare după firea lui? G.S.: Înclin să prefer nararea la persoana întâi - 'inteligențe în mișcare', cum spuneați. În acest fel am acces direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez 'cu' personajele mele, să fiu în rând cu
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
simt în largul meu cu narațiunea directă, lineară. Aceasta pentru că, în parte, pendularea în timp, întreruperile și întârzierile sunt mai interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul cum percepe timpul inteligența umană. Memoria nu e lineară, sare de la una la alta și nu putem ști unde se va opri în clipa următoare. Memoria nu are un plan cronologic. Nici viața nu are, de fapt, fiindcă altminteri întâmplările cele mai apropiate ar
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
în termeni literari. Aceasta e de competența criticilor. Dacă e ceva 'nou' în ceea ce scriu, noutatea e determinată de subiect, nu fiindcă o caut cu orice preț. Originalitatea e o calitate importantă, însă eu cred că ea stă în unicitatea inteligenței, a viziunii unui autor, nu doar în inovație. Simt clar că aparțin epocii mele (în moduri de care poate nici nu-mi dau bine seama), dar am tot respectul pentru scriitorii dinaintea mea și 'tehnicile' lor. Important e conținutul, tehnicile
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
fi amestecul de timp istoric și timp prezent), folosiți intertextualitatea. Citați un jurnal care consemnează nu numai secolul trecut ci și întreaga istorie a omenirii. Transpare o dorință de globalitate. Creați un tărâm al memoriei plin de istorii. Scrieți cu inteligența (înțelegerea, tot ceea ce cunoașteți) ori cu sufletul (percepția lirică a lumii)? G.S.: Sper că scriu în primul rând cu sufletul și abia apoi cu mintea (să nu uităm ce spuneam despre cunoaștere și derută). Dar mai cred și că trebuie
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
armeni, georgieni etc. Operele acestor scriitori reprezintă un uriaș material de istoria culturii și a spiritului creștin în primul mileniu, un material cu orientări și soluții variate pentru problemele vremii. Este o sinteză literar-filosofică și spirituală a produselor muncii și inteligenței umane din trei continente în jurul Mediteranei în primul mileniu de după Hristos 16. 13 Ibidem, p. 4. 14 F. Cayré, A. A., op. cit., p. 3. 15 Johannes Quasten, Patrology, volume I, The Beginnings of Patristic Literature from the Apostole Creed to
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Moartea nu e mare lucru, durerea contează" (Malraux). * Prin moraliștii săi, un popor cu o istorie "personală" se impersonalizează (moraliștii francezi, pînă la Valéry și Montherlant). * Ironia: arta supremă a refuzului. * Suprem țel demonic: simularea iubirii. * În zelul său competitiv, inteligența poate deveni dureroasă, precum un mușchi suprasolicitat. * Inteligența conține o trăsătură atletică. * Pentru a da constant impresia de "inteligență", trebuie să te dai, mai mult ori mai puțin, în spectacol. Histrionismul implicat în ceea ce numim imaginea "omului inteligent". * Răstignit pe
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
Prin moraliștii săi, un popor cu o istorie "personală" se impersonalizează (moraliștii francezi, pînă la Valéry și Montherlant). * Ironia: arta supremă a refuzului. * Suprem țel demonic: simularea iubirii. * În zelul său competitiv, inteligența poate deveni dureroasă, precum un mușchi suprasolicitat. * Inteligența conține o trăsătură atletică. * Pentru a da constant impresia de "inteligență", trebuie să te dai, mai mult ori mai puțin, în spectacol. Histrionismul implicat în ceea ce numim imaginea "omului inteligent". * Răstignit pe o glorie falsă. Răstignit pur și simplu pe
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
moraliștii francezi, pînă la Valéry și Montherlant). * Ironia: arta supremă a refuzului. * Suprem țel demonic: simularea iubirii. * În zelul său competitiv, inteligența poate deveni dureroasă, precum un mușchi suprasolicitat. * Inteligența conține o trăsătură atletică. * Pentru a da constant impresia de "inteligență", trebuie să te dai, mai mult ori mai puțin, în spectacol. Histrionismul implicat în ceea ce numim imaginea "omului inteligent". * Răstignit pe o glorie falsă. Răstignit pur și simplu pe glorie. * Are o inteligență pe care o percepi la nivelul simțurilor
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
atletică. * Pentru a da constant impresia de "inteligență", trebuie să te dai, mai mult ori mai puțin, în spectacol. Histrionismul implicat în ceea ce numim imaginea "omului inteligent". * Răstignit pe o glorie falsă. Răstignit pur și simplu pe glorie. * Are o inteligență pe care o percepi la nivelul simțurilor, ca un gust plăcut, ca un parfum. * Aidoma peștilor, temele mari le înghit deseori pe cele mici. * Pascal avea dreptate. Dragostea raționează prin dragoste, ura prin ură - iată în ce constă forța lor
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
în ciuda acestei împrejurări, te simți iremediabil precar din pricina fatum-ului tău. * Evident, boala dezaprobă eul. Însă o poate face cu atîta iscusință, încît să-l flateze. * Vechiul adagiu: "există bolnavi iar nu boli" constituie lirismul funciar al medicinii. * Confortul trebuitor inteligenței pentru a-și păstra integritatea, începînd cu acea tihnă grecească a anticilor (otium graecum). * Tușa energică de care ai nevoie spre-a da expresie convingătoare pînă și lipsei de energie pe care o mărturisești. * Acea gelozie a mediei față de extreme
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
a pururi o tangență cu arta. * Cursul bolii: prea ampla ei umanitate. * Memoria: cea mai apăsătoare ficțiune a omenirii. Încetînd a ființa în real, trecutul se transferă într-o viziune incontrolabilă, deopotrivă la cheremul gratuității și al tendenționismelor. * O veritabilă inteligență nu expulzează sentimentul, ci-l imită prin insondabil. * O creație începe prin ea însăși și sfîrșește prin stil. Sau, chiar mai rău, prin manieră. * Orice înscenare are o tentă de frivolitate. Stilurile cultivate deliberat constituie teatrele literaturii. * Să-i fie
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]