1,213 matches
-
formei piramidale ascuțind orice așezi la temelia ei, chiar și o idee... Un melc, în primul rând, - ca idee - exemplarul din natură silit să umble cu casa în cârcă: între el și ce-i afar'/ Strejuia un zid de var... Interioritate absolută. Confort faraonic exemplar. Cunoscând pe din afară multe din versurile matematicianului vizionar, mai pot să spun, că dacă, în loc de poet, ar fi fost un arhitect de renume, comandându-i-se o idee, așa cum i s-a comandat chinezului, Ion
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
aici e miza bătăliei editoriale. Cea mai interesantă dintre colecțiile de literatură universală mi s-a părut "Ocheanul întors" (titlu împrumutat de la Radu Petrescu), cuprinzând o literatură confesivă (jurnale, memorii, scrisori) axată pe relatarea unor experiențe ale intimității sau ale interiorității. Tot ce a apărut până acum aici mi s-a părut atractiv și demn de citit imediat: Doamna de Sévigné, Scrisorile "divinei marchize" (traduse de Irina Mavrodin); William Styron, Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie (traducere de Mihnea Gafița); Jaroslav Seifert
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
cupolă romanescă și desăvârșește unul dintre cele mai interesante personaje ale literaturii actuale. Roman în care viciul tonifică și moartea e o nouă șansă de deșertare socială, Cronicile genocidului poate fi, pentru cine este interesat, o cale de acces spre interioritatea tumefiată a unei Românii agonice, dar care zâmbește larg, ca și cum istoriile grotești nu sunt altceva decât praf de stele.
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
negocieri” profitabile ale eului cu Sinele - pre versuri tocmite. Părăsind aparent furorul civic din Împotriva negrului total, Jurebie ne arată și latura tandră a scrisului său - în special în prima secțiune a cărții, Oasele oamenilor de zăpadă -, acea zonă de interioritate vie unde poetul își dezvăluie slăbiciunea și grația în raport cu umilitatea vieții, ca și un soi de distanță pe care o pune între luciditatea proprie și sentimentul acut al vieții. Căci Jurebie este, în fond, un atlet al umilititudinii înțeleasă ca
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Acuză autorului este clară, iar argumentele numeroase: omul european, în special occidentalul, astăzi citadin exclusiv și agresiv, s-a izolat de natură, anulînd posibilitatea unui altfel de tip de cunoaștere, nu numai a exteriorității, ci mai ales a propriei sale interiorități. Noutatea punctului de vedere constă în solidarizarea teoretică a naturii cu arta și, în ultimă instanță, chiar cu literatura. Mister, accidental, necunoscut și etern ireductibil la concept sintetizează romantic realități și legi de creație similare. Spații ale fertilității dezordonate, ele
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
acea severitate care, în mod absurd, sînt considerate azi ca nepotrivite, neînțelegîndu-se că doar așa se pot ațîța spiritele. Vorbele lui Paul de Man, analizate mai sus, provin dintr-un articol foarte interesant publicat în 1955, sub titlul semnificativ Generația interiorității. Acest articol pune un diagnostic literaturii tinerilor care corespunde, simptom cu simptom, celui pe care l-am putea stabili astăzi, poate chiar mai răspicat, căci prelungirea situației cu mai mult de jumătate de veac nu ne îngăduie un pronostic favorabil
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
condiția de provincial? închiderea într-un eu etanșeizat sau distrugerea realului advers? Poate că, mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît eul ce se forează pe sine reprezintă implicit o subversiune a realului. Implozia interiorității duce la explozia exteriorității, criza intimității duce la o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
să cunoască feminitatea altfel decît ceilalți puști de-o seamă cu el, nu ca pe o tentație care tulbură sexualitatea în formare, ci mai curînd ca pe un eu reprimat, ascuns. Această percepere a exteriorului, lumea femininului, ca fiind o interioritate secretă și difuză, este o idee extrem de interesantă, prea puțin analizată de McCloskey, dar care într-un film precum recentul Being John Malcovitch a fost speculată strălucit. E surprinzător să descoperi în McCloskey - universitara, o autoare destul de superficială în propria
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
de la Valéry este jurnalul spiritual al unui sceptic parțial ratat, care nu ezită să "cârtească" împotriva scepticismului însuși ("...dacă ne-ar fi condus spiritul sceptic și bunul-simț, am fi rămas atârnați de crengi", p. 117) și care își cartografiază senin interioritatea, neîncetând să-și râdă de sine: Iar dacă nu mai tac din gură este, vezi bine, pentru că, în loc să-mi văd de somnul pentru care m-a înzestrat natura, am devenit un insomniac muncit de întrebarea ce să fac și cum
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
nu se poate livra pe bucăți, este bună ori în ansamblu, ori deloc, te fură, la lectură, cu totul, sau te refuză total. Cu siguranță, poezia Medeei Iancu va fi refuzată de aceia care nu gustă „literatura traumei”, poezia unei interiorități răvășite de împrejmuirea morții, poezia, până la urmă, a „țipătului” expresionist, fie urlet, fie „zgomot alb”, optând pentru jocul unei poezii extrase dintre „intermitențele morții”. Am crezut întotdeauna că experiențe-limită precum boala, suferința, apropierea fizică a morții te pot aduce într-
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
tatăl și fiul își trădează deopotrivă “atracția lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă ei “își dau mîna în hagialîcul imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care ’fu al optsprezecelea’...”. O astfel de abordare a eredității și a interiorității secrete poate fi apropiată, cred, de teoria criptonimiei a psihanaliștilor Nicolas Abraham și Maria Torok, după care “criptele” ori “fantomele” textuale s-ar transmite inconștient de la o generație la alta, făcînd ca anumiți indivizi să fie purtătorii inconștienți ai teribilelor
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
produce omul este Cuvântul. În el se găsesc cele mai abjecte porniri ale lui”. Florin Toma e atent la felul în care memoria se golește pentru a fi reinvestită prin instrumente misterioase. Rezultă o formulă a sincerității brute, ce răscolește interioritățile vulnerabile. Tot un bolnav este și Emanuel din O dezvelire la fond. Orfanul singuratic se găsește întotdeauna în urma evenimentelor, în loc să le manipuleze. Când un vechi galion spaniol ajunge pe vârful muntelui din apropierea Orașului, destinul comunității pare pecetluit: corabia alunecă apocaliptic
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
Gone With the Wind (Pe aripile vântului), al lui Margaret Mitchell, și Absalom, Absalom!, cel mai complex roman al lui William Faulkner. Deși înrudite tematic - America privită din perspectiva tragicei opoziții dintre Nord și Sud, dintre sclavie și aristocrație, dintre interioritatea unor aspirații și decăderea unor mituri -, e greu de găsit două cărți mai diferite prin structură, complexitate tehnică și talent artistic. Romanul lui Margaret Mitchell a fost citit de milioane de oameni, cel al lui Faulkner de doar câteva zeci
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
și simplu natura feminină, capricioasă și mereu surprinzătoare a unui univers deja constituit, ci proiectează asupra unei realități necoagulate încă propria sa feminitate, fluctuațiile conștiinței de sine și visul unei alte ordini morale. Din această întîlnire fatală a exteriorului cu interioritatea, a indiferenței cu forța de germinație spirituală, se naște întraga mitologie a unei existențe în care imaginarul și realul trăiesc în același plan. Femeia concretă și principiul feminității, revolta față de precaritatea materiei și încrederea în puterea mîntuitoare a imaginației, fuga
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
un western sud-american cu împușcăturile de rigoare. Nu a încercat câtuși de puțin o confruntare a pesonajului cu mitul pe care l-a creat, și nu a permis personajului să iasă din cadrul istoric fixat, nu a inițiat niciun rapel la interioritatea sa, optând pentru o imagine comunicată public, dată de discursurile care au făcut istorie prin vehemența lor. Ceea ce îi servește ca detașare, expunere în registru realist a evenimentelor reprezintă în același timp și defensiva regizorului în fața unui subiect dificil de
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
aparentă prinsă în tiparul a patru constrîngeri imediate: timpul, spațiul, cauzalitatea și materia. Numai că sub această crustă se află izvorul din care pornesc toate, adică esența intimă a lumii. Și cum intimul e superlativul de la interior, gradul suprem de interioritate a lumii e numenul, adică lucrul în sine, care la Schopenhauer e totuna cu voința. Tot ce ține de numen e scutit de cele patru coerciții pomenite anterior, iar facultățile cognitive ale omului (sensibilitate, intelect, rațiune) nu pot atinge numenul
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
de organ" mărturisită de eseist față de subcontinentul cu pricina. Întrucît pentru d-sa totul se cuvine organizat, clarificat milimetric, ordonat pînă-n infinitezimale, mentalul d-sale înfățișîndu-se cum filele unui caiet de matematică. Persiflatoarea formalizare devine un mod de domptare a interiorității. Departe de-a fi lăsată să zburde în slobozenie, fantezia e supusă unui sever regim rațional care o acoperă cu o puzderie de semne de-o impecabilă exactitate. Negreșit e aceasta o modalitate de exorcizare a zonelor obscure ale ființei
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
presiune", cum spune naratorul textului). Val Gheorghiu își iubește personajele și lumea lor cu pasiune, protector, violent protector, pentru că, iată, ele reprezintă lăuntrul său: nimic nu putem înțelege fără iubire, spune un personaj, în urma lui Marin Preda, oferind spectacolul unei interiorități luxuriante și al unei lumi de explorat. Asociată convenției jurnalului intim e evocarea unei lumi, în egală măsură, reală și fictivă: și cînd pare onirică, de "dincolo", această lume e, în fapt, zona circumscrisă de fictivizarea realului. Realitatea ficțiunii și
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
întreagă anatomie a oportunismului este refăcută în acest roman al metamorfozelor. Campania de reedificare etică și identitară a celorlalți se va răsfrânge într-o formă de cunoaștere personală. Virgil Duda privilegiază expunerile sociale, deseori labirintice, care duc ireversibil spre o interioritate înstrăinată. Senzația că romanul e confecționat dintr-o oglindă spartă o întâlnim adesea în cărțile din a doua perioadă de creație. Alcătuind dosarul biografic al prietenului recuzat, Anton retrăiește mirajul unei copilării încadrate, citim printre rânduri, de istoria mitică a
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
visez/ doar o bordura de lemnă/ licornul de somn mă cheamă/ și-mi așează lacrima pe ferestre străine - / viscolim mereu, într-o viață de împrumut,/ jucînd o ermetica partida... de iubire!" (Vîrtejul din pod). Dincolo de această intimitate echivoca, de această interioritate rănită de propria-i desfășurare în sensibilitatea duratei, se află exteriorul, lumea, cauzatoare irațională a suferințelor, "o nebunie galbenă cu val lung". Ei i se rezervă imagistică unui burlesc delicat, ironic-crutător: "sub picioarele mele scîrțîie zăpadă/ pe o ulița cu
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
Șora, cu precizarea importantă că poetul Constantin Abăluță este un Mihai Șora ŕ rebours. Modelul ontologic al lui Mihai Șora este imaginat ca o sferă, U(niversala) P(utință) de rază nulă. Verticala acestei sfere, raza, este locul geometric al interiorității ("ascensorul" lui Abăluță), iar orizontala, suprafața, cel al exteriorității ("funicularul" aceluiași). Evident, loc al exteriorității fiind, orizontala, suprafața este și locul unei oricând posibile disipări, după cum verticala, raza nondimensională e locul privilegial al initimității și al "continuei disponibilități de a
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
discurs care e și duhovnicesc, și intelectual, într-un fel care nu permite trasarea unei granițe sigure între ceea ce e interpretare în spiritul tradiției răsăritene și ceea ce am putea numi, pînă la urmă, lectură filologică, înțelegînd prin aceasta pătrundere în interioritatea textului pentru a-i desface cojile succesive ce îl ascund, pornind de la structură și de la cuvînt, cu tehnici ce țin mai degrabă de hermeneutica literară. Există în deschiderea comentariului un istoric al acestuia pe care l-am rezumat în rîndurile
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și se manifestau sub presiunea unei culturi poetice asumate și asimilate. Blagianismul, deschiderea către spații largi à la Eugenio Montale, melancolia eminesciană, necuvintele lui Nichita Stănescu, aluziile mitologice
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
sugestiv, revelîndu-și identitatea: , Drumul umblă din piatră-n piatră pînă ajunge în cugetul tău numai drum, pădurea se mută din copac în copac, însă se-adună în jurul tău numai pădure" (XXI). Are loc o suprapunere a subiectului cu obiectul, a interiorității cu exterioritatea. Dar nu la modul conceptual, printr-o ,filosofie" a raportului în chestiune, ci organic, printr-o sudură a ființei cu materialitățile care-și semnalizează misterul fără a ieși din cercul prezenței lor. Apare astfel o poezie ce oferă
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Sultana Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție față de imaginarul lui Ovidiu Maitec. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din partcularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]