1,803 matches
-
povestiri organizate va reuși să transmită parțial adevărul mărturiei 85. V. Șalamov, autor al unor povestiri și poezii despre lagăr care au circulat în samizdat până în anul 1989, mărturisește că nu este ușor de abordat teribila experiență trăită. Șirul de interogații retorice din fragmentul următor comunică zbuciumul scriitorului, cauzat de presiunea celor trăite de el în detenție. Acel repetat "cum" din interogații reprezintă forma artistică, necesară oricărei reprezentări: Cum să zugrăvești legea decăderii? Cum să zugrăvești legea rezistenței la decădere? Cum
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
au circulat în samizdat până în anul 1989, mărturisește că nu este ușor de abordat teribila experiență trăită. Șirul de interogații retorice din fragmentul următor comunică zbuciumul scriitorului, cauzat de presiunea celor trăite de el în detenție. Acel repetat "cum" din interogații reprezintă forma artistică, necesară oricărei reprezentări: Cum să zugrăvești legea decăderii? Cum să zugrăvești legea rezistenței la decădere? Cum să povestești despre faptul că doar credincioșii erau un grup dârz? Că membrii de partid și intelectualii se demoralizau mai devreme
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Câmpia Kulikovo, din secolul al XIV-lea, împotriva tătarilor conduși de hanul Mamai. Aici s-a produs o întorsătură a istoriei și s-a hotărât soarta Rusiei, care s-a eliberat de dominația tătară. Tonul patetic și o serie de interogații retorice exprimă indignarea provocată de faptul că locul acesta, atât de important pentru istoria Rusiei, nu este marcat în nici un fel. Este doar un loc pustiu, care nu atrage atenția, în condițiile în care ar trebui s-o facă pentru
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
jos", într-un principiu masculin și într-unul feminin (cf. RV, X, 72,4). Dar "creația secundară", adică creația fenomenală, rămâne o enigmă. Zeii s-au născut după (str. 6), deci ei nu sunt autorii creației lumii. Poetul încheie prin interogație: "Cel-ce-veghează asupra (lumii) în cerul cel mai de sus, o știe numai el" (i. E. cunoaște originea "creației secundare") - "sau nu știe deloc?". Imnul reprezintă punctul cel mai înalt atins de speculația vedică. Axioma unei Ființe Supreme incognoscibile - "Unul"15, "Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în funcție de vîrstă, nivel de instruire, apartenențe etc. și în funcție de obiectele consensului (națiunea, amenințarea exterioară, inamicul public nr. 1, serviciul militar, divorțul etc.). Dar, din nefericire, o îngrămădire neorganică de fapte empirice nu alcătuiește un concept. Natura consensului provine dintr-o interogație metafizică, pe cînd ea este izolată de modul său de funcționare. Să ne reamintim că filologia, mama științelor umaniste, plasează consensul la intersecția dintre concentio, arta de a cînta împreună, și consensio, sau conformitatea sentimentelor.61 Natura instrumentelor și acustica
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
temporale, degenerescența noastră disecată cu obișnuita vervă asasină a lui Cioran descoperă o sensibilitate gnostică familiară într-un spațiu în care revelația bunătății nu a generat opere considerabile și lui Eminescu: „[...] Că sîmburele lumii e-eterna răutate!” (Mureșan). Cioran adoptă interogația fundamentală a Gnozei: Unde malum ? și validează, înaintea lui Culianu, acest tip de interpretare și viziune ca o constantă a spiritului uman, bravînd mode și epoci. Deja în secolul al IV-lea ». H., filosoful platonician Heraclit din Pont vorbește de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
a tentațiilor pragmatice.) Despre călugărițele care au jucat în piesa de la Tanacu nu putem spune prea multe. Sunt din aceeași categorie cu liderul lor. Sunt făpturi fabricate în serie, ca o figură pusă între două oglinzi. Rămâne și tulburătoarea, marea interogație, greu de tradus în cuvinte: Câtă "quinta esentia" pulsează, în mintea lor, în opacitatea sufletului lor?... Minciuna Țurcăniței "La început a fost cuvântul"... Vom auzi curând " La început a fost cuvântul și cuvântul a fost al lui Dumnezeu și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Giuliano Amato și olandezul Wim Kok, autorul unui important document de strategie. De un larg interes este atitudinea socialiștilor europeni față de problema șomajului și căutarea unei politici a ocupării forței de muncă în UE. În concluziile sale, Erol Kulahci lansează interogația provocatoare dacă UE va evolua "de la Europa patriilor la Europa partidelor?" Vor evolua partidele naționale spre partide europene, poziționîndu-se in jurul unor tematici supranaționale? Care va fi astfel evoluția atît a arenei de partide cît și a arenei instituționale comunitare
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
schița unui plan de acțiune. Într-adev...r, la un an și jum...țațe dup... textul din 23 noiembrie 2004, amintit la începutul acestor rânduri, desi dac... nu mai este de actualitate, „ce vom fi în Uniune” e un semn de interogație tot mai preocupant. România a traversat cu mai mult... nesiguranț... și mai puțin succes, sub mai mult... presiune extern... și cu mai slab... mobilizare intern..., ciclul istoric al ț...rilor candidate la admiterea în Uniunea European.... Ciclul începe cu anxietatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
de prelucrat, plămădeala ce se cerea a fi pusă la crescut. - De unde ați aflat despre Sahaja Yoga? - mi se repetă o întrebare la care răspunsesem ceva mai devreme. - Știți câte ceva despre energia Kundalini, despre corpul subtil? - a urmat o nouă interogație. - Ați făcut vreodată experimentul Realizării Sinelui? - urmă o alta, din partea altui sahaja yoghin. Nu apucam să încerc un răspuns coerent unei întrebări, când o alta țâșnea înspre pavilioanele urechilor mele. Eram înconjurat din toate părțile de sahaja yoghini și supus
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ei, nu o exclude; pot fi două simțiri, două trăiri diferite și, uneori, complementare, când acced la apogeul iubirii. * Pot exprima ambele forme de iubire față de o ființă pământeană? Încalc astfel dharma? - Practic, este o altă formă de exprimare a interogației de mai sus, iar răspunsul nu se schimbă. * Dar dacă eu îmi înăbuș pornirile inimii, ce se întâmplă cu cea mai frumoasă chakră a mea? Nu mă închid, încercând să respect dharma? - În concepția mea despre lume, iubirea este motorul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ființa fiecărui individ. Dacă nici măcar specialiștii din același domeniu nu mai vorbesc aceeași limbă și au dificultăți reale în a comunica și a se înțelege, ce să mai spunem atunci de ceilalți, și cum să mai îndrăznim să abordăm global interogațiile esențiale ale existenței noastre care, fundamental, nici nu s-au schimbat, nici nu s-au înmulțit de la crearea lumii ? Sigur că idealul renascenstist este, astăzi, utopic. Dar un nou tip de umanism este perfect posibil, iar pentru asta nu e
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
În încercarea noastră de a înțelege găndirea filosofului francez, Gabriel Marcel, punctul de referință îl constituie lucrarea „Jurnal metafizic”. În demersul pe care îl avem în vedere nu este lipsit de sens să încercăm identificarea principalelor interogații instituite în reflecția metafizică marceliană. Trebuie să avem în vedere care sunt „unghiurile” de unde putem să țintim o mai bună vizibilitate a modului în care funcționează găndirea filosofului francez. De la început trebuie remarcat faptul că ceea ce caracterizează lucrarea „Jurnal metafizic
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
perioada tărzie”. Într-un sens creștin în esență, G. Marcel dezvoltă, „într-o modalitate existențială proprie, o problematică reală a omului și a creației umane din epoca noastră, contribuind la o mai bună înțelegere a condiției umane înstrăinate”. Una din interogațiile filosofului francez vizează modul în care am putea trăi sentimentul solitudinii, al instabilității și indigenței ființei noastre? Răspunsul pe care autorul Jurnalului metafizic ni-l oferă este experiența plenitudinii. Suferința cauzată de neliniște este datorată raportării la plenitudine, în afara căreia
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
ale lui Dan Botta, din prima perioadă de creație. Prefațatorul, Nicolae Florescu, le caracterizează în termenii „setei de absolut”, în care structurile formei imită structurile universale. Poemele sunt expresioniste și mărturisesc un cult al geometriei formale aproape barbian, precum și o interogație a eului despre sine și lume - o lume artefact, obiect fictiv, transfigurat subiectiv. Numărul 1/1972 cuprinde poemul Gravură-n lemn de Tudor Arghezi, iar numărul 1/1974 oferă trei inedite de Lucian Blaga. În numărul 1/1978 sunt introduse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
trecut, București, 1995; Un ghem de vise, București, 1998; Simplă suflare - Souffle éphémère, ed. bilingvă, tr. Oana Cuzub, Botoșani, 2002. Traduceri: Kenneth Grahame, Vârsta de aur, pref. trad., București, 1983, Am găsit o prințesă, București, 1994. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Interogații lirice, RL, 1978, 37; Constanța Buzea, „Regina cu pași furați”, AFT, 1978, 9; Valentin F. Mihăescu, „Peisajul din care lipsesc”, LCF, 1981, 24; Ion Bogdan Lefter, Poezie sentimentală, RL, 1981, 31; Laurențiu Ulici, Monografie lirică: Cleopatra Lorințiu, „Peisajul din care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
cuprinde germenele unui viitor ce stă să irumpă", ne spune același Al. Zub, istoricul și criticul lucid care ne lasă o vastă operă de istoriografie românească, mereu cu gândul la ideea că asemenea scrieri sunt menite să înfrunte timpul. O interogație persistentă rămâne totuși: cum pot fi tratate angoasele istoriei fără a leza memoria colectivă? Pentru Victor Hugo "Orașul crește ca o pădure. S-ar spune că temeliile caselor noastre nu sunt temelii, ci rădăcini în care curge seva". Iașul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poate citi un gând frumos lăsat de el. ȘI TOTUȘI, PRIETENII RĂMÂN... Și anii trec..., dar prietenii rămân. În ciuda faptului că vremurile răresc rândurile. Rămân cei adevărați. În circumstanțele eternelor întrebări general-umane, starea de prietenie își păstrează fundalul afectiv, iar interogația, chiar semănând incertitudini, consolidează într-un fel termenul. De ce e nevoie de prietenie? Th. Simenschy, în al său Dicționar al înțelepciunii, ne oferă o filozofie filtrată prin spiritul cugetărilor culese printr-o lectură de mare întindere în peste 50 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că nu poate să existe o cunoaștere absolută și că, în general, cunoașterea este un ansamblu de informații dintr-un domeniu dat. Din punct de vedere filozofic, cunoștințelor raționale li se adaugă cele de ordin sensibil, toate putând fi supuse interogațiilor și analizelor multiple. Dar cine mai poate ține pasul cu ele, știind că se înmulțesc și se exprimă prin curgerea iremediabilă a fluxului temporal? 76 În zilele prielnice climateric, culorile naturii se nuanțează subtil, albastrul văzduhului e mai albastru, limpezimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de la modelul englez. Poetul nostru își mărturisește experiența unică prin "dialogul imaginar" cu iubirea, cu simțirea omenească desăvârșită, atingând clipa supremă a sonetului său. Dar câți mai gustă azi iubirea platoniciană cântată de Vasile Voiculescu? 93 Înclinația spre îndoială și interogație poate să anunțe un semn al cordialității cu filozofia și apoi certitudinea intrării în zona ei. Ajuns aici, atracția către absolut, în sensul cercetării acestuia, conduce la dimensiunea existențială a omului și la cheia hermeneutică cu ajutorul căreia înțelegi profunzimile faptului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cum se explică participarea lui Iuda la Cina de Taină, mai precis la prima liturghie din istoria Bisericii? Apoi, din ce cauză Iuda L-a predat pe Isus Sinedriului? În fine, de ce a fost necesară trădarea pentru economia mântuirii? Sunt interogații care-i vor obseda nu doar pe teologi, de-a lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul participarea lui Iuda la Cina cea de Taină și Împărtășirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mesianică și mistică a Cinei. El nu Înțelege că moartea sau trădarea nu mai reprezintă piedici În fața mântuirii după ce ai gustat din Împărăția lui Cristos. Iuda Încarnează umanul, preaumanul reducționist al vieții pământești. Ajungem În felul acesta la a doua interogație: motivul pentru care a hotărât să-L predea Sinedriului pe Isus. Nu vom ști niciodată sigur ce s-a petrecut În sufletul ucenicului. Poate s-a simțit trădat el Însuși În anumite așteptări ori va fi fost pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
duce la încălcarea a numeroase cenzuri morale: cred nu numai că totul e posibil, ci și că totul li-i permis. Dacă ne raportăm la istoria și preistoria omului, conștiința e o cucerire recentă. Ea se exprimă, mai ales, în interogațiile asupra sensului nostru în lume. Toate religiile și filosofiile pornesc de la frămîntările conștiinței. Dar cîți oameni acced la religie și filosofie? Majoritatea vegetează, se preocupă exclusiv de nevoile trupești, nu i chinuie nici o anxietate, nu-i înfierbîntă nici un ideal. Dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
identitar românesc suportă sis- tematic testul Caragiale. În eseul său, De ce este România altfel ?, Lucian Boia identifică în caragialism elementul care tulbură, alterează și trădează în cele din urmă con- strucția unei dezirabile identități europene, acel „altfel” care determină inevitabila interogație, „Cum poate fi cineva persan ?” : „Ca și în teatrul și schițele lui Caragiale a căror actualitate e frapantă și care reprezintă cea mai fidelă transpunere literară a maiorescienelor «forme fără fond». Oglinda unei Românii nu tocmai serioase, care se joacă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de poftă...”. Cetățeanul turmentat tinde asimp- totic către acea așteptare fără subiect din piesa lui Samuel Beckett, Așteptându‑l pe Godot. Întrebarea sa nu este satu- rată de vreunul dintre răspunsurile primite și ne putem imagina acest personaj prelungindu- și interogația la infi- nit. Golită de orice conținut din moment ce alegerile sunt aranjate, acțiunea de a vota devine autoreferențială, chiar cu o notă existențialistă în care absurdul își aduce o substanțială contribuție. Acest personaj care ne amuză prin absența oricărui pragmatism și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]