1,350 matches
-
ca interogative retorice numai enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile interogative. Uneori intervin, însă, unele particularități în organizarea enunțului care-i fixează identitatea de interogativă retorică: • însoțirea elementelor interogative cu adjectivul altul (alta) sau cu adverbe compuse pe baza lui, eventual concomitent cu situarea verbului la potențial-optativ, prezent sau mai ales perfect, sau cu prezența în context a unor comparative sau superlative adjectivale sau adverbiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțurile autonome analitice. Enunțurile interogative retorice sunt toate subiective (exclamative). În planul expresiei, interogativa retorică prezintă în general aceleași mărci ca enunțurile interogative. Uneori intervin, însă, unele particularități în organizarea enunțului care-i fixează identitatea de interogativă retorică: • însoțirea elementelor interogative cu adjectivul altul (alta) sau cu adverbe compuse pe baza lui, eventual concomitent cu situarea verbului la potențial-optativ, prezent sau mai ales perfect, sau cu prezența în context a unor comparative sau superlative adjectivale sau adverbiale: „Care e mai mândră
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și relația de coordonare prin care se evită subordonarea circumstanțială (de temporalitate): „N-apucară să se așeze bine și auziră un sunet de bucium.” (P. Ispirescu) ș= înainte de a se așeza bineț * Opoziția pozitiv-negativ caracterizează toate tipurile de enunțuri (asertive, interogative, imperative, exclamative), dar prezintă unele note relativ distincte, sub aspect semantic sau (și) structural. 1. Dacă aparțin enunțurilor asertive, întemeindu-se pe opoziția logico-semantică afirmativ-negativ, acestea se impun ca enunțuri afirmative și enunțuri negative. Prin enunțuri afirmative, subiectul vorbitor afirmă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tribunalul nu trebuia să stabilească vina, ci identitatea.” (O. Paler) „Ai să mă îngropi și n-ai să mă-nțelegi...” (G.M. Zamfirescu) „Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta.” (M. Eminescu) 2. Când aparține enunțurilor interogative, opoziția pozitiv-negativ poate rămâne exclusiv (sau predominant) sintactică sau poate genera o opoziție semantică. În primul caz, un același plan semantic se exprimă deopotrivă printr-un enunț pozitiv sau printr-unul negativ; enunțurile se constituie în două variante (stilistice) prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aveți?... etc.: „Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși oftând.” (I. Creangă), „Nu-i așa că m-am urâțit?” (G.M. Zamfirescu), „Aveți (cumva) un bilet în plus?”/„N-aveți (cumva) un bilet în plus?” Excluzând conotațiile, enunțurile interogative din dialogul: „- A fost în urma noastră pe aici nenea Anghelache? - Nu i-ai spus că l-am căutat? - Ba da!” (I.L. Caragiale) puteau apărea și sub forma: „- N-a fost în urma noastră pe aici nenea Anghelache? - Ba da! ................................. - I-ai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub forma: „- N-a fost în urma noastră pe aici nenea Anghelache? - Ba da! ................................. - I-ai spus că l-am căutat? - Da!” În cel de-al doilea caz, opoziția se poate realiza în structura aceluiași enunț, dacă acesta este un enunț interogativ disjunctiv: „Pleci sau nu la mare?” sau prin enunțuri interogative simple, între care intervin însă și deosebiri de natură stilistică: „Pleci la mare?”, „Nu pleci la mare?” Observații: Enunțul interogativ cu aspect pozitiv poate fi ambiguu: „Te duci la piață
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Anghelache? - Ba da! ................................. - I-ai spus că l-am căutat? - Da!” În cel de-al doilea caz, opoziția se poate realiza în structura aceluiași enunț, dacă acesta este un enunț interogativ disjunctiv: „Pleci sau nu la mare?” sau prin enunțuri interogative simple, între care intervin însă și deosebiri de natură stilistică: „Pleci la mare?”, „Nu pleci la mare?” Observații: Enunțul interogativ cu aspect pozitiv poate fi ambiguu: „Te duci la piață?”. El poate fi înțeles ca un component realizat al unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realiza în structura aceluiași enunț, dacă acesta este un enunț interogativ disjunctiv: „Pleci sau nu la mare?” sau prin enunțuri interogative simple, între care intervin însă și deosebiri de natură stilistică: „Pleci la mare?”, „Nu pleci la mare?” Observații: Enunțul interogativ cu aspect pozitiv poate fi ambiguu: „Te duci la piață?”. El poate fi înțeles ca un component realizat al unui enunț interogativ disjunctiv întemeiat pe opoziția sintactică pozitiv-negativ: „Te duci sau nu te duci la piață?” sau al unui enunț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
între care intervin însă și deosebiri de natură stilistică: „Pleci la mare?”, „Nu pleci la mare?” Observații: Enunțul interogativ cu aspect pozitiv poate fi ambiguu: „Te duci la piață?”. El poate fi înțeles ca un component realizat al unui enunț interogativ disjunctiv întemeiat pe opoziția sintactică pozitiv-negativ: „Te duci sau nu te duci la piață?” sau al unui enunț interogativ disjunctiv întemeiat pe o opoziție lexicală: „Te duci sau vii de la piață?”. Numai în prima realizare, enunțului de aspect pozitiv îi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu aspect pozitiv poate fi ambiguu: „Te duci la piață?”. El poate fi înțeles ca un component realizat al unui enunț interogativ disjunctiv întemeiat pe opoziția sintactică pozitiv-negativ: „Te duci sau nu te duci la piață?” sau al unui enunț interogativ disjunctiv întemeiat pe o opoziție lexicală: „Te duci sau vii de la piață?”. Numai în prima realizare, enunțului de aspect pozitiv îi corespunde un enunț de aspect negativ. Enunțurile exclamative se realizează ca enunțuri pozitive care nu pot dezvolta și o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pierde caracterul de marcă distinctivă în enunțurile în care se instituie o contradicție între aspectul negativ al planului expresiei și caracterul pozitiv al planului lor semantic. Prezintă această contradicție între planul expresiei și planul semantic, trei tipuri de enunțuri: • enunțuri interogative retorice cu aspect negativ: „...Astfel de noapte bogată / Cine pe ea n-ar da viața lui toată?” (M. Eminescu) • enunțuri interogative exclamative cu rol afirmativ: „- Tu spui asta?/ - De ce nu?” (O. Paler) • enunțuri asertive cu caracter restrictiv: „Pustiul nu-l
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pozitiv al planului lor semantic. Prezintă această contradicție între planul expresiei și planul semantic, trei tipuri de enunțuri: • enunțuri interogative retorice cu aspect negativ: „...Astfel de noapte bogată / Cine pe ea n-ar da viața lui toată?” (M. Eminescu) • enunțuri interogative exclamative cu rol afirmativ: „- Tu spui asta?/ - De ce nu?” (O. Paler) • enunțuri asertive cu caracter restrictiv: „Pustiul nu-l poate înțelege decât cine l-a trăit.” (O. Paler) Natura pozitivă a acestor enunțuri este fixată în planul expresiei prin însoțirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu cu adverbul restrictiv decât, în cazul enunțurilor restrictive: „... Toți nu facem decât a gândi până la capăt, ceea ce altul a gândit în mod embrionar.” (M. Eminescu) sau de imposibilitatea însoțirii adverbului nu cu adverbul sau conjuncția nici, în cazul enunțurilor interogative retorice: „Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer?” (M. Eminescu) În opoziție cu enunțurile negative, marca enunțurilor pozitive poate fi considerată absența adverbului de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I.L. Caragiale) „- Da, domnule, asta e!” (I.L. Caragiale) • interjecții: „Iată lacul. Luna plină / Poleindu-l îl străbate.” (M. Eminescu) „Apoi începe să comande:- Înainte! marș!” (I.L. Caragiale) Absența adverbului de negație nu marchează totdeauna o identitate de enunț pozitiv. Pe lângă interogativele retorice cu aspect negativ și sens pozitiv există și o subcategorie de interogative retorice cu aspect pozitiv în planul expresiei și caracter negativ în plan semantic: „Cum ar fi fost cu putință marile fapte ale omenirii, dacă oamenii ar fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Poleindu-l îl străbate.” (M. Eminescu) „Apoi începe să comande:- Înainte! marș!” (I.L. Caragiale) Absența adverbului de negație nu marchează totdeauna o identitate de enunț pozitiv. Pe lângă interogativele retorice cu aspect negativ și sens pozitiv există și o subcategorie de interogative retorice cu aspect pozitiv în planul expresiei și caracter negativ în plan semantic: „Cum ar fi fost cu putință marile fapte ale omenirii, dacă oamenii ar fi răi?” G.Călinescu) Se caracterizează printr-un raport similar de contradicție între planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi fost cu putință marile fapte ale omenirii, dacă oamenii ar fi răi?” G.Călinescu) Se caracterizează printr-un raport similar de contradicție între planul expresiei (cu aspect pozitiv) și planul semantic (cu caracter negativ) și unele enunțuri asertive sau interogative exclamative: „- Ce-mi pasă a cui ești, zise el.” (M. Eminescu) „- Ei! Ș-apoi?... Ce-mi pasă?” (I.L. Caragiale) „Ce era să-i răspund? De ce să-i stric o iluzie?” (B. Fox) RELAȚII ȘI FUNCȚII SINTACTICEtc "RELA}II {I FUNC
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin întuneric la mine Și-mi vede cugetele toate. Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate? Cine scobește zidul cu carnea lui, Cu degetul lui ca un cui De răspunde-n rănile mele?” (T. Arghezi) Observații: În stilul conversației, pronumele interogativ (sau interogativ-relativ) care admite, uneori, situarea verbului-predicat și la celelalte persoane: „Care mai cumperi americă, modipolan, serj?” (E. Barbu), „Care-ai fost, măi? strigă iar, mai moale și cu îndoială argatul.” (M. Sadoveanu), „Omoară-mă pe mine, care te-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei categorii de elemente relaționale interpropoziționale: • conjuncții; sunt specifice numelui predicativ de identificare: că, să, ca... să (cele mai frecvente), dacă (când propoziția-nume predicativ e o interogativă indirectă iar subiectul se realizează prin substantive de tipul întrebarea, problema etc.), de: „Meșteșugul șarlatanului e să-ți vorbească de alt lucru până n-ai înțeles bine pe cel dintâi.” (N.Iorga), „Întrebarea nu era dacă în grămada de cuvinte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor zburând din nor în nor.” (M. Eminescu, I, 17) Circumstanțialul de mod cantitativ a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „- Apoi eu mă tocmesc cu anul.” (I. Creangă, 174) • pronume (interogativ sau interogativ-relativ): „Și câte a mâncat el din toate?” (I.Creangă, 113) • adverb: „Numără banii de două ori. Ieși afară.” (E. Barbu, 23) b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv și un adjectiv pronominal de cuantificare, atributul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reluată de Ecat. Teodorescu, Sunt propozițiile subordonate propoziții autentice?, LR, 1979, nr. 3. În această interpretare, fraza ar fi numai enunțul în care există cel puțin două propoziții principale coordonate. 14. Otto Jespersen (op. cit., p. 431) consideră enunțurile imperativ și interogativ două variante ale unei aceleiași structuri sintactice, prin care subiectul vorbitor vrea să influențeze voința interlocutorului; enunțul interogativ ar reprezenta „ordinul” dat de locutor interlocutorului de „a-i spune ceva, a-i da o informație”. Chiar dacă un enunț precum „Unde
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi numai enunțul în care există cel puțin două propoziții principale coordonate. 14. Otto Jespersen (op. cit., p. 431) consideră enunțurile imperativ și interogativ două variante ale unei aceleiași structuri sintactice, prin care subiectul vorbitor vrea să influențeze voința interlocutorului; enunțul interogativ ar reprezenta „ordinul” dat de locutor interlocutorului de „a-i spune ceva, a-i da o informație”. Chiar dacă un enunț precum „Unde pleci?” poate fi înțeles și cu subînțelegerea unui verb la imperativ: „Spune... unde pleci!”, natura specifică a enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
originalitatea, ingeniozitatea și independența gândirii, capacitatea de a gândi abstract și de a efectua raționamente în lanț, nonconformismul în idei, inventivitatea, capacitatea combinatorie și de a sesiza cu ușurință relațiile esențiale, spiritul critic, inițiativă, intuiție și deschidere spre experiență, atitudine interogativă, perseverență, încredere în sine, nivel de aspirație ridicat, dorință de prestigiu, tendința de dominare, idei întreprinzătoare, neașteptate, ieșite din comun. Instituirea cultivării și stimulării creativității ca o cerință majoră a școlii implică, pe lângă cunoașterea trăsăturilor acesteia, și aplicarea diferențiată, pe
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
etc. Această carte se dedică duhovnicului meu literar, poetul Cezar IVĂNESCU Exerciții de sinceritate (II) Viața de zi cu zi, viața operei și geografia spirituală a personalităților (cuprinse în această carte) au constituit, pentru semnatarul acestor rînduri, un incitant univers interogativ. La rîndul lor, interlocutorii și-au gândit răspunsurile, recuperând un timp și un spațiu al evocărilor: cu întâmplări spirituale deosebite, cu angoase, cu inevitabilele picanterii, cu trăirile personale unice, cu acea "mizerabilă grămadă de mici secrete" (André Malraux), cu nonsensul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Prin această marcă, mai mult intonativă decît sintactică, R1 și R2 se aseamănă cu niște fraze exclamative de tipul ce alură! și Ce temperament! Valoarea intonativă a punctuației ne permite chiar să ne imaginăm că enunțul inițial are o tonalitate interogativă: Manta? care ar corespunde cu valoarea sa de temă: Vreți să știți părerea mea despre Manta? Este evident că scrierea oferă resurse expresive foarte apropiate de sintaxa oralității. Punctuația destul de neconvențională a acestui enunț se prelungește la începutul redacționalului: Manta
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un ou, știți să faceți o prăjitură) sau ficționale ( Dacă focurile din noapte ar face semne desigur / frica ar fi un rîset și angoasa o iertare 9); de ordinul hipertezei: exclamație). Modalități obiective (a trebui, a fi nevoie...), intersubiective (imperativ, interogativ, a trebui, (tu/voi) a putea...), subiective (a vrea, a gîndi, a spera). Verbe de opinie (a crede /ști/bănui/nu ști/fi de acord/pretinde CĂ), adverbe de opinie (posibil, fără-ndoială, probabil, poate, desigur), lexeme afective, evaluative și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]