KorAP: Find »[drukola/base=interpersonal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...169 >

4,210 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

special de relație, de comunicare și apropiere interpersonală. Prin ipocrizie, individul caută să acapareze atenția, favorurile, să obțină protecția unei alte persoane, considerată superioară, puternică, dar, mai ales, să anuleze pericolul. Este, ca și minciuna, o atitudine falsă În relațiile interpersonale. În ambele situații sunt urmărite avantaje, legate de complexul de inferioritate sau de vinovăție, de incapacitatea de a acționa direct, de lipsa de Încredere În forțele proprii, de nesiguranță. 6. Atitudinea față de sine Atitudinea față de sine are caracter de complementaritate

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Îmi alterează ființa, Îmi pustiește sufletul. Nu mai pot simți, iubi, nu-i mai pot Înțelege pe ceilalți și nu mai pot coopera cu ei. Este o stare de Închidere și de Însingurare, de conflict și ură În relațiile mele interpersonale cu celelalte persoane. Formele conștiinței pervertite Conștiința pervertită este sursa ideilor, intențiilor și acțiunilor negative ale unei persoane. Ea poate lua cele mai diferite forme de manifestare În act, dar originea acestora este comună. Formele conștiinței pervertite sunt deduse din

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
special de inferioritate, nerezolvate, incapacitatea de a se impune, de a se face remarcat, pe căi cinstite, ca valoare personală. De regulă, relele intenții apar ulterior, după ce ele se manifestă prin conduitele și acțiunile persoanelor respective, În special În relațiile interpersonale ale acestora cu ceilalți. În sensul acesta, menționăm ca fiind cele mai frecvente și mai semnificative următoarele: aă Ipocrizia, ca modalitate de a falsifica În mod voit, intenționat, adevărul, de a te arăta altfel decât ești În realitate, căutând ca

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
care, concomitent, Îi și separă. Dincolo de aspectul lor pur psihologic și moral, tipurile la care facem referință au și o semnificație simbolică extrem de nuanțată și de importantă, asupra căreia vom insista În continuare. Conștiința perversă iese În evidență În cadrul relațiilor interpersonale, atunci când interesele coincid, se ciocnesc, când nu se poate stabili un acord sau nu se poate Încheia o tranzacție egal convenabilă Între doi indivizi. Mai mult chiar decât atât, ea poate apărea În falsele situații, fiind mascată de „cele mai

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
numai ca Înfățișare somato-corporală (tipul constituțională, ci și ca prestigiu, autoritate, tact, comunicare În relațiile cu lumea sau cu alte persoane (tipul psiho-morală. Eul realizează sinteza datelor din lumea externă, facilitează apropierea de ceilalți a individului respectiv, fiind subiectul Întâlnirii interpersonale. El este cel care mediază acordul conștient, dar și subiectivitatea din cadrul Întâlnirii interpersonale, sau cea cu obiectivitatea lumii externe. În toate aceste situații, Eul are ca rol afirmarea persoanei respective, pe care o reprezintă. În sfera psihianalizei sunt studiate mecanismele

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În relațiile cu lumea sau cu alte persoane (tipul psiho-morală. Eul realizează sinteza datelor din lumea externă, facilitează apropierea de ceilalți a individului respectiv, fiind subiectul Întâlnirii interpersonale. El este cel care mediază acordul conștient, dar și subiectivitatea din cadrul Întâlnirii interpersonale, sau cea cu obiectivitatea lumii externe. În toate aceste situații, Eul are ca rol afirmarea persoanei respective, pe care o reprezintă. În sfera psihianalizei sunt studiate mecanismele de apărare ale Eului. Psihologia Morală aduce În discuție un aspect complementar al

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-mă. Altruismul nu este numai deschiderea mea dezinteresată către și pentru alții, ci, dimpotrivă, el răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate fi singură, ea trebuie să fie Împreună cu ceilalți. Această relație interpersonală este atât deschidere, atracție, cât și nevoia mea de ceilalți. Dacă egoismul mă conservă, altruismul mă dezvoltă, mă Îmbogățește. Altruismul este comunicare În plan formal-extern, ajutor, iar În plan sufletesc-interior este Întâlnire și comuniune. Prin aceste aspecte, altruismul contribuie la

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
primă impresie, care este direct legată de imagine, va depinde, În mare măsură, raporturile persoanei cu ceilalți. Impresia pe care imaginea Eului personal o face În cadrul Întâlnirii cu ceilalți poate deschide sau poate Închide, din punctul de vedere al relațiilor interpersonale, persoana respectivă. Imaginea este legată și de felul de a se prezenta al individului, de modul În care acesta vorbește, se mișcă, gândește etc. Toate acestea sunt percepute de către ceilalți, fie În mod pozitiv, fie În mod negativ, persoana respectivă

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
anumite reguli de care trebuie, În mod absolut obligatoriu, să se țină seama. Sunt circumstanțe ale vieții În care imaginea Eului personal are valoarea unui rol pe care persoana acceptă sau este obligată să-l joace. În cazul acesta, relațiile interpersonale constituie un adevărat scenariu, În care rolurile imaginilor au o semnificație bine definită. Pe aceste considerente, plecând de la natura și funcțiile imaginii unei persoane, se pot stabili veritabile sisteme cu rol semiotic ale acesteia. În relațiile interumane, imaginea Eului este

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
o adevărată semiologie imagologică a persoanei. În sensul acesta, am izolat câteva aspecte esențiale ale acestei imagologii, pe care le prezentăm În continuare: aă Semnificația relațională a imaginii este dată de participarea directă a acesteia În cadrul Întâlnirii și al comunicării interpersonale. Imaginea este prezența concretă, specifică a persoanei. Ea este cea care, prin impresia pe care o produce, creează atracție, interes, simpatie sau, dimpotrivă, distanță, dezinteres, repulsie și antipatie. Este un tip special de comunicare prin imagine, o comunicare non-verbală, dominant

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ea este spontană, fie pregătită anterior, așteptată sau dorită. că Semnificația socială a imaginii personale are o valoare extrem de mare, poate cea mai importantă dintre toate. Imaginea Eului unui individ este percepută de către alții, În planul social și al relațiilor interpersonale, sub semnul valorilor și al normelor sociale. În acest context, Supra-Eul este cel care proiectează asupra Eului său atributele unei anumite imagini sociale, și anume: prestanță, autoritate, felul de a se prezenta, de a se impune În fața celorlalți, capacitatea de

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
bătrâneții, ele având semnificația stabilității. Tot legat de imaginea Eului, ca prezență a persoanei respective, trebuie discutate și tipurile de imagini, precum și rolul acestora. Orice imagine definește și exprimă identitatea Eului unei persoane. Noi luăm contact cu celălalt, În cadrul Întâlnirii interpersonale, În primul rând prin imaginea acestuia. Acest contact este o impresie. Prin urmare, relația imagologică este de tip emoțional-afectivă. Ea, ca impresie, este o stare sufletească care transgresează aspectul formal al individului, respectiv imaginea acestuia, deschizându-ne accesul către interioritatea

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
este un important indiciu al deficiențelor psihologice și morale ale individului respectiv. În această serie se Înscriu următoarele: absența igienei corporale, neglijența vestimentară, lipsa de autocontrol corporal, un limbaj sărac sau vulgar, lipsa unei forme de politețe elementară În relațiile interpersonale etc. Toate acestea configurează o imagine negativă a persoanei, care face ca aceasta să fie evitată sau respinsă de către ceilalți. Pe aceste considerente vom distinge două categorii principale de imagini ale Eului personal: imagini pozitive din punct de vedere psiho-moral

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Eului, fapt care face ca ele să se remarce, să aibă caracter de exemplaritate. Le vom prezenta În continuare. a. Tipurile exemplare practice Această categorie cuprinde tipurile psiho-morale care acționează asupra sferei subiective, a intimității indivizilor, creând o anumită relație interpersonală bilaterală particulară de cunoaștere, deschidere, apropiere și ajutor. În această categorie sunt incluse, ca tipuri de persoane cu imagini specifice ale Eului: preotul, medicul și psihologul. Ei vin În contact direct și imediat cu problemele celorlalți, fiind păstrătorii secretelor sufletești

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
este, așa cum se percepe el Însuși și așa cum Îl percep ceilalți și, pe de altă parte, cel care ar vrea să fie, conform cu propriile sale reprezentări despre sine și conform cu modul În care este perceput pe plan moral, În cadrul relațiilor interpersonale de către ceilalți. Dar, spre deosebire de imaginea Eului, cu care aparent se poate confunda, acesta nu are decât un caracter formal, exterior, pe când cea la care ne referim are un caracter de structură interioară, de natură valorică. Din punct de vedere valoric

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
model de gândire, de acțiune și conduită, preferințe și sentimente comune. Mai mult chiar, ele vor Începe să semene chiar și fizic Între ele. Dincolo de aspectele psiho-biologice incontestabile, trebuie să admitem faptul că există și un acord intern, de factură interpersonală, care ține de valorile culturale, morale și spiritual-religioase ale cuplului respectiv și care creează acea atmosferă comună În care ambii parteneri trăiesc. Asimilarea unor valori comune face ca să se construiască un model unic de Supra-Eu moral. Aceleași principii de viață

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
le sunt comune arată În fapt o nouă identitate, de cuplu a Eului celor doi parteneri de viață. Identitatea de cuplu are la baza ei identitatea psihosexuală a persoanei. Acordul dintre indivizi se stabilește prin atracție reciprocă, printr-o preferință interpersonală care, departe de a fi Întâmplătoare, este rezultatul unei „selecții valorice interioare”. Eu nu pot stabili o relație de cuplu decât cu o persoană similară mie. În caz contrar, totul este forțat, artificial și va duce la tensiuni, conflicte și

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
inițiativa persoanelor angajate, de direcția de orientare sau de „vectorializarea sentimentelor morale”. În sensul acesta, inițiativa poate porni de la mine către celălalt, sau persoana mea poate fi solicitată de către celălalt. Dincolo de acest aspect formal-extern, intră În discuție atracția sau preferința interpersonală, În care simpatia are un rol esențial. Între două persoane care se află Într-o relație simpatetică se dezvoltă sau se construiește un spațiu emoțional-afectiv, În interiorul căruia se manifestă această acțiune de simpatie reciprocă. Acest spațiu, inițial al „Întâlnirii” dintre

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
bază altruismul și sentimentele impersonale sau ideale, a căror origine se află În valorile morale ale Supra-Eului. Sentimentele sociale sunt sentimente altruiste și ele desemnează atitudinea sau dispozițiile afective ale individului față de diferitele grupuri sociale. Din acest motivele sunt sentimente interpersonale de reciprocitate, rezultând În primul rând, din relațiile afective ale individului cu alte persoane. Astfel, sentimentele sociale exprimă o atitudine de deschidere a mea către celălalt sau către ceilalți. Forma cea mai generală În care se manifestă sentimentele altruiste este

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
că identitatea Eului este rezultatul final al unui act autoreflexiv, un veritabil fenomen de oglindă, sau de oglindire a Eului În propria sa conștiință, când se descoperă pe sine Însuși, dar și de oglindire a persoanei În afara sa, În cadrul raporturilor interpersonale, când sunt perceput de către ceilalți. Oglindirea este descoperirea de sine, iar descoperirea de sine Înseamnă de fapt determinarea identității mele, a ceea ce Eu sunt În raport cu ceilalți și cu lumea. Având În vedere acest fapt, rezultă că Eu nu pot fi

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
nu mai are ce să ceară de la ea. În plus, ceilalți oameni fiind asemena lui, orice formă de comunicare, fie formală, fie subiectiv-emoțională, devine falsă sau chiar imposibilă, anulându-se sau sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ca scop restaurarea acestuia. Pătrunderea În intimitatea unei persoane se face, În cazul psihoterapiei, prin cuvânt, dar și prin sentimentele afișate de terapeut față de subiectul său. Cuvântul Își depășește, ca semnificație, rolul pe care-l are de obicei În comunicarea interpersonală. Cuvântul, În actul reparator terapeutic, este consolare, reparație, suport moral, Încurajare, având ca scop recrearea interiorității persoanei, ajutând-o să-și redobândească curajul și Încrederea În forțele Sale, puterea de a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
plus, intimitatea este absolut necesară, Întrucât ea contribuie la completarea, formarea și desăvârșirea persoanei umane, la progresul acesteia. Din acest motiv, o intimitate pozitivă se stabilește numai În concordanță cu preferințele mele, fapt asupra căruia vom insista În continuare. Preferința interpersonală Orice Întâlnire poate fi Întâmplătoare sau impusă de circumstanțe, ea nedepinzând În mod expres de persoana mea. Pot ști dinainte cu cine mă voi Întâlni și În ce scop, sau pur și simplu pot fi pus În fața unui fapt Împlinit

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
un anumit tip sau model uman pe care doresc să-l văd incarnat, prezentificat Într-o anumită persoană. Eu aștept această Întâlnire, o doresc, mai mult chiar, o caut. Dimpotrivă, pot Încerca să o evit, ca pe ceva nedorit. Preferința interpersonală este rezultatul experienței mele raportată la Întâlnirile și contactele avute anterior cu ceilalți. În acest context al experiențelor interpersonale, primul loc Îl ocupă părinții, frații, rudele apropiate, prietenii, colegii și cercul continuă să se lărgească. Din această mulțime de persoane

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
aștept această Întâlnire, o doresc, mai mult chiar, o caut. Dimpotrivă, pot Încerca să o evit, ca pe ceva nedorit. Preferința interpersonală este rezultatul experienței mele raportată la Întâlnirile și contactele avute anterior cu ceilalți. În acest context al experiențelor interpersonale, primul loc Îl ocupă părinții, frații, rudele apropiate, prietenii, colegii și cercul continuă să se lărgească. Din această mulțime de persoane pe care le-am cunoscut eu fac o selecție preferențială și, În funcție de aceasta, Îmi construiesc niște modele pozitive către

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]