1,743 matches
-
la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste tot, inutil Însă În situații de criză. — E aici, la 27, bâlbâie vecinul intimidat de uniforme și speriat de gândul că ar putea face impresie proastă. Mi s-a părut că aud strigăte de ajutor, dar e ceva vreme de când nu se mai aude nimic - Îmi pare rău că m-am Înșelat. Agentul simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl impresionase și cerul albastru presărat cu stele care străluceau pe cupola din dreapta. Peste capelele laterale erau Întinse pânze Întunecate, iar În centru se Întindeau bănci lungi de culoare Închisă. Coloane, marmure prețioase și statui erau Împrăștiate peste tot. Îl intimidară și-i aduseră aminte că nu mai fusese la preot de la comuniunea Valentinei, la care, la Începutul acestui haos, mersese doar ca să discute cu cineva, care era mai apropiat de Dumnezeu, care poate ar fi putut să-i arate secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În același fel În care fusese ea instruită să-i Întrebe pe clienți. — E vorba de contract, spuse Emma hotărâtă. Dintotdeauna știuse să se descurce. Înfruntase de mii de ori asemenea papițoi, chiar mai Înfricoșători. Nu putea să se lase intimidată de ageamiul ăsta. — Am aflat că au fost deja trimise scrisorile de confirmare. Șeful Începu să țăcăne cu pixul pe suprafața de sticlă a biroului. O măsură, sâcâit de Îndrăzneala supusei sale umile. Rămase surprins că era o blondă exemplară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reuși. Dintre ele, Valentina era cea mai mlădie, iar la zdruncinăturile acelea marțiale se clătină. Iapa luă mingea și se așeză din nou dincolo de linia de fund. Aruncă o altă privire criminală adversarelor - de fapt, chiar Valentinei, pentru a o intimida. — A, scorpie scârboasă, ai două crăcane de parc-ai fi o masă! strigă un puști cu haină din piele de ren care se agita chiar lângă Antonio. Ei bine, nu era tocmai puști. Era o pălugă lungă de vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luat după el, uitând brusc toate nefericirile de până atunci. Îl chema Donțu. Avea un glas plăcut, baritonal și vorbea aproape în șoaptă, dar cuvintele lui se auzeau de departe. Copacul adevărului era un stejar bătrân și scorburos. Zogru era intimidat și privea în jos spre piticul atoateștiutor. - Ei, nu e mare lucru. Trebuie să bagi mâna în scorbură și să spui cu voce tare ce ai de întrebat. - Atât? Totul era cât se poate de simplu. Dumnezeu i-l scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un mod particular de a se întrista de nefericirea altuia. Erau gata să-l vândă și pe urmă să plângă zece zile. Remușcarea îndelungată îi făcea să nu semene cu alții. Iar aceasta era una dintre acele trăsături care îl intimidau pe Zogru. Nici pe nefericitul de Andrei Ionescu, prigonitorul lui, nu putea să-l urască definitiv. Se uita la el și-i vedea pe toți ceilalți și mai ales le vedea sufletul mototolit de durerea altcuiva și-i trecea cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub gene cu niște ochi care păreau că încep să se topească, tocmai treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar cu cealaltă se scărpina lejer la ceafă. Câtva timp încercase să-l urmărească de la distanță, ascuns în diverse persoane, dar chiar și așa tremura de frica lui, se simțea amenințat și încolțit, iar oamenii în care intra deveneau brusc intimidați de el, chiar și unii țanțoși, pe care îi văzuse adeseori bătându-se pe burtă cu Achile, își pierdeau siguranța și se fâstâceau imediat după ce Zogru se adăpostea în sângele lor. Ajunsese să treacă și noaptea prin fața casei lui, indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o resimțea față de acest om, era alertat în străfundul sufletului ca în fața unei catastrofe. I-a fost mult timp frică de el, chiar și mai târziu, după mai mulți ani, când se obișnuise și îi cunoștea toate fețele, încă era intimidat în prezența lui, se simțea ca în fața unui dascăl sever ori a unui părinte distant. Cu Achile și-a petrecut multă vreme și a fost un prieten în ochii căruia s-a putut uita. N-a intrat niciodată în sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și o situație de necesitate. Din Giulia totul arăta altfel. S-a destins în sângele cald și s-a pus la curent cu sentimentele ei, uimit cât de departe se afla imaginea pe care și-o făcuse despre ea. Era intimidat și cumva jenat pentru că dăduse năvală. În lumea ascunsă a Giuliei erau luciditate și acceptare. Toate contactele ei erau simple utilități. Părinții erau sprijinitorii financiari, pe care trebuia să-i determine să se simtă mulțumiți că și-au făcut datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Obiectiv: Schița unui tablou nemaiîntâlnit. Eram destul de mulțumită de sarcina mea și cu ceea ce-mi propusesem. Cu toate că am început doar prin a mi aduce câteva foi, pixuri și creioane, acest lucru nu conta și cu atât mai puțin mă intimida. Cu ce încep acum? Aveam o mie de variante și simțeam cum mă pierd printre ele. Am închis din nou ochii și am tras profund aer în piept. Am respirat adânc, am dat frâu liber ,,sentimentelor” și am început să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care i le-a pus, dar a răspuns la toate, pe larg și dintr-o suflare, fără să-și ia ochii de la Bunica. Asta a uimit-o pe bătrână, care era obișnuită cu oameni mai slabi, dar Lea nu se intimida. Cele două s-au uitat fix una la alta. La sfârșit, când Bunica n-a mai găsit nimic de întrebat, a dat din cap și a scos un sunet de neînțeles, un fel de mormăit de aprobare, dar unul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frică, am fost mai mândră ca niciodată. CAPITOLUL ȘAPTE Câteodată eram chemate să ajutăm câte o femeie care locuia aproape de oraș. Acele excursii îmi plăceau cu deosebire. Zidurile Salemului mă entuziasmau mai mult decât munții acoperiți cu ceață care îi intimidau pe Iacob și pe Zilpa și îi făceau să le aducă sacrificii. Mințile care făcuseră asemenea lucruri grandioase mă făceau și pe mine să mă simt deșteaptă, iar forța mușchilor care construiseră fortăreața mă făcea să mă simt și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Lucrătorii bărbatului meu au cântat cântece din atelierul lor. Meryt a cântat despre pâine. Și apoi toți bărbații, împreună cu nevestele și cu copiii lor, și-au unit vocile în cântece de dragoste, care păreau să nu mai aibe număr. Eram intimidată de atâta atenție câtă ni se dădea, cupele se ridicau, erau zâmbete largi și sărutări. Chiar dacă eu și Benia eram totuși prea bătrâni pentru astfel de prostioare, eram încântați ca niște copii și ne mâncam din ochi. Când Meryt s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai multe cadavre și nenorociri? Nu ești În măsură să Înfrunți adevărul! Întoarce-te la Brest ca să te joci de-a hoții și vardiștii, iar pe noi lasă-ne-n pace! Privirea de un albastru mineral avea ceva care o intimida, iar Marie Își imagina fără greutate influența pe care Gwen o putuse avea asupra lui Loïc și Gildas cînd aceștia erau copii. Dar Gwen n-o speria. - Aveai zece ani În mai 1968, era o noapte de furtună, farul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
expresii fără rost, menite să epateze. Scanez rapid și restul paginii, făcând mari eforturi să-mi păstrez seriozitatea, încercând să mă gândesc la un răspund adecvat. — Știu că pare înspăimântător, spune Eddie, interpretându-mi greșit tăcerea. Dar să nu fii intimidată de toate aceste cuvinte alambicate. Pe cuvânt că e foarte simplu, de fapt ! Te-ai uitat cumva și pe salariu ? Privirea mi se mută imediat la cifra trecută cu bold la capitolul „Plată săptămânală”. E un pic mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă uit confuză la pămătuf. Și ăsta ce-are ? Și oricum, cine e el, inspectorul-șef de la ministerul prafului ? — Am metodele mele, spun, înălțându-mi mândră bărbia. Mulțumesc. — OK. Zâmbește. Ne vedem mai târziu. N-o să-l las să mă intimideze. Sunt cât se poate de capabilă să fac curat în casa asta. Nu-mi trebuie decât... un plan. Da. O fișă de pontaj, ca la serviciu. În clipa în care Nathaniel a dispărut, înșfac un stilou și o hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că pentru el chiar e normal, am o revelație subită. O, Doamne. Poate că are un valet care Îi face În fiecare zi ceai și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cîntărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
inspirați. Vezi Republica lui Platon, mai ales Cartea IV. Eu nu studiez marile texte cu regularitate, dar n‑ar fi existat nici o șansă să urmărești gândurile lui Ravelstein dacă erai complet ignorant În materie de filozofie clasică. Textele nu mă intimidau. Și acum am ajuns la fel de familiarizat cu Platon cum sunt Elmore Leonard. - Nu există nimic din ce spun eu care să nu‑ți fie clar pe dată, aprecia uneori Ravelstein. Dar e posibil ca el să fi cultivat arta conversației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și aici, și la o adică cine să stea să descâlcească toate mațele. Am dus-o greu la viața mea după Facultate, adică după ce m-au dat afară, a fost de nenorocire, de ce să nu recunosc, dar nu m-am intimidat, dar mai mult de croitor modelator la Confecția nu am putut progresa, atunci cu Păstrămaț îmi blocase viitorul, ce scrisese ei la fișa mea de cadre de la dosarul de angajare unde vroiam să mă duc, că parcă toți știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pur și simplu doamnă, dar nimeni nu i-a rostit vreodată numele. Cu toate că ea vrea să o luăm la per tu, să fie o comunicare mai mare între nivelurile ierarhice, costumele impecabile și felul ei de a fi ne-au intimidat din prima clipă și, chiar dacă ceilalți nu-i spun doamna director, se simte în orice caz depărtarea uriașă dintre noi și ea. Desigur, un alt motiv pentru care doamna director s-a simțit stânjenită a fost corectitudinea mea gramaticală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era un câine căruia i se prezintă o bucată de carne. Sprijinită în cot, alături, Z mă privea și ea atentă. - Nu se poate, am spus încet. Nu pot să mă culc cu tine. Nu se face așa... - Ești cumva intimidat? a întrebat Z. - Nu... adică da... e stupid. Sexul presupune intimitate, e vorba de... Orice aș fi spus era o tâmpenie. Nu puteam să le fac să înțeleagă. Y nu era nici măcar interesată, se uita la televizor, comedia cu Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru mai târziu. Aerul său de nepăsare avea și un efect secundar, anume acela de a o impresiona pe Hazel într-atât de mult încât abia dacă scoase un cuvânt. Până când au început să repete. Nimic n-o mai putea intimida pe Hazel atunci. Urmărind cum se conturează scena dintre cei patru îndrăgostiți, deocamdată încă șovăielnic, mi-am dat seama cât de mult depinde succesul unei piese de cei care sunt distribuiți în ea. Violet, în rolul Hermia, era o răsfățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chemăm la audiții. —Desigur. Deja mi-am notat numele ei. Uite, am o super idee pentru Krogstad... Vocile nu se mai auziră când trecui de ușă. Siguranța de sine a lui Ben era impresionantă; ca și Bez, nu se lăsa intimidat de felul impetuos de a fi al lui Philip Cantley. Dar pe mine mă interesa mai degrabă pe cine anume din distribuția Visului notase Ben pentru audițiile de la Casa Păpușilor. După cum vorbise, nu era decât o actriță pe care merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iluzie. Atât și nimic mai mult. Poate că aceste beri pe care leam dat pe gât ar putea ajuta la crearea iluziei, dar iluzia nu devine realitate, nici chiar într-o zi cu ploaie teribilă. Vocea interioară nu se lasă intimidată de vorbele sale răstite, scuipate din gură precum cojile unor semințe. - Măcar trebuie satisfăcută cu-ri-o-zi-ta-tea. Și ce dacă ai fost luat peste picior? N-ar fi pentru prima oară. Se termină spectacolul, gata, trageți cortina, stingeți reflectoarele, vine Lucia, poate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]