251,740 matches
-
Constrâns de ecourile internaționale ale acestei veritabile campanii de tip totalitar, dl. Pașcu a dat înapoi, prezentând scuze. Și-o fi cerut el iertare, dar problema rămâne. Și problema este sintetizată astfel de către Ioan Groșan: "De ce-ar dori să intre în N.A.T.O. un fost cadru de nădejde al Combinatului avicol de activiști "Ștefan Gheorghiu", căruia i s-a interzis în 1989 intrarea în Statele Unite? Și nu numai el, ci și toți cei care au o muscă adormită pe căciulă
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
peste revoluția franceză ca peste toate celelalte evenimente istorice. Cinismul, superior, se reflectă și în literatură, în personajele create. Destul ca să-l identifici pe Julien Sorel, câteva secole mai târziu, pe tânărul cinic dezbărat de orice morală, numai spre a intra în grațiile doamnei de Rênal, în eroii destrăbălați ai vremii lui Machiavelli... În Istoria literaturii italiene, Francesco De Sanctis definește acest stil reflectând întreaga filosofie a autorului Prințului: Proza aceasta uscată, precisă și concisă, numai gândire și numai fapte, vestește
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
hornului (hornul, i.e. vaginul, vaginul e de astă dată complet, ca formă) și avînd prin urmare completa protecție maternă reușește să se sustragă morții iminente. Lupul moare într-o groapă (sugestie, neîndoielnic, a prezenței altei femei, în mrejele căreia a intrat, ori, pur și simplu, prin contaminare de gen gramatical, a Morții, care-l va secera pe Ștefan departe, într-adevăr, de casă, în 1858, înaintea Smarandei)". Unde e atunci noutatea acestei monografii? Un răspuns ar fi: în toate celelalte texte
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
ficțiunii), stilistica dialogului cu cititorii, clișeele figurilor semantice (de remarcat fragmentele dedicate preluării în presă a unor expresii eminesciene și caragialene), prelucrarea zvonurilor, precum și scurtele analize dedicate cronicii, interviului și anchetei (R. Zafiu scrie chiar și despre neglijențele ortografice), totul intră sub privirea cercetătoarei care radiografiază cu cruzime, aș zice, fenomenul publicistic de la noi. Iată o remarcă generală: texte "predestinate prin subiect narativității, își reduc nucleul epic la minimum, la o propoziție generală, nedeterminată [...]. Adevăratele știri de senzație sunt, în schimb
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
administrator de moșie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrilești evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic, nu are momente de respiro. Cartea începe în forță cu cîteva năzdrăvănii de copil, de un haz teribil. Spre exemplu, copilul răsfățat intrase la un moment într-o criză de inspirație și nu mai știa ce boală să mintă că are pentru a atrage atenția adulților. Găsește din întîmplare o foaie publicitară pe care scria: "Blenoragia nu mai este o problemă. Doctorul X
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
noastre Marx), ne-am putea întreba pe drept cuvânt dacă Freud nu este considerat și el astăzi "un câine mort." Titlul volumului La ce bun psihanaliza? este, bineînțeles, unul retoric. Élisabeth Roudinesco pledează, în fapt, în favoarea acestei științe care a intrat, nu demult, în al doilea secol de existență. întrebarea de la care autoarea pleacă este (destul de frapant): De ce psihanaliza, care și-a dovedit în atâtea împrejurări utilitatea (iar, adeseori, caracterul indispensabil), este chiar și în prezent contestată? Trebuie remarcat însă că
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
pus a vorbi în mai multe limbi!) în care simbolurile se întrepătrund cu lucrurile, spiritul se opacifiază prin dezlănțuirea materialităților, după cum materialitățile cele mai ingrate se spiritualizează, accepțiile pozitive coabitează nonșalant cu cele negative ș.a.m.d. E un Nord intrat în criză, la întîlnirea cu ființa pe care o oglindește, care-l adoră și-l sfidează concomitent. O viziune măcar aparent haotică, rezultat al alterării simbolurilor prin erupția absurdului în conștiința actantului liric care și-o asumă, cultivînd-o în contul
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
tezele savantului american de acelea ale emulului de pe vremuri al lui Nae Ionescu. Ce are a face că o asemenea legătură dovedește o lipsă de spirit științific pe care o egalează doar lipsa de scrupul moral a autoarei? Nu pot intra în detalii. Ar fi să lungesc peste măsură acest articol. Îi trimit pe cititori la capitolul IX (Memoria și uitarea: trecutul în opere), cel mai scandalos din carte. Lavastine n-are nici o dificultate în a scrie negru pe alb: "Că
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
un disconfort. La început concret, fizic: scaunul devine, brusc, incomod, pe birou sînt prea multe sau, dimpotrivă, prea puține lucruri, creionul pentru notițe este prea ascuțit sau prea bont, canapeaua, nouă, își scoate arcurile în relief să te înghiontească. Mintea intră în conflict cu eul tău. Deși pare să priceapă imediat sensul cuvintelor și alcătuirea lor în frază, are de furcă, mult timp după închiderea cărții, cu nuanțele și paradoxurile născocite de Ionesco, cu întoarcerea lor, ca o mănușă, pe partea
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Regelui. Și cu un sfert de oră înainte ca el să afle verdictul din gura primei sale soții, cinica și revanșarda Marguerite. Nu e doar declinul, ci finalul lui, al regatului, al ideilor. Totul se crapă, se prăbușește, se chircește, intră la apă, se stafidește și moare. Ca și Regele. Este apocalipsa. Deocamdată a lui Béranger și a țării lui ajunsă ca un sofisticat și delabrat mecanism ale cărui mădulare le zărim în fața noastră. "Nu mai e nimic anormal, de vreme ce totul
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Dincolo de toate rămîne lecția teatrului care "se află dincolo de lecții" cum spune Ionesco. Și subscrie Frunză. Premiera și angoasele ei Se pot vedea spectacole în București și în afara spațiilor tradiționale sau, cum spune Peter Brook, oficiale. Circuitul acestor locuri a intrat în conștiința și reflexul spectatorilor: Teatrul Act, Green Hours, Toaca, Muzeul Literaturii. Cu excepția Teatrului Act, singurul particular din România, restul spațiilor sînt populate de și cu artiști tineri, mai mult sau mai puțin afirmați. De cele mai multe ori, regizorii care lucrează
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
ce nu ajunge la un capăt. În ciuda eforturilor și dăruirii specifice actriței Clara Flores, laureată a Galei Tînărului Actor de la Mangalia, de anul trecut și angajată a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, o actriță extrem de tenace și ambițioasă care n-a intrat, deocamdată, pe mîna unui regizor care să modeleze, să o curețe de prea plinul pe care îl are și îl pune la dispoziția personajelor. Fără fanatism și angoase nu există creație. Și nici performanță. E bine însă ca spectatorul să
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
au marcat primele momente a ceea ce s-ar putea numi neoantropocentrismul românesc. Lor le-au urmat, într-o adevărată avalanșă, artiștii generației optzeci, în special sculptorii, dar și unii pictori, mai ales transilvăneni, influențați evident de energiile expresioniste central-europene. Aici intră, alături de mulți alții, sculptorii Darie Dup, Aurel Vlad, Titi Ceară, Mircea Roman, Ion Mândrescu, Laurențiu Mogoșanu, iar, dintre pictori, Virgil Fâciu, Teodor Graur, Valeriu Mladin, Constantin Butoi, Vioara Bara, Anca Mureșan etc. Spre deosebire de vechiul antropocentrism, acela clasico-renascentist, în filosofia căruia
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
pentru societatea românească într-o măsură mai mare decât am crede. Ea dezvăluie întregul ridicol al programului în care s-a angajat România de câțiva ani încoace. Pe de o parte, cea mai fierbinte năzuință a întregului popor e să intre în N.A.T.O. Adică să se doteze cu "avioane invizibile", cu elicoptere teleghidate, cu mitraliere care trag după colț - ce mai, întreg arsenalul lui Rambo. Pe de alta, guvernul nu dă semne că va fi prea curând capabil să-i
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
ZILEI din 10 mai că președintele Consiliului județean Vrancea, acela acuzat că vrea să lichideze ziarul de Vrancea trăgîndu-și gazetă proprie de partid, a organizat la Focșani un simpozion prilejuit de "Ziua Europei". Ziariștii boicotați de putere au reușit să intre în sală îmbrăcați în tricouri pe care scria "Ziar supus presiunilor politice". Oficialitățile s-au ținut departe de ciumați. Președintele le-a oferit tricouri cu inscripția U.E. Nedorind, probabil, să facă parte din aceeași Europă cu președintele Consiliului, tinerii ziariști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului sub care și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
trădarea într-un proces care trimite fără umbră de îndoială la Rajk. Bunicului această trădare îi aduce moartea, precedată de obsedanta întrebare "Să fi greșit eu?"; decesul, puțin mai tîrziu, al bunicii îl aduce pe băiat în situația de a intra într-un orfelinat al partidului, în care se formează "oameni noi" cărora le e interzis să vorbească sîmbăta și duminica. Dar Simon e, poate, salvat; înainte de a muri, bunicul i-a spus povestea familiei, care e și povestea neamului evreiesc
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
scriitori care nu au fost incluși în această listă. Mă gîndesc la Raymond Queneau, de pildă. El este din punctul meu de vedere un "nou romancier" (iarăși același surîs). R.B.: Da, este foarte adevărat, dar "Noul Roman" ca atare a intrat în istoria literaturii ca un curent autonom... A.R-G.:...în sociologia literaturii! R.B.: ...de altfel Raymond Queneau a fost foarte sensibil la "stilul Noului Roman". Se mai vorbește însă și despre "noua filozofie", "noua școală de istorie" etc. Se încearcă
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
îl citesc. Patronii îl mai tolerează (dar nu se știe până când!), plictisiți că nu vine la ședințele zilnice de sumar cu subiecte "tari" (din culisele culturii), la înălțimea celorlalte secții ale ziarului; subiecții sunt revoltați de titlurile pestrițe (puse ca să intre articolașul, dar neobișnuite în presa culturală), că a scris atât de puțin și într-un registru deculturalizat, de-a dreptul școlăresc, iar cititorii își revarsă tot asupra lui indignarea că nu găsesc aproape niciodată în librării, sau pe tarabe, cărțile
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
de transport în comun, căruia nu-i mulțumește decât foarte rar cineva, dar toată lumea îl înjură), considerat de patroni o povară, tolerată pentru blazon, iar de scriitorii cu lauri, "băiatul nostru bun la toate", în obligația de subordonare a căruia intră inclusiv cărarea bagajelor de la scara vagonului de dormit la ușa taxiului din stradă. În relația dintre această majoretă decorativă, care e ziaristul de cultură, veșnic de serviciu, și solicitanții săi, lucrurile se întâmplă cam așa: toți o invită la baluri
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
la ușa taxiului din stradă. În relația dintre această majoretă decorativă, care e ziaristul de cultură, veșnic de serviciu, și solicitanții săi, lucrurile se întâmplă cam așa: toți o invită la baluri și recepții, prezența ei e obligatorie, dă bine, intră deja în decor. Dar când ajunge la fața locului, observă că nu ea e prezentă, ci cotidianul pe care îl reprezintă: a venit și România liberă, avem aici și Adevărul, am bifat și Evenimentul zilei. De cele mai multe ori însă, nu
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
De cele mai multe ori însă, nu te duci la paharul de șampanie cu pișcot, pentru că pur și simplu nu merită: câteva rânduri de știre culturală le poți scrie și din birou, după un fax, și cum nu știi niciodată dacă-ți intră textul (spațiul se contrage zilnic, în funcție de reclame), decât să-ți strici relația personală cu prestigiosul autor, mai bine nu mergi la lansare și lucrurile rămân suspendate în ceață. La breviar, ediția a doua Înainte de toate, primești telefonul de rigoare de la
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
în hohotele lor virile de râs - lupi tineri, cu hălci zdravene între colți, sfâșiate din prada zilnică a realului ("Viața ca o pradă", nu-i așa?) - tensiunea planetară a găsit, în sfârșit, supapa de decompresiune și ție îți vine să intri în pământ de rușine că iar nu ești la înălțimea așteptărilor. Și asta ca în fiecare zi. Cât o să te mai tolereze șeful? Te întorci zdrobit în secție, răsfoiești cartea, găsești o secvență tare, salvatoare, senzațional, ăsta-i titlul, la
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
iar nu ești la înălțimea așteptărilor. Și asta ca în fiecare zi. Cât o să te mai tolereze șeful? Te întorci zdrobit în secție, răsfoiești cartea, găsești o secvență tare, salvatoare, senzațional, ăsta-i titlul, la concurență cu restul, știrea îți intră pe ultima pagină, stai până la ora 17, după-amiază, anume să vezi dacă rămâne până la capăt, da, se citește în sumarul final, îl suni pe autor și-i dai vestea cea mare, să cumpere ziarul de mâine, neapărat. Apoi pleci fericit
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
Istoriei nebuniei, în 1984. Foucault a publicat în revista Critique recenzii ale cărților lui Deleuze (Ce este filosofia?, Diferență și repetiție), iar acesta i-a consacrat celebrul eseu de la Editura Minuit. Mai mult, la începutul anilor '70, cei doi au intrat împreună în politică. Astfel, Gilles Deleuze a luat parte activ la Grupul de Informare asupra Inchisorilor (GIP) precum și la comisia de anchetă asupra afacerii Jaubert. Tot împreună au adus în discuție funcția intelectualului. La colocviul Michel Foucault/Gilles Deleuze: un
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]