1,083 matches
-
serviciilor, fără să-și integreze în piața națională agricultura. Pentru a avea agricultură performantă, cele două premise istorice sunt dimensiunea optimă a proprietăților lucrative și posesiunea mijloacelor de producție. Este de ajuns analiza acestor două elemente pentru ca un analist mai intransigent al civilizațiilor să conteste din start orice posibilități de dezvoltare coerentă a României pe termen mediu și lung. Aceasta și pentru că la întrepătrunderea dintre industrie, bănci și agricultură se află ingredientul comportamental fundamental pentru dezvoltarea economică, care presupune voința asumării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în mica lui parcelă de prezent real a romanului, se uită în jur nedumerit, nelalocul lui, aparent un bătrânel inofensiv. Dar lectorul știe el ce știe. Naratorul face suma tuturor timpurilor și pronunță un verdict moral. Ishiguro e chiar foarte intransigent când vine vorba de acest verdict: oricât de liberi credem noi că-și lasă el lectorii, în final autorul nu admite altă judecată decât a lui. Lectura nu e creatoare, ci doar foarte atentă, solicitată să cerceteze fiecare cuvânt. Detaliul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca soluționarea sa să fie din ce în ce mai dificilă, în măsura în care ea întărește pozițiile și ambițiile grupărilor în conflict. Așa se face că Henri de Guise, zis "le Balafré" (însemnat cu cicatrice mare pe obraz), fiu al lui François și șef al catolicilor intransigenți, visează să înlocuiască familia de Valois cu familia sa pe tronul Franței. Religia servește drept paravan ambiției politice. De asemenea, evenimentele favorizează înviorarea autonomiilor provinciale și locale, ținute în frîu în timpul lui Francisc I și al lui Henric al II
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
capăt speranțelor italiene, are mai multe motive. Unul dintre cele mai importante rezidă în dorința sa de a menține independența Romei. Dar amenințarea că această politică ezitantă ar putea totuși apăsa asupra puterii temporale a papei îi alarmează pe catolicii intransigenți. Din acest moment se afirmă îndepărtarea lor de Imperiu. În ceea ce o privește, burghezia afacerilor este îngrijorată de politica de liber schimb adoptată de Napoleon al III-lea, cu ocazia semnării tratatului franco-englez în 1860. După pierderea acestor susțineri, Imperiul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
decît 4.438.000 de voturi contra a 3.350.000 ale opoziției, împărțită în republicani și monarhiști. La centru, partidul lui Émile Ollivier, acel Le Tiers Parti, cere un regim parlamentar. De acum încolo "mamelucii" așa sînt numiți bonapartiștii intransigenți sînt minoritari. În septembrie 1869, împăratul acordă Corpului legislativ inițiativa legilor. Evoluția către regimul parlamentar, către responsabilitatea guvernului în fața Adunării, pare terminată odată cu guvernul Ollivier, format în ianuarie 1870, și cu acel senatus-consultes din aprilie 1870 prin care Senatul își
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
conservatoare, antirepublicană și clericală, pe care o ilustrează pelerinajele deputaților conservatori la Lourdes sau la Paray-le-Monial (centre de pietate *ultramontanistă), epurarea din administrație și demiterea primarilor republicani. Restaurarea monarhiei pare să se apropie. Dar contele de Chambord își reafirmă principiile intransigente în octombrie 1873: fuziunea cu orleaniștii este din nou imposibilă. Legea septenatului, soluție de așteptare, este votată pentru a-i permite lui Mac-Mahon să-și prelungească puterea. Totuși orleaniștii, neliniștiți de o revenire bonapartistă, se apropie de republicani. Această "conjuncție
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fac în favoarea candidatului de stînga cel mai bine plasat: Partidul Comunist trece de la vreo 10 locuri la 72; SFIO și radicalii obțin respectiv 149 și 109 locuri. În sînul opoziției, care numără 220 de aleși, centrul-dreapta se retrage în favoarea dreptei intransigente. Victoria electorală a stîngii antrenează o mișcare, în bună măsură spontană, de greve fără violențe, cu ocupare de uzine. Liniștită după grevele de după război, clasa muncitoare speră ca prin schimbarea politică să aibă loc o revoluție profundă în relațiile sociale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
neamului omenesc. În concepția sa, omul din paradis avea destinul îngerilor, adică de a contempla și de a lăuda pe Dumnezeu în desăvârșită impasibilitate și deci mai presus de legăturile trupești. în raport cu această idee, împărtășită îndeosebi de ascetismul riguros și intransigent, gânditori mistici din afară de sfera creștinismului tradițional, cum e Jacob Bohme sau Franz Baader, pe care îi discută și îi aprobă cu entuziasm Berdiaev (Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Schaeffens cap. despre „Creativism și sex”) văd în Adam cel edenic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Al. I. Cuza. La Berlin, dubla alegere a lui Al. I. Cuza, era unul dintre subiectele conversațiilor politice. Baronul Nothomb, ministrul Belgiei la Berlin, consemnează răspunsurile usturătoare primite de reprezentantul Turciei în cercurile politice din capitala germană, atunci când afișa poziția intransigentă și nerealistă a țării sale în problema românească. Cercurile politice italiene susțineau cauza românească deoarece erau interesate de propria lor cauză națională. Oamenii politici italieni erau convinși că dubla alegere a lui Al. I. Cuza va determina anumite dificultăți care
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
profund implicată în realitatea imediată și energic proiectată spre viitor. Cultura română actuală are vitală nevoie și de astfel de cărți, cât mai personale posibil. Inconformiste și combative. Bine documentate și argumentate. Cât mai suple în dezbaterea de idei, dar intransigente în concluzii. Gândire liberă, onestă, bine intenționată, exprimată până la capăt și fără complexe. Capitolul final, Pentru o nouă cultură română, este sinteza acestui proiect. Constatăm cu satisfacție că o întreagă nouă generație de eseiști, comentatori și politologi tineri, de o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unde el poate face chiar destul de puțin... Și apoi nu există boli, ci numai bolnavi, într-o insulă unde nu sunt decât cazuri particulare și unde relațiile sunt foarte, foarte personalizate și uneori extrem de eficiente. Bujor Nedelcovici, credincios opticii sale intransigente, nu vede decât în alb și negru. Există însă și o întreagă diversitate de situații intermediare, care știu să evite cazurile limită. Situația literară, de pildă. încă două exemple de logică foarte utopică, deci absolută, mecanică, împinsă la extrem. Să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
face o gravă eroare și nedreptate. N-avem dreptul să le facem. Un istoric al culturii și al ideilor cu atât mai puțin. O a doua eroare, care decurge în mod direct din prima, ar fi formularea de judecăți radicale, intransigente, absolute, rigide, inflexibile. Ele nu au nici o pertinență într-o astfel de analiză. Ea cere doar judecăți contextuale, istorice, deci suple, ale unor situații date, concrete, riguros determinate și extrem de particularizate. Ceva în sensul riglei lesbiene a lui Aristotel, a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de scrupul moral (înscrierea în partid, n.n.) e deja demodat pentru generația mea, căreia comunismul i se părea instalat pentru eternitate 1. Acestui mit azi atât de evident dezmințit nu i putem însă opune un altul: al poporului de eroi, intransigent, care s-a bătut până la unul (pui de lei, viteji au fost, viteji sunt încă...). Un popor numai de eroi nu există. Rămâne doar să înțelegem, pur și simplu, ce s-a întâmplat de fapt. Cum s-a ajuns la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din capul locului pe abilii oportuniști și pe prudenții nivelați de dictatură. Cred doar în scriitorul chiar etern în opoziție care-și întemeiază poziția numai și numai pe bună credință, onestitate și libertate de conștiință. Un spirit critic permanent vigilent, intransigent și animat de curajul opiniilor. Dar și în această ipoteză ideală, el nu mai este și nu mai poate fi doar apolitic. Cel mult un apartinic... 2. Literatura și politica Trăim o perioadă de intensă politizare a societății și culturii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
De unde și rezerva scriitorului. De aici, pe de altă parte, și un alt gen de relații: cinic tranzacționale, oportuniste și venale. Din orice direcție am privi, relația pare deci viciată și impură, imposibilă în orice caz în forme riguroase și intransigente. Aceasta ar fi, în linii mari, influența politicii asupra literaturii. Influența literaturii asupra politicii se pune în cu totul alți termeni. Soluțiile întrevăzute sunt de ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Iată, de pildă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
putea dovedi că răsturnarea lui Ceaușescu nu este motivată și etic?), este mult mai puțin important modul cum această acțiune a fost realizată. Doina Cornea are însă meritul, de-a dreptul solitar în România tuturor adaptărilor, de a fi rămas intransigentă, creștină și etică până la capăt. Dar această intransigență are incontestabil în împrejurări specifice și o reală eficacitate politică. Să nu uităm niciodată acest lucru. 5. Intelectualii și alegerile Apropiatele alegeri pun în lumină un fenomen politic și social nou, care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1. Generația tânără, de intelectuali oameni politici grupați în unele aripi liberale și în PAC, nu chiar întâmplător nu și-au găsit locul, după 1989, în structurile politice istorice. Pe de o parte, ea nu corespundea standardelor morale rigide, civic intransigente, rigoriste, ale vechii generații. Aceasta s-a simțit concurată la ea acasă și și-a strâns defensiv-agresiv rândurile. Pe de altă parte, noua generație privea, în mod firesc am spune, spre viitor, nu spre modelele vechi, evident ireversibile, considerate ca
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deputat Ioan Victor Pica, și am putut aprecia calitatea lor morală. Sau câți au înțeles și sprijinit moral și politic, efectiv, recenta grevă a foamei a lui D. Iuga, pentru restabilirea legalității la TV? Semnificația sacrificiului său, a unui luptător intransigent, care n-a dezarmat moral, a fost ea percepută într-adevăr de societatea apatică, practic-depolitizată, obsedată doar de supraviețuire, de prețuri, de viața de azi pe mâine? Iar când poliția politică își face reapariția și încă foarte agresiv, vezi cazul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politică. Cunoaștem însă îndeajuns de bine și mediile intelectuale și politice ca să ne dăm seama, între altele, și de toate ravagiile pe care le au făcut, involuntar sau nu, în unele cazuri, o greșită invocare și aplicare a unor principii intransigente, rigoriste, ce nu țin seama de realități. Multe intenții bune au fost dezarmate. Mulți intelectuali de calitate indiscutabilă s au dezinteresat de viața politică. Mulți, în sfârșit cunosc un număr de cazuri precise , au fost alungați, direct sau indirect, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nici pe departe, global, în categoria detestabilă a lichelelor. Categoric ! Nu toți intelectualii care s-au realizat profesional sub vechiul regim au fost lichele. Cazurile și situațiile ce pot fi aduse eventual în discuție au fost toate extrem, extrem de diferențiate. Intransigenții, în astfel de situații, când evaluează și dau note în bloc intelectualilor incomozi, ajunși în viața politică, fac deci o dublă eroare. O dublă și gravă eroare politică, în primul rând: 1. în loc să analizeze, să demonteze teoretic, să atace sistemul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mod zgomotos. De fapt, toată discuția are un caracter moral manifest și ea justifică și pregătește concluzia oarecum neașteptată a cărții orientată decis spre o soluție pur etică. Politologul se transformă la Dan Pavel, în cele din urmă, în etician intransigent. în felul acesta apare, în politologia românească, o orientare efectiv nouă. Originalitatea Eticii lui Adam se relevă, din plin cel puțin în contextul reflexiei politologice actuale în capitolul final, foarte biblic intitulat Armagheddon. El aduce un mesaj mesianic, militant, surprinzător
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
îndărătul instituțiilor culturale oficiale (minister, Academie, reviste etc.) care-i asigură o carieră comodă, securitatea și mai ales impunitatea unui trecut adesea foarte încărcat. Din care cauză, el se proclamă (problema adeziunii sincere nu se mai pune) gardianul devotat și intransigent în toate împrejurările al instituțiilor, structurilor și ierarhiilor culturale consacrate. Apolitismul ca lașitate (cum s-a și spus). Portretul său moral (nu-i discutăm acum și talentul, real sau mai puțin real, într-un caz sau altul) este ceva mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
anglo-rusă. încheierea Tratatului tripartit de la Londra, din 4 iulie 1827, a însemnat practic sfârșitul sistemului politic al Sfintei Alianțe în Europa. Bătălia navală de la Navarino a contribuit la evoluția evenimentelor în favoarea cauzei grecești, chiar dacă la Londra venise un guvern Tory intransigent, în frunte cu Ducele de Wellington, care nu făcea nici un secret din dezaprobarea politicii duse de Canning. “Marinarii au tăiat, astfel, nodul Gordian al diplomaților, dar nu au primit mulțumiri din partea Angliei pentru a o fi făcut”. Sub presiunea opiniei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sultanului asupra propriilor supuși”. Ruperea relațiilor diplomatice ruso-turce a determinat Londra să dea curs solicitării franceze din martie și să trimită flota engleză spre Golful Besika, unde a ajuns la 13 iunie. Un rol important în adoptarea unui curs mai intransigent al politici externe britanice l-a avut opinia publică, instigata de revoluționari din Europa centrală și de sud-est, între care și români emigrați la Londra, care militau pentru antrenarea acestei țări în conflictul rusoturc. în timp ce The Times, „organul de presă
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Paris a unei Societăți MoldoValahe sub patronajul poetului Lamartine, privită în Muntenia ca un simbol al sprijinului Franței și ca un îndemn spre o acțiune revoluționară. în București sunt distribuite manifeste cu această ocazie. Colquhoun îi împărtășea lui Cowley atitudinea intransigentă a domnitorului Gheorghe Bibescu, aflat, în opinia consului englez, sub influența marii boierimi conservatoare, care se temea de o ridicare a țăranilor. O asemenea atitudine risca însă tocmai contrariul, și anume să declanșeze și în Muntenia o mișcare de inspirație
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]