1,156 matches
-
o linie monofiletică), însă și prin relații geografice-teritoriale, sau mai bine zis sunt legați printr-un mediu comun. Indivizii unei specii formează comunități chiar și atunci când par a fi gregari, chiar și atunci când își împart teritoriul și îl apără de intruși. Indivizii formează o societate unde interacționează ca entități subiective autonome atât cu semenii cât și cu mediul. Imanishi numește societatea indivizilor specia. Societatea are nevoie de un mod de trăi comun, trebuie să funcționeze principiul identității. A identității proprii și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Privește atent încercînd să pătrundă desimea pădurii. Deslușește încă doi ochi cu niște sclipiri de diavol, apoi alții și alții. Primul lup iese în scena deschisă, ca un actor sub reflectoare. Este superb, voinic, curajos și extrem de interesat de ciudatul intrus. Burta se sprijină pe zăpadă iar deplasarea o face în salturi, fără efort. Frumoasa bestie îl privește pe John. Pare nehotărîtă. Deodată scoate un urlet prelung care se prelinge peste văi și munți. Zeci de urlete răspund pe diferite tonalități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru o fracțiune de secundă sau de veac. Spre deosebire de gobăile care scurmă în drum, nesimțite și total lipsite de respect pentru demnitarul ce le onora cu prezența sa, cîinii, ființe nobile, inteligente și grijulii cu teritoriul aferent lor, salutau zgomotos intrusul și, cînd acesta li se adresează cu suficient respect, se potolesc ca prin farmec. Unii chiar dau din coadă și sînt gata să converseze în orice domeniu pe care doresc eu să-l abordez. Măi, frumosule, așa-i că te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
judecat, batjocorit și ucis, El nu e recunoscut nici după Înviere. Maria Magdalena îl ia drept un grădi nar oarecare, doi dintre ucenici, pe drumul spre Emaus, îl tratează ca pe un străin. Cel nerecunoscut are, întotdeauna, statutul străinului, al intrusului care tulbură ordinea placidă a lumii. Dumnezeu, în Noul Testament, e Cel nerecunoscut, Străinul su prem, care vrea să vindece lumea de propria ei înstrăinare. Înainte de a promite oamenilor o înviere definitivă, la sfârșitul timpului, El le cere să învie în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
acela, uitând pătimirile din piramidă. Dar, stând pe acolo, În piramidă, pe termen lung, ea Înlesnește mutațiile genetice În celula care o adăpostește. Astfel Încât, bacterii inofensive, trăite Însă În piramidă, pot deveni virulente, mai mult, necunoscute sistemului imunitar al cutărui intrus În piramidă. Și au plătit destui astfel, În respectul zisului „blestem al faraonului“... Să recunosc totuși un mister, dar neimplicând biologia: unitățile de măsură care se regăsesc În piramidă: cotul piramidal care nu e altceva decât a zecea milioana parte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căruia nu i am putut cresta nasul (pardon, el are bot, doar eu am năsuc), - vă Întreb, Înainte de a hotărî o soartă, care-o fi ea, bună sau rea - ambele cu ghilimele, căci nici voi nu le puteți defini -, acestui intrus În viața voastră: Îi cunoașteți rostul? Nu ce v’am mieunat deunăzi, atâta cât pot eu Înțelege, dar pe de-a’ntregul? Sunt sigur că nu. Și atunci, cum Îi puteți hotărî ziua de mâine? Nu neapărat ucigându-l - dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vreme orașul este ținta altora, „necumințiți“, căci vin din altă primărie. Pe bou, un animal jugănit, Îl trageți de coadă, dar nu Îndrăzniți să vă apropiați de taurul comunal. Tot așa, câinele comunitar nu-și va apăra tomberonul În fața acelui intrus ci, cu coada Între picioare, va fugi schelălăind. Altă jumătate de milion va trebui investită În apa sâmbetei... Mai bine ați bea o bere. E cu mult mai ieftină și căpătați timp să meditați. La ceva aparent sentimental și la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mod și din aceleași expediente. Adică În stradă, scotocind prin gunoaie și cerșind. Dar chiar ați uitat solidaritatea de specie, care vă obligă să dirijați un surplus, de fapt o bucățică ruptă de la gură, spre ajutorarea semenilor iar nu a intrușilor străini de specie? Miroase a sinucidere, câtă vreme n’aveți mijloace pentru a vă Îndestula. De acord cu tine, Moti. À propos: voi, pisicile, nu ieșiți În drum la cerșit... Iar treaba se complică căci, chiar dacă ne complacem În situația
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
explică de ce erau puțini evrei în insula: "Evreii sînt atît de puțini pentru că nu i-am lăsat niciodată înăuntru." Joyce a ales un evreu pentru că se identifică cu condiția lui minoritara. Probabil că el însuși s-a simțit că un intrus în societatea irlandeză, unul din motivele principale pentru care a părăsit Irlanda, păstrînd și o amintire deloc favorabilă acesteia. În acea perioadă evreul era perceput ca un om internațional, fără patrie și fără un naționalism virulent, reprezentantul unui popor caracteristic
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
12 muzicieni: Costică "Cimai" Trifan, Pancirel "Panjo" Costandache, Lazăr Rădulescu, Oprică Ivancea, Ioan Ivancea, Daniel Ivancea, Constantin "Pinca" Cantea, Monel "Gutzel" Trifan, Constantin "Sulo" Călin, Laurențiu Mihai Ivancea, Costel "Gisniacă" Ursu - reprezentanții satului Zece Prajini din Moldova și Nicolae Ionita - "intrusul din Clejani" - pornesc din nou la drum cu scopul de a continua promovarea muzicii tradiționale a rromilor din România. (www.asphalt-tango.de/records/fanfare/reviews/FC Curentul 05.pd) Verificați-vă cunoștințele ! 1. Care sunt caracteristicile lăutăriei ? 2. Care sunt caracteristicile
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
spui! am ambiț, Țiu când e vorba la o adică la onoarea mea de familist. De! când lipsesc eu de-acasă, cine să-mi păzească onoarea? Chiriac săracul!” (s.n.). Onoarea mea de familist se cere apărată În fața lumii și a intrușilor. Hospes - hostes. Contrariază și faptul că soțul Îl vede pe bagabont, pe Rică Venturiano, În odaia Vetei, din uliță („Mațe-fripte, Chiriac puiule, l-am văzut din uliță pe fereastră aici În casă... cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap.”), dar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
predispusă să cocheteze, să arunce ocheade, să flirteze, să-și manifeste disponibilitatea pentru o nouă relație amoroasă. Ieșirea la Union, așadar, e departe de a reprezenta o modalitate de socializare, dovadă și faptul că Jupân Dumitrache privește ostil insistența unui intrus În a curta «nevestele oamenilor»: „După port nu semăna a fi negustor. Mă pomenesc că vine și se pune la altă masă alături. Cu fața spre masa noastră și cu spatele la comèdie. Șade rezemat Într-un peș, șade, șade, șade, și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
el, am să vă omor eu, eu! pe Didina, pe tine, și pe mine!...”; „Voi scandal... voi să mor!” etc.). Și În situații tensionate În amor amenințările sunt teribile: fie suicidul, fie crima. Jupânul e hotărât să-l Înfrunte pe intrusul impertinent cu riscul de a ajunge la cremenal, Mița constată că e o cremenală (după ce aruncă cu vitriol În fața celui pe care-l crede Nae), Mița ezită Între a ucide și a se sinucide, Zoe preferă moartea fizică În locul celei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
organicului exacerbat. „Ei! d-ale carnavalului!” Personajul caragialian n-are, se pare, viață intimă; spațiul intim devine spațiu public: În odaia Vetei intră Zița, Spiridon, Chiriac, pătrunde Rică Venturiano, trec prin același iatac Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu În căutarea intrusului. Comèdiile lui I. D. Ionescu se mută din grădina de vară În casa lui Jupân Dumitrache: „A scăpat sărmanul... Ce comèdie! Doamne sfinte! Dacă-l prindea Chiriac, Îl omora. Vezi dumneata cine mi-a fost soră-mea Zița!” - exclamă Veta. Protagonist
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
implacabil...”; „oră fatală pentru mine!”. Episodul capătă caracter pseudoepopeic. Rică e hilar, grotesc și simpatic. Perspectiva lui asupra peripețiunilor trăite corespunde imaginii lumii ca circ; el reconstituie În manieră gravă clasicul joc al șoarecelui și pisicii. Dar scena Înlăturării măștii intrusului și recunoașterii identității lui onorabile Îl readuce În sfera teatralității pure, smulgând admirația negustorului Dumitrache: „Bine vorbește, domnule, bravos!”. Amploiatul e acceptat repede, după lămurirea situației, În tagma jupânului ca negustor de vorbe mari. Situațiile neplăcute sunt În genere considerate
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
jandarmi prin garduri metalice nu sunt. Dar se formează ad-hoc celule de câte cinci-opt persoane, cum este cea în care mă găsesc și eu acum, care se protejează reciproc, „țin locul” dacă cineva pleacă la toaletă, vociferează la unison în fața intrușilor, împart hrana și apa etc. Punctul nevralgic, de ruptură al rândului de la București se află la baza Dealului Patriarhiei, atunci când acesta începe să urce panta, imediat după trecerea de pietoni care face legătura cu scuarul stației de tramvai. Pelerinii se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
știu prea bine cum reușesc, dar cei care trec de forțele de ordine și de garduri străbat rândul prin interior, prin mijlocul acestuia, așa cum un păstrăv ar urca un torent de munte, pieptiș. Pelerinii, mai ales bărbații, protestează deschis față de intruși, alții se mulțumesc doar să-și rumege nedumerirea și nemulțumirea. Se aud din ce în ce mai des replici de genul „se tot îngroașă rândul și se intră, domnule, în continuu, fără jenă !”. Inginerul-proiectant contemplă distant această „nouă așezare” a rândului, se oprește din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vegetală se combină cu cea a pietrei a lumii minerale. Piatra brută, amprentă a naturii se completează cu cea prelucrată, marcă a arhitectului. Polaritatea materialelor ține însă cont de arta maestrului să creeze un câmp de forță care să îndepărteze intrușii. Din momentul în care un eveniment ceresc sau pământesc, omenesc sau divin a devenit simbol, câteva suflete au privit în același sens (Aimer se ne pas se regarder l-un l-autre, mais regarder ensemble dans une même direction 9) și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
exemplu, ele trezesc sentimente (resentimente prin neînțelegere) față de aceste zone incredibile. Teama, admirația, stranietatea, extazul, paralizarea oricărei reacții, șocul psihic sunt cuvinte prea banale, insuficiente pentru starea extraordinară pe care ți-o pot declanșa aceste scrieri. "M-am simțit un intrus în plin haos", scria Borges. Personajele lui Mircea Eliade nu reușesc să domine spațiul cu totul diferit de normal (nu prin aspect lumea e aceeași, rătăcirea în timp e primordială!) în care pătrund cu voia sau fără voia lor, împinși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
le da o formă și o viață într-o monografie, așa cum s-ar cuveni să fie, a locurilor mele, care într-atâta au fost ale mele, că nu m-am despărțit de ele; oricâte atracții și situații mi s-au intrus, am rămas rob al gliei și ce-i lucru nepotrivit, că și pe această glie, nu-mi dau pace s-o așez unde trebuie și cum trebuie! Dar 320 o să mi rup lanțurile și, cele circa 150 de pagini, cât
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pe D-nul Dimitriu și pe drăguța Doamnă - pe cât a fost de plăcută, pe atât de scurtă. Este, cred, că nu pot descrie așa cum mă obligă rândurile Domniei Voastre. 589 Rugămintea mea urmărea să împiedice furtul de documente al unor intruși din Fălticeni, care se insinuau la urmașii unor familii de seamă din oraș, cerând bunuri de patrimoniu în numele „Galeriei oamenilor de seamă”. 590 Cronica muzicală se referea la dirijorul și compozitorul Oscar Pursch; anul corect este 1914. 591 Ovidiu Ionescu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lua bunurile, face război; e agresor. Iată textual mărturisirea autodemascatoare făcută de Marcus Elie Ravage (Century Magazine); ea depășește în intenție și faptă orice agresiune: „Sunt foarte puțini oameni în lume care își dau seama cât rău am făcut. Suntem intruși, distrugători, revoluționari; am acaparat bunurile voastre, idealurile, destinele și le-am călcat în picioare. Noi suntem adevărata cauză, nu numai a ultimului război mondial, ci a mai tuturor războaielor. Noi am fost autorii nu numai ai revoluției ruse, ci instigatorii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acestor defăimări 10. Un asemenea război al vorbelor, a cărui vulgaritate a fost pe măsura inutilității lui, este instructiv. Deoarece țările acestea nu ofereau imigrației "posibilități nelimitate", băștinașii au văzut prea mulți străini trecînd sub formă de armate, refugiați sau intruși nedoriți. Contribuția acestora (în special în România) a fost mai puțin decît constructivă. Pînă și gîndul la străini trăind ca români asimilați putea trezi amintiri neplăcute și să ațîțe naționalismul. Intoleranța nu a fost niciodată la prea mare adîncime față de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Maiorescu și el depășea domeniul ideologiei. În ochii lui Maiorescu, Iorga era "pupilul lui Gherea, protejatul lui Hasdeu și al lui Odobescu, acel Iorga care scrisese pentru ziarele adversarilor, un om de stînga și, cel mai rău din toate, un intrus venit de la Iași", deoarece, după părerea lui Maiorescu (așa cum vedea Iorga lucrurile), "în cadrul facultății, toate posturile urmau să fie ocupate de studenții lui, unul după altul, și, la urma urmei, îi pregătise personal din punct de vedere filosofic pentru îndeplinirea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sămănătoristului". Această viziune coincide cu popularitatea haiducilor așa cum erau prezentați în poeziile lui Coșbuc și descriși de Bucura Dumbravă. Satul de haiduci ca și satul sămănătorist reprezenta tradiția și evoluția organică. Preotul, învățătorul și boierul erau integrați în lumea aceasta; intrușii străini, ciocoii, evreii și grecii trăiau de pe urma profiturilor lor; Sămănătoristul era opus locuitorilor marilor orașe și ai suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]