4,844 matches
-
plus, trebuie să ne aducem aminte că, dacă etimologia numelui Iscariot trimite la așezarea omonimă, atunci el este singurul negalilean dintre cei doisprezece apostoli; singurul aflat „de partea Ierusalimului”, crescut într-un mediu religios și cultural pe care-l putem intui mai rațional și mai formalist, departe de frenezia profetică și de „misticismul” galilean. S-au făcut nenumărate supoziții în legătură cu decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce trebuie să înțelegem prin „păcat sau blasfemie împotriva Sfântului Duh”? Am pornit investigația din dorința de a găsi un răspuns mulțumitor la toate aceste chestiuni, dar am înțeles, pe parcurs, că numai prin „experierea” de tip religios se poate intui răspunsul adecvat. Discursul științific, cateheza, predica ori sfatul duhovnicesc „la purtător” rămân pe dinafară. Intuiția mistică rezolvă de la sine taina, dar nu-i poate împărtăși conținutul fără să-l deformeze ori fără să-l înjumătățească. La capătul acestui text, întrebările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nedumerirea securistului și a precizat: ― El este cel de la care am Învățat tot ce știu În chirurgie și mi-a vegheat fiecare pas. Apoi... ― Apoi? - a sărit securistul cu Întrebarea. „Acest individ este mult mai perspicace ca predecesorul său” - a intuit profesorul și a răspuns: ― Nimic deosebit. A fost nașul meu de cununie și... ― Și? „Uite cum mă grăbesc, neluând În seamă cine este În fața mea”... - l a străfulgerat gândul. Văzând ezitarea profesorului, securistul a insistat: ― Ce ai vrut să spui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva. Își freacă ochii crezând că are o halucinație sau poate a adormit și visează. Dar nu, este adevărat ! O femeie, al cărei chip nu îl poate desluși, șade acolo, în fața lui, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au fost doar o halucinație, un vis. Dar indiferent ce a fost, senzațiile care îl împresoară îl strâng într-un cerc de foc și au rămas secretul lui erotic pentru tot restul vieții. Femeia aceea ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dacă fotograful le poate mări și face mai clare. Își recheamă amintiri... Era deja la vârsta înțelegerii, avea opt ani când tata se întorsese din prizonierat. Auzise șoaptele celor mari : drumul de întoarcere fusese lung, plin de pericole și peripeții. Intuise bucuria însoțită de îngrijorare a mamei sale pentru bărbatul scheletic și nervos care se întorsese totuși întreg din cumplitul carnaj al războiului. Un nume îi revine Dorei în minte : Ovidiu, Ovidiu Frunză, învățător într-un sat din Nordul României împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are nicio importanță. Degetele lungi și delicate mângâie deja pielea care devine din ce în ce mai fină pe măsură ce locul cald al feminității, care se crede alterată de ani și suferințe, se apropie. Un gând nechemat trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noastră de dragoste a fost scurtă, dar minunată... Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului..." Astăzi se culpabilizează ea însăși așa cum probabil se culpabilizase atunci tatăl ei. Teodora îi intuiește gândurile, frământările, întrebările și, în fața ulcelelor aburinde cu unul din ceaiurile pe care doar ea știe să facă, încearcă să o readucă lângă ea : Ai exact aceeași mimică ca și Simion când se culpabiliza, când își reproșa că o trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ieșit, Gerhard a spus cu o voce mai puțin veselă că cei doi ofițeri vor trece pe la spital în curând ca să ne vadă. Și el, ca și mine, simțeam că aceste cuvinte, aparent amabile, ascund o amenințare. Nu putusem însă intui amploarea acestei amenințări. Mașina militară a venit într-adevăr din nou la numai câteva zile după prima zi a anului 1955. Cei doi ofițeri au intrat, veseli și amabili, în biroul lui Gerhard. De îndată, au comandat ca cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dumnezeule Mare, fă ca bărbații ăștia străini să nu fie tentați de înmugurirea feminității copilei mele !" Speram, dar de fapt o voce interioară îmi spunea că tentația asta se produsese încă de atunci, de când cei doi îl ridicaseră pe Vasili. Intuisem avertismentul otrăvit dat de pachetul legat cu fundă roz, dar ignorasem că cei care făcuseră acest cadou nu aveau nici suflet, nici Dumnezeu. După doar câteva minute, care mi-au părut nemaipomenit de lungi, m-au invitat și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi nimică, de ce am lua, Când suntem ideali?/ Colț de umbră, Aud din depărtări ritmul melodiei mele, Însă nu găsesc ecoul, nu ating profundul.... Poate se învață pe ocolite, poate se intuiește.... Poate că nu e nimic de aflat. Îmi e străin, nesigur, iar mie îmi este frică. Să pierd ecoul melodiei tale, Atingerea lucioasă pe fereastră; Steluța umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sa. Când mă privește, nimic nu mai contează. Știi cum te iubesc? Te iubesc cu toată ființa. Sunt în extaz de când te-am cunoscut. Îmi doresc din tot sufletul să te cunosc în profunzime, să-mi vorbești, deși iubesc ceea ce intuiesc, și știu ce persoană minunată ești. Simt nevoia să am grijă veșnic de tine, să fim doar noi doi, iar în visele mele ești doar tu, vreau să te iubesc cu tandrețe. Și dacă ai ști cum trece totul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în spate o vede pe Cecilia. —Cecilia, draga mea, unde mergi? este extrem de surprins. —Matei! Se reped unul la celălalt, se îmbrățișează cuprinși de o profundă emoție, se sărută prietenește de câteva ori și-și șterg lacrimile de bucurie. Pasagerii, intuind sentimentele a doi tineri care nu s-au văzut demult, îi aplaudă cu zâmbetul pe buze. Simțindu-se oarecum jenați, mulțumesc celor care îi aplaudaseră. —Vă mulțumim! Vă rugăm să ne scuzați, abia rostește cuvintele Cecilia, înecată de plâns. — Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te mai știu supărată, o saltă pe genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
puținul ei răgaz. — Ca pe ochii din cap, scumpa mea, i-a sărutat mâna. Dacă va veni tot o fetiță n-ai să fii supărat? Vom avea două gemene și ne vom mândri cu ele. Fii sincer! a insistat Cecilia, intuind dorința lui Matei de a avea un băiat. N-a mai apucat răspunsul soțului, că au prins-o din nou durerile și a născut băiețelul. Matei a sărit în sus de bucurie ca un copil, a sărutat din nou mâna
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mintală, de altfel, nu este o rușine), căci nu exista, de fapt, niciun alt bărbat, care să fie mai aproape de inima ei, ci se întâmplase doar că mă respinsese cu eleganță pentru nepotrivirea dintre noi, nepotrivire pe care femeile o intuiesc cu atâta iscusință... Astfel, resemnându-mă odată cu trecerea vremii, am început să privesc la ea ca la o columnă de lumină, ca la un mitologic Eldorado 1, adică ca la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre ei. Ei bine, este de mirare cum jumătate din lumea aceasta - cea de afară - nu știe cum trăiește cealaltă jumătate - cea de aici -, și nici, de intuit, nu poate intui. Și, de fapt, nici nu are cum să fie altfel. Dar totuși, parcă mă simt mai comod în locul în care mă aflu eu acum, căci cei care m-au adus aici, dimpreună cu oamenii care gândesc precum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre ei. Ei bine, este de mirare cum jumătate din lumea aceasta - cea de afară - nu știe cum trăiește cealaltă jumătate - cea de aici -, și nici, de intuit, nu poate intui. Și, de fapt, nici nu are cum să fie altfel. Dar totuși, parcă mă simt mai comod în locul în care mă aflu eu acum, căci cei care m-au adus aici, dimpreună cu oamenii care gândesc precum cei care m
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr nici nu prea știa să împlinească multe treburi, iar, dacă se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
într-o bună măsură, căci Mihaela, abandonând dialogul, plecă de lângă dânsul adâncită în gânduri, dar cu fruntea puțin mai luminată parcă. Ei bine, de multe ori, atunci când te apuci să scrii ceva, orice ar fi acel ceva, cu greu poți intui sau ghici măcar momentul aproximativ, în care va fi să sfârșești lucrul acela. Tot astfel, într-o zi, Osvald se trezi pe neașteptate că tocmai scrisese și ultima frază a operei sale. Era, în sfârșit, gata! Se afla acum în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bine, iată! Fix aici este locul în care sunt eu imperfectă (dar, sper și cred, perfectibilă) și neîmplinită, rănită și nemângâiată. Și, deși mi-am dat seama de propria mea imperfecțiune și i-am găsit (sau, cel puțin, i-am intuit) cauza, cu niciun chip nu pot găsi calea potrivită, care să ducă la a-i opri de tot efectele din mine. Numai Dumnezeu poate ști cum aș putea să le pun capăt! Știu că, întreaga sa viață, omul nu duce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. 142 Rareș Tiron afară bătea vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]