1,290 matches
-
Ju 87A-ls și Ju 87B-ls au fost folosite de Legiunea Condor în Spania în 1938, 1939. În timpul invadării Poloniei, Germania dispunea de peste 300 de astfel de bombardiere (Ju 87s). Dar momentul în care ele au șocat lumea a fost la invadarea Franței și a Țărilor de Jos, când, deși la sol germanii au fost depășiți numeric, totuși Luftwaffe a obținut ceva foarte important, supremația aeriană, astfel putând lovi din plin inamicul cu bombardiere în picaj, în timp ce tancurile eliminau ce mai rămânea
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
cu germanii) a fost schimbat din funcție, Molotov succedându-i în acest post, în vreme ce Stalin a devenit prim-ministru. La început, Hitler a respins sugestiile sovietice referitoare la semnarea unui tratat, dar la începutul lunii august, date fiind planurile de invadare a Poloniei, care îl expuneau atacului dinspre vest al aliaților Poloniei, l-a autorizat pe ministrul său de externe, Joachim von Ribbentrop, să înceapă negocieri serioase. Pe 18 august a fost parafat un tratat comercial, iar pe 22 august Ribbentrop
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
prevedea împărțirea Poloniei și a statelor baltice între Germania și URSS, ca și anexarea Basarabiei (în acea vreme provincie a României, în zilele noastre țară independentă - Republica Moldova), de către Uniunea Sovietică. Acest protocol i-a dat lui Hitler mână liberă pentru invadarea Poloniei, pe 1 septembrie 1939, și l-a asigurat că nu va trebui să facă față amenințării sovietice în eventualitatea unei confruntări cu puterile occidentale. Ca urmare a prevederilor pactului, Stalin primea, din parte germanilor dreptul să ocupe Estonia, Letonia
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
Kozielsk, Starobielsk și Ostașkov și întemnițați proveniți din închisorile din vestul Belarusului și al Ucrainei (Harkov), sau din Rusia (Kalinin), executați din ordinul lui Stalin în aceeași pădure. Aproximativ 250.000 de soldați polonezi au devenit prizonieri de război după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică în septembrie 1939 ca urmare a înțelegerilor Pactului Molotov-Ribbentrop și a anexelor lui secrete. Mai multe lagăre de prizonieri au fost folosite pentru internarea captivilor polonezi, printre acestea aflându-se lagărele
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
în Europa. Polonia, Franța, Danemarca, Norvegia, Belgia și Olanda au fost invadate. La început, Anglia nu a putut face mult pentru a-i ajuta aliații europeni, iar Germania a supus Marea Britanie unui bombardament aerian intens pe durata bătăliei Angliei. După invadarea Greciei și a nordului Africii, Germania a atacat Uniunea Sovietică, în 1941, și a declarat război și SUA, după atacul japonez asupra bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii, din același an. Persecutarea minorităților a continuat atât în Germania, cât și
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
deteriorarea situației din Afganistan, dar președintele Carter le-a ignorat până în momentul când intervenția sovietică a distrus iluziile sale. Brzezinski a declarat, însă, că SUA a oferit ajutoare financiare limitate pentru mujahedini înainte de invazia „formală”, cu intenția de a preveni invadarea sovietică a regiunii. Consilierul apropiat al lui Cyrus Vance, Marshall Shulman, de asemenea, a afirmat că Departamentul de Stat a lucrat din greu pentru a-i descuraja pe sovietici de la plănuita invazie. În cursul lunii decembrie 1979, aproximativ 75.000
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
spre centrul Europei. Trei fapte au cântărit mult în hotărârea sultanului Soliman I "Magnificul" (1520-1566) de a-l detrona pe voievodul moldovean: plângerile regelui Sigismund I al Poloniei referitoare la conflictul din Pocuția (plângeri însoțite și de amenințarea voalată de invadare a Moldovei, lucru pe care turcii voiau să-l evite cu orice preț), rolul jucat de Petru Rareș în prinderea și executarea în Transilvania a lui Aloisio Gritti (trimisul special al sultanului și favorit al marelui vizir Ibrahim Pașa) și
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
morale și juridice: 1. Viața juridică în trecut 2. Viața procesivă la Nerej 3. Codul pădurilor IV. Manifestări administrative V. Unitățile sociale: 1. Familia 2. Gospodăria și familia lui I. Șt. Badiu 3. Țiganii VI. Procese și tendințe sociale: 1. Invadarea terenului comun de către proprietățile particulare
Metoda monografică () [Corola-website/Science/299166_a_300495]
-
fost exilat, concomitent, oferindu-i-se regelui Petru, la vârsta de 17 ani, puteri depline, punându-se, astfel, capăt regentei. Văzându-și amenințate planurile de expansiune în Balcani, Hitler a decis atacarea Iugoslaviei, la 6 aprilie 1941, iar, mai tarziu, invadarea Greciei, țară care, anterior, în 1940, reușise să respingă și să pună pe fugă armata Italiei mussoliniene. Pe 6 aprilie 1941, la ora 5:12 A.M., forțele maghiare, italiene și germane au atacat Iugoslavia. Forțele aeriene germane ("Luftwaffe") au bombardat
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
atacat Iugoslavia. Forțele aeriene germane ("Luftwaffe") au bombardat orașele mari, printre care și capitala Belgrad. Reprezentanții diferitelor regiuni ale Iugoslaviei au semnat, în 17 aprilie, la Belgrad, un armistițiu cu Germania care a pus capăt rezistenței de unsprezece zile împotriva invadării armatei germane ("Wehrmacht Heer"). Peste trei sute de mii de soldați și ofițeri iugoslavi au fost luați prizonieri. Puterile Axei au ocupat Iugoslavia și au împărțit-o. Statul Independent al Croației a fost înființat că un stat nazist, condus de Ante
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
din America de Nord și având suportul securizat al Marii Britanii în alianța anglo-prusacă, Frederic al II-lea al Prusiei a traversat granița Saxoniei pe 29 august 1756, una dintre statele germane mici aflate în liga cu Austria, ca o preemțiune a anticipării invadării austro-franceze a Sileziei. Frederic avea trei obiective în noul conflict cu Austria. Primul obiectiv: Anexarea Saxoniei. Frederic avea să folosească apoi armata saxonă și tezoreria saxonă pentru a sprijini eforturile Prusiei în război. Al doilea obiectiv: să avanseze cu armata
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
cu Austria. Primul obiectiv: Anexarea Saxoniei. Frederic avea să folosească apoi armata saxonă și tezoreria saxonă pentru a sprijini eforturile Prusiei în război. Al doilea obiectiv: să avanseze cu armata sa în Bohemia unde avea să ierneze. Al treilea obiectiv: invadarea Moraviei din Silezia, anexarea fortăreței Olmuz și avansarea spre Viena pentru a o cuceri și încheia războiul. L-a lăsat pe feldmareșalul Contele Kurt von Schwerin în Silezia cu 25 000 de soldați ca gardă împotriva incursiunilor din Moravia sau
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
000 de soldați. Memel era una dintre cele mai puternice fortărețe din Prusia. Totuși, după cinci zile de bombardament al artileriei ruse, armata rusă a atacat fortăreața și au ocupat-o. Rușii au utilizat Memel ca pe o baza de invadare a Prusiei de Est și au învins forța prusacă în Bătălia de la Gross-Jagersdorf de pe 30 august. Totuși, nu au putut lua Konisberg încă și s-au retras imediat. Nu doar că Frederic era forțat să renunțe la invazia Bohemiei, dar
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
auzit de situația rușinoasă, a trimis imediat o forță largă spre Berlin. Hadik s-a întors înapoi cu husarii săi spre liniile austriece. Hadic a fost promovat la rangul de mareșal al armatei austriece. La începutul anului, Frederic a lansat invadarea Moraviei, și a condus asediul Olomoucului. Ca urmare a victoriei austriece în Bătălia de la Domstadtl ce a întrerupt convoiul de aprovizionare a prusaciilor, Frederic a încetat asediul și s-a retras în Moravia. A încetat orice încercare de a mai
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
a distrus fortul Frontenac și a furat proviziile destinate forturilor vestice ale Noii Franțe și blănurile destinate Europei. Abercrombie a fost rechemat și înlocuit de Jeffery Amherst, victorios la Louisburg. Noul ministru de externe francez, ducele de Choiseul, a decis invadarea Britaniei, pentru a retrage armata britanică din America de Nord și pentru ca francezii să câștige în apropiere de casă. Invazia a eșuat, iar Pitt a planificat noi operațiuni împotriva Noii Franțe, și a trimis fonduri către Prusia, aliatul britanic. Flota franceză a
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
unei mari forțe, eliberându-l pe rege. Warwick și Clarence au fost declarați trădători și au fugit în Franță, unde, în 1470, Louis al XI-lea al Franței era presat de regina exilată Margaret de Anjou să o ajute la invadarea Anglia pentru a recupera tronul soțului ei captiv. Regele Louis a avut ideea unei alianțe între Warwick și Margaret, o soluție la care nici unul dintre vechii inamici nu s-au gândit, dar care, în cele din urmă, a apărut ca
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
când a plănuit să invadeze Burgundia împreună cu forțele regelui Franței, care-i promisese drept recompensă teritoriul Olandei. Asta l-a făcut pe Charles cel Temerar al Burgundiei să-l sprijine pe Edward. Charles a promis bani și o armată pentru invadarea Angliei în 1471. Edward l-a învins pe Warwick în bătălia de la Barnet în 1471. Restul forțelor Lancastriene au fost distruse în bătălia de la Tewkesbury, iar prințul Edward de Westminster, urmașul la tron al Casei de Lancaster, a fost ucis
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
1991. SUA, ca unica superputere, a preluat rolul nedisputat de lider al noii ordini mondiale care se conturase în 1991. După o intervenție militară în Panama în decembrie 1989, trupele americane au răsturnat dictatura lui Manuel Noriega. Ca urmare a invadării Kuweitului de către Irak în 1990, Bush a întemeiat o coaliție internațională care, sub mandat ONU, în februarie-martie 1991 a expulzat trupele irakiene din Kuweit, prin Operațiunea Furtună în desert și a invadat Irakul. A intensificat embargoul comercial asupra Cubei în
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
(în germană "Unternehmen Barbarossa") a fost numele de cod secret acoperitor folosit de conducerea Germaniei naziste pentru operația militară de invadare a Uniunii Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiune începută la 22 iunie 1941. Scopul inițial al operațiunii a fost cucerirea Rusiei Europene și a Ucrainei până la Arhanghelsk în nord și Astrahan în sud. Se presupune că eșecul
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
instituție care se ocupa de germanii ce locuiau dincolo de granițe. Între timp, fiul său Albrecht, fusese numit, între 1934-1938, însărcinat special al cancelarului german în Cehoslovacia. Familia Haushofer a renunțat la legăturile privilegiate cu regimul nazist după 1941, și datorită invadării de către Wehrmacht a Uniunii Sovietice, acțiune care contravenea tezelor geopolitice susținute de Karl. Dar poziția acestuia s-a șubrezit în urma "refugierii" lui Hess în Marea Britanie. Albrecht a fost implicat în complotul ofițerilor germani împotriva lui Hitler și a sfârșit prin
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
folosită; deși cele mai multe lupte se petrec la distanță, li se poate cere deseori militarilor să se apropie de inamic pentru a-l "mătura de pe poziții". Forțele britanice au dat atacuri la baionetă în timpul războiul din insulele Falkland, ca și în timpul invadării Irakului . Baioneta rămâne, de asemenea, un cuțit utilitar și un ajutor pentru ridicarea moralului combatanților. Antrenamentul pentru folosirea baionetei fixate la pușcă, cu care se înjunghie saci umpluți cu paie, continuă și azi, la multă vreme după ce rolul acestei arme
Baionetă () [Corola-website/Science/299397_a_300726]
-
înființeze Republica Sovietică Socialistă Lituaniano-Bielorusă (Litbel). Guvernul Litbel a reușit să devină rapid foarte nepopular datorită terorii politice și a rechizițiilor de alimente și bunuri pentru armată. Din punct de vedere oficial, guvernul sovietic a negat existența oricărui plan pentru invadarea Europei. Odată cu victoriile obținute în conflict, în special după respingerea ofensivei poloneze în fața Kievului în 1920, liderii sovietici, inclusiv Lenin, au început să considere războiul ca pe o șansă reală de propagare a revoluției spre vest. Istoricul Richard Pipes afirmă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
la câteva mii. De exemplu, în 19 septembrie 1942 aproape 3000 bărbați și femei au fost transportați în Germania cu trenul, fiind adunați din Varșovia în cele două zile anterioare. În același spirit al ideologiei purității rasiale, în perioada de după invadarea Poloniei, armata nazistă a răpit peste 50.000 nou-născuți și copii polonezi doar pentru că aveau caracteristici fizice asemănătoare copiilor germani. La sud de Polonia, între 500.000 și 1,2 milioane de sârbi au fost uciși în Balcani. Înaltul plenipotențiar
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
identificare. Cei buni de muncă erau organizați în schimburi de 12 până la 14 ore. Înainte și după schimb, se făceau apeluri de prezență care puteau dura ore în șir, timp în care prizonierii mureau din cauza expunerii prelungite la soare. După invadarea Poloniei, naziștii au înființat ghetouri (în anii 1941 și 1942) în care erau obligați să trăiască evreii și unii romi, până când erau în cele din urmă trimiși în lagărele de exterminare sau uciși. Ghetoul Varșovia era cel mai mare, cu
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
fi revolta din ghetoul Varșovia sau cea din ghetoul Białystok, acestea nu au avut succes în fața militarilor naziști, iar evreii rămași au fost fie uciși, fie deportați în lagăre, proces pe care germanii l-au numit eufemistic "relocarea în est." Invadarea Uniunii Sovietice de către Germania în iunie 1941 a deschis o nouă fază. Teritoriile sovietice ocupate până la începutul anului 1942, inclusiv întregul Belarus, Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia și Ucraina, și majoritatea teritoriului rusesc de la vest de linia Leningrad-Moscova-Rostov, conțineau aproximativ patru
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]