1,076 matches
-
potrivnicului meu. Și, în conștiință, certitudinea că mă bucur doar de un răgaz, căința de a fi cîștigat un episod banal în bătălia iremediabil pierdută. Armistițiu Începînd de azi îmi retrag trupele de ocupație din viața ta. Renunț la toți invadatorii, de trup și de suflet. O să ne mai vedem la față doar în no man’s land. Acolo unde un înger ne face semne de la mare depărtare, invitîndu-ne să intrăm: paradis în ruine, de închiriat. Clauze I. Femeile iau întotdeauna
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
războiului, pentru a-i întâmpina cu un pistol în mână pe soldații sovietici. Dezastrul care va fi provocat României de forța de ocupație este cu finețe sugerat de prozator prin descrierea paraginii care cuprinde domeniul domnului Arthur, încă înainte de venirea invadatorilor: " După ce intram în curte (prozatorul adoptă perspectiva femeii îndrăgostite de bătrânul domn, n.n.), străbăteam, la început înfiorată, apoi din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
care au fost angajate în conflictul sângeros de acum un secol. "Fără respectarea celuilalt și fără toleranță, pacea nu este posibilă", a conchis premierul belgian Elio di Rupo, aducând un omagiu miilor de victime civile din această țară, 'masacrate de invadatori în funesta lună august a lui 1914'. Președintele german Joachim Gauck nu a prezentat scuze în intervenția sa, îndemnând doar pe un ton sobru să se "desprindă învățămintele amare și terifiante" ale trecutului. "Astăzi, în Europa, legea celui mai puternic
Un secol de la Primul Război Mondial. Liderii europeni, la Liege by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21546_a_22871]
-
fete dintr-o națiune mică, îndepărtată. Națiunea familiei Taylor era solvabilă, dar nu bogată, devotată mîncărurilor și meșteșugurilor regionale, laxă în privința orarelor și a mersului trenurilor, ascunsă în văile unui lanț muntos îndeajuns de amenințător ca s-o protejeze de invadatori, imigranți și de majoritatea ideilor și invențiilor cărora nu le dăduse naștere ea însăși. Mizzy era sfîntul ei protector rănit, a cărui icoană palidă, cu ochi sticloși, e purtată an de an pe străzi pînă în piața centrală. Înainte de Mizzy
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
și o fată de azi, incapabilă să se exprime altfel decât prin interjecții? Nici una. De altfel, în Timpul ce ni s-a dat, se istorisește, succint și dramatic, tocmai cum s-a prăbușit civilizația românească, sub presiunea brutală, necruțătoare exercitată de invadatorii sovietici în complicitate cu comuniștii din România. Annie Bentoiu analizează - mai bine decât orice "analist politic" la modă azi - reacția inadecvată a partidelor istorice, incapabile să renunțe la orice urmă de bun-simț, asemenea adversarilor lor. în general, populația din România
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
pune tot timpul pe primul loc. Dar lucrul la care nu se gândea nimeni și nu se aștepta nimeni i se întâmplă lui într-un mod extraordinar. Viața liniștită din orășelul în care trăiește îi este zguduită vizibil de sosirea invadatorilor: Marțienii, care au venit în număr foarte mare cu scopul de a distruge Pământul. În timp ce ei se revarsă asupra țării, într-un val de distrugere în masă și violență, Ray trebuie să vină în apărarea copiilor săi. În timp ce planeta trebuie
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
a lăsat ca așezământul să fie distrus în două rânduri: în anii 721 și 737. Dar tot divinitatea i-a ajutat să refacă întreaga construcție, mai puternică și mai frumoasă. Mai mult decât atât, cavalerii cruciați au eliberat lăcașul de invadatori. După care, ducele de Bourgogne a avansat mănăstirea în ierarhia religioasă. La rândul lui, regele Jean a scos din ruină casa abațială și a fortificat întregul edificiu. Țăranii din zonă au fost obligați să participe la întreținerea lăcașului, primind în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
a căuta prietenia învingătorului; să faci ca, în Asia și Africa, să fie acceptată o politică de "expansiune a puterii"*, care răspunde nevoilor țării; să dobândești noi prietenii și să pregătești un "concert al națiunilor" capabil să permită înfruntarea atacului invadatorului aceasta a fost sarcina diplomației franceze, de altfel îndeplinită cu glorie. Domnul Aerenthal avea dreptate: Republica nu avea motive pentru care să invidieze Monarhia. Și totuși, în această perioadă, au fost mulți cei care și-au imaginat că o națiune
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și balanțiere de ceas al lui Roussel decât cu limba în care, cam pe aceeași vreme, generalul de Gaulle le vorbea francezilor la radio, îmbărbătîndu-i, amintindu-le de dragostea de patrie și de datoria de a-i urî pe boșii invadatori, sau cu limba în care, concomitent, aceiași parizieni, prinzând astfel inimă, scriau un milion de denunțuri adresate autorităților colaboraționiste. Cecilia purta un turban albastru de Prusia. Buzele groase, ca-feniu-întunecate, erau tatuate cu grijă. Nasul de fiară contrasta ciudat cu ochii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și mereu pe Mesia. Dar chiar și așa am avut nevoie de cinci generații pentru a pune la punct prima Însămînțare! Dumnezeu știe cât ar putea dura până să reușim cu zeții! Starețul încercă aproape o săptămână să le explice invadatorilor că îi este imposibil să fabrice o religie pentru o rasă despre care nu știa nimic. De câteva ori fusese extrem de aproape de moarte și-și citise sfârșitul în ochii roșii ai lui Vassur. - Trebuie să fie o cale! exclamă Diribal
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe a celor din familie și, în plus, puținele bunuri de care dispuneau. Teroarea pe care hunii o inspirau trecea înaintea oricărei dușmănii între neamuri ori invidii sociale. Nici măcar sclavii, încă numeroși pe la sate, nu aveau ce să spere din partea invadatorilor. Și deci întreaga populație a provinciei forma un corp comun în vederea luptei disperate care părea de acum inevitabilă. După cincisprezece zile, refugiații ajunseseră deja la câteva mii, punând la grea încercare capacitatea de găzduire a comunităților din regiune, și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru burgunzi. încă și mai tulburătoare erau veștile ce veneau de la miazănoapte, unde de acum hunii trecuseră Rinul și roiau prin Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al războiului și al distrugerii. Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său, îl impresionă profund. Prelatul nu se limită la a-i avertiza pe credincioși asupra judecății divine ce îi aștepta din cauza păcatelor lor, ci îi îndemnă să pună mâna pe arme ca să-și apere viețile, averile și credința de ultragiul invadatorului păgân și să se încreadă în ajutorul lui Dumnezeu, nu doar - adăugă el, aruncând o privire plină de înțeles spre Sebastianus, aflat în picioare, în primul rând - în ajutorul împăratului creștin. în realitate, situația dădea puține motive de speranță. întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o confruntare cu hunii de la egal la egal; acum însă, în condiții de inferioritate numerică, nu aveau prea multe speranțe. își dădea foarte bine seama că, dacă rezistența lor ar fi căzut, nimic nu ar mai fi stat între barbarii invadatori și trecătorile alpine. Italia însăși era poate în pericol. își aminti deodată de ceva ce, de acum, era pentru el o datorie de căpătâi. „Vitalius!“ strigă el. Ordonanța sa fu imediat lângă el, gata la ordin. Fără să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veți găsi dispuși să se bată, de oriunde ar veni și de orice condiție ar fi. Nu e un război ca toate celelalte, dus de soldați și de generali: cei din Galii trebuie să înțeleagă că, dacă nu le rezistă invadatorilor, vor sfârși prin a fi exterminați și o întreagă civilizație va fi nimicită. Ceea ce se pregătește acum va fi o bătălie a popoarelor, iar noi va trebui să o câștigăm. 2 Pentru misiunea aceea, Sebastianus avea să-i aibă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iarbă, încrucișând brațele peste genunchi, prefectul se duse cu calm până în mijlocul adunării. Atent să nu pară arogant și să nu lase să se vadă propriile nedumeriri, spuse ce trebuia să spună, vorbind despre promisiunile lui Etius: — Divicone are dreptate, invadatorul ce stă să sosească nu e ca toți ceilalți barbari care au trecut pe aici mai înainte: nu caută doar pradă, vrea să vă spulbere și lasă numai moarte și pustiu în urma lui. Dar nu trebuie să credeți că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să mă târăsc la picioarele romanilor, o să refuz s-o fac, cu siguranță, și la picioarele acestor barbari păgâni, care vor să fie noii noștri stăpâni. Atila să facă bine să se întoarcă de unde a venit! Să-i gonim pe invadatori! Sunteți de acord? Sunteți cu mine? La aceste ultime cuvinte, rostite pe un ton din ce în ce mai puternic, mulțimea răspunse cu un vuiet de aprobare. Foarte mulți dintre ei se ridicară și veniră înainte, între coloane și ziduri îmbucățite, întinzând armele, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o goană nebună, alergară cu toții spre centrul zonei locuite, în vreme ce sute de persoane cuprinse de panică se revărsau în stradă. Peste strigătele lor de groază se suprapuneau, precum răgetele unei fiare ce și-a înșfăcat prada, urletele amenințătoare ale invadatorilor. Cenabum Aureliana era pierdută. 18 în scurtă vreme, străzile căzură pradă unui haos de nedescris. Vestea că hunii intraseră de acum în cetate alerga de la un colț la celălalt al cetății cu o repeziciune mai mare decât aceea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridicau - zadarnic, de altfel - pe vârfurile picioarelor, dar mulți dintre ei aruncau totodată priviri înspăimântate către intrările în piață. între timp, amenințător și tot mai apropiat, se auzea distinct ecoul haotic și puternic al urletelor de triumf ale barbarilor invadatori; printre exclamații de teroare, câte unul arăta deja cu degetul primele coloane de fum ce se înălțau dincolo de conturul acoperișurilor. Căutându-și un punct mai bun de observație, Sebastianus se cățără - cum făcuseră și alții, de altfel - pe lemnăria unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și auxiliare, venite să se alăture armatei din diverse puncte cardinale, după eliberarea cetății Cenabum Aureliana: trupe care, practic, îi vedeau pe huni pentru prima oară, de vreme ce, timp de două luni, nu făcuseră altceva decât să se retragă din fața mareei invadatorilor. Până în momentul de față, tot ceea ce avuseseră de făcut soldații aceia fusese să înfrunte atacul firav al câtorva mii de heruli și sciri, astfel că „Legiunea Mâța Moartă“ pe care o conducea încă nu fusese angajată în luptă. Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să afirmăm că și un aurolac poate fi simțit tot cam de la aceeași distanță. În autobuz, aurolacii devin o naționalitate conclocuitoare care se automarginalizează. La fel ca la Piatra-Neamț. Că tot avem proaspăt în minte exemplul. Unul rămas pe teritoriul invadatorilor e luat în tărbacă. Răspunde cu o glumă vulgară. Umor gros. Tipul părea băiat finuț. Dar îi e frică. S-a autohtonizat. A adoptat deja codurile populației invadatoare. A fost aproape asimilat cultural și lingvistic. „Mânca-ți-aș“, zice. Invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aveai budă din doi araci și-aicea vrei jacuzzi, fă, crizato?“. Tanti Magdalena are un stil extrem de coroziv. Adică ți-o zice domnule! Nu rămâne datoare. Păi, cum? Un scriitor spunea că între război și turism doar obiectele pe care invadatorii le poartă cu ei diferă. Cam așa gândește și tanti Magdalena. Turismul ca invazie. După ce și-a populat casa, tanti Magdalena trece la colonizarea locuințelor vecine. Pentru treaba asta percepe un comision de 20%. Pentru că aduce chiriași. Li-i bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și plopii invadatori, se aprinde, o străfulgerare trandafirie înainte de a se prăbuși în albastru-indigo. Sfârșit de februarie pe Platte, iar ceața rece a nopții plutește deasupra râului, înghețând paiele de pe miriște rămase de toamna trecută care umplu și acum câmpurile vecine. Păsările viguroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu-i nici o problemă. Nu mă lua în seamă. —Monteverdi, ghici el. Ți-e cunoscut? Ea scutură tare din cap. N-am mai auzit niciodată așa ceva. Parcă ar fi ascultat la un vechi radio cu galenă o știre despre străini invadatori. După o jumătate de arie, se aplecă și închise radioul. Ieșiră din oraș, mergând pe drumuri întunecoase de țară în tăcere, cu Barbara îndrumându-l doar prin gesturi. Când vorbi din nou, avea un ton obișnuit. —Ăsta-i drumul. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i s-ar da în schimb șansa de a mai spune o dată povestea lui Warren, acum, că știe despre ce vorbește. E încercuit. Până și cabina închisă ermetic din jurul lui s-a infectat de viață. Totul e însuflețit, verde și invadator. Zeci de milioane de specii clocotesc în jurul lui, dintre care puține sunt vizibile și încă și mai puține au nume, gata să încerce orice, orice înșelăciune și exploatare posibilă, doar ca să existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]