1,040 matches
-
, se află în localitatea omonimă din județul Sălaj și datează din anul 1665, an înscris în dreapta portalului de intrare. Această biserică este cunoscută și sub numele de biserica iobagilor, ceea ce indică o împărțire anterioară a comunității după statutul social, distincție întâlnită în mai multe așezări din nordul Transilvaniei. Biserica de lemn a iobagilor din Letca se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În Letca a
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
1665, an înscris în dreapta portalului de intrare. Această biserică este cunoscută și sub numele de biserica iobagilor, ceea ce indică o împărțire anterioară a comunității după statutul social, distincție întâlnită în mai multe așezări din nordul Transilvaniei. Biserica de lemn a iobagilor din Letca se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În Letca a existat și o a doua biserică de lemn, a nobililor (unită), mutată în 1991 la Oradea. Din 1992 există în sat o biserică de
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
un slugă nimernic, a cărui viață depindea dela voia nobilului străin și de limbă și credința sa; singur biserica cu rugăciunile ei bogate și frumoase i-a fost unica mângâiere. Așișderea soarte aveau și preoții români, care erau socotiți cu iobagii și erau datori de a da anual robotă și alte servicii pe seama stăpânilor. La 1594 în ”urbarium” cetăților Șimleu se zice că preoții români sunt datori a da un ciarșaf (lepedeu) de lână (culcitra lanea) la domni. Ei trăiau din
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
fiind puțini se roagă la o casă privată. Românii înainte de 1770 erau când uniți când neuniți, stabil s-au unit la 1780. Azi au o biserică de lemn de legea greco-catolică, este cam la mijlocul satului și a fost făcută de iobagi și de meșterul ” Petre”, din goroni tăiați din același loc, căci era codru în jur. Azi îi zic Codrișor la dealul din sus de biserică. Biserica e de 12 metri de lungă, 5 lată fără târnațiu; cu turn cam scurt
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
majoritare în Răstoci nu poate fi neglijată. Apoi, ofițerul Racz Andras din Lemniu, ajuns în grațiile austriecilor, după trădarea mișcării curuților, și numit vicecăpitan al Chioarului, a fost dăruit și cu moșia Răstoci. El trebuie să fi stăruit pentru unirea iobagilor și jelerilor săi. 1733: Conscripția ordonată de episcopul Inochentie Micu-Klein consemnează în Răstoci 14 familii greco-catolice, aflate sub păstorirea popii Luca. Parohia aparținea arhidiaconatului Vimei. 1742: Circulația cărților de cult tipărite peste Carpați, e confirmată și de gestul preotului Luca
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
și clopotarul Petru (Hossu), învățător nu este. 1818: În Tabela de impunere a satului Răstoci apar: cantorul Dumitru Hossu și cîrstnicul și clopotarul Petru Hossu, scutiți amândoi de taxa capului. 1820: Era în funcție noul preot „uj pap’’ Văsălie Tohat, iobag. Sesia sa iobăgeasoă e declarată "portio canonica" (parte bisericească) și astfel e scutită de orice impozite. 1826: A fost introdusă matricola pentru evidența născuților, morților și cununaților. 1822-1836: Construirea și pictarea bisericii, care dăinuie și azi — monument arhitectonic de inestimabilă
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
o mănăstire din hotarul satului Stoboru. Documentul este o scrisoare scrisă în română cu caractere chirilice adresată împăratului Iosif al II-lea în anul 1787 de către chiar ctitorul ei. Ctitorul a fost meșterul și zugravul de biserici Urs Broină, locuitor iobag în Stoboru. Urs Broină s-a adresat împăratului cu nădejdia de a salva mănăstirea ridicată în anii din urmă. Acésta m'aș plânge și m'aș jelui înaintea Împěrății tale: Iată Dómne Impĕrate, eu Broină Urs din varmeghia Clujului din
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
de generalul său, Baba Novac. Acesta urmează drumul prin Candreni, peste Mestecăniș, spre Câmpulung și apoi spre Suceava, în urmărirea domnului Moldovei Ieremia Movilă. După anul 1775, Dorna intră sub stăpânire austriacă, împreună cu restul Bucovinei, iar locuitorii din Dorna devin iobagi ai domeniului împărătesc Câmpulung. Faptul generează conflicte care durează aproape un secol. Locuitorilor li se iau drepturile la cârciumărit, pescuit, morărit, li se pus taxe pe fânețe și păduri și sunt obligați să presteze munci neplătite la diferite lucrări edilitare
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
celei de-a doua versiuni, pentru a favoriza popularea zonei limitrofe, trasate la acea vreme pe râul Nistru, Ecaterina II a emis un decret, conform căruia cei care se stabilesc cu traiul aici, capătă statut de oameni liberi, inclusiv foștii iobagi, care devin „slobozi” și „nu pot fi întorși” stăpânilor săi. Astfel, satul a căpătat faima unui loc din care „nu poți fi întors”. În susținerea acestei versiuni vine și denumirea unei alte localități din zonă: Slobozia, adică sat de oameni
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
la 2 noiembrie; pentru familia Popovici- kneazul moldav Alexandru Moruzzi, în 1817; Mazilii și Ruptașii erau numărați la recensămînt separat.Ei erau oameni liberi, față de țărănimea din sat. În anul 186I, în Rusia a avut loc reforma agrara ,eliberarea țăranilor iobagi și împroprietărirea lor cu pămînt.Pentru împroprietărirea țăranilor cu pămînt, în Regiunea Basarabia (așa era numită de ruși Moldova dintra Prut și Nistru) a fost alcătuită o comisie, în frunte cu Viceguvernatorului Regiunii Basarabia, Consilierul Kuțkevici- Kișkin, cu membrii comisiei
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
și în secolul al XX-lea. Rata creșterii populației Rusiei în perioada mai sus-menționată a fost mai rapidă decât a celor mai puternice națiuni (cu excepția Statelor Unite). Terenurile agricole, exploatate prin procedee vechi și puțin productive, a rămas în mâinile foștilor iobagi și țărani ai statului, care formau împreună ca patru cincimi din populația rurală. Aproximativ 20% din terneurile agricole erau ocupate de proprietățile de peste 5.000 ha, dar puține astfel de proprietăți erau lucrate eficient. Agricultura pe suprafețe mici și creșterea
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
șansă de dezvoltare a imperioului era introducerea reformelor în toate domeniile. Alexandru al II-lea a inițiat importante reforme în învățământ, administrația publică, sistemul juridic și în armată. În 1861 el a proclamat emanciparea a aproximativ 20 de milioane de iobagi de pe moșiile private. Comisiile locale, domnate de marii proprietari de pământ, au frânat pe cât au putut aplicarea legii, distribuind loturi reduse și libertate limitată foștilor iobagi. Foștii iobagi au rămas de obicei în comunele rurale și au fost obligați să
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
în armată. În 1861 el a proclamat emanciparea a aproximativ 20 de milioane de iobagi de pe moșiile private. Comisiile locale, domnate de marii proprietari de pământ, au frânat pe cât au putut aplicarea legii, distribuind loturi reduse și libertate limitată foștilor iobagi. Foștii iobagi au rămas de obicei în comunele rurale și au fost obligați să plătească statului rate de răscumpărare pentru o perioadă de până la 50 de ani. În schimb, guvernul a compensat din bugetul statului pe foștii proprietari de șerbi
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
În 1861 el a proclamat emanciparea a aproximativ 20 de milioane de iobagi de pe moșiile private. Comisiile locale, domnate de marii proprietari de pământ, au frânat pe cât au putut aplicarea legii, distribuind loturi reduse și libertate limitată foștilor iobagi. Foștii iobagi au rămas de obicei în comunele rurale și au fost obligați să plătească statului rate de răscumpărare pentru o perioadă de până la 50 de ani. În schimb, guvernul a compensat din bugetul statului pe foștii proprietari de șerbi și de
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
schimb, guvernul a compensat din bugetul statului pe foștii proprietari de șerbi și de terenuri distribuite acestora din urmă. Regimul spera ca cei peste 50.000 de moșieri care stăpâneau peste 1.100 ha vor continua să prospere fără munca iobagilor și vor continua să fie asigure cadre loiale în politică și administrația locală. Guvernul se aștepta ca țăranii să producă suficient de mult pentru consumul propriu cât și pentru export, ajutând astfel la finanțarea cheltuielilor guvernamentale, importurilor și plata datoriei
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
ca țăranii să producă suficient de mult pentru consumul propriu cât și pentru export, ajutând astfel la finanțarea cheltuielilor guvernamentale, importurilor și plata datoriei externe. Niciuna dintre previziunile gvernamentale nu s-au dovedit realiste, mai mult, atât foștii proprietari de iobagi cât și țăranii eliberați au fost nemulțumiți de reformă. Țăranii eliberați au rămas rapid în urmă cu plata la stat a ratelor de răscumpărare, în principal pentru că terenurile pe care le primiseră erau dintre cele mai puțin productive și pentru că
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
urmă cu plata la stat a ratelor de răscumpărare, în principal pentru că terenurile pe care le primiseră erau dintre cele mai puțin productive și pentru că metodele pe care le foloseau pentru cultivarea lor erau înapoiate. Mulți dintre foștii proprietari de iobagi au fost nevoiți să-și vândă moșiile pentru a nu da faliment, dovedindu-se incapabili să-și exploateze pământurile fără munca șerbilor. Plățile compensatorii din partea statului au încetat, în principal datorită încapacității de plată a țăranilor eliberați. După reforma emancipării
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
scopul finanțării micilor fermieri pentru cumpărarea de terenuri agricole, iar în 1885 a înființat Banca Pământurilor Nobilimii pentru a împiedica executarea ipotecilor asupra moșiilor. Regimul a căutat de asemenea să reformeze armate. Unul dintre cel mai importante motive pentru eliberarea iobagilor a fost acela al facilitării creșterii efectivelor armatei regulate permanente și a efectivelor rezerviștilor. Mai înainte de emancipare, iobagii nu puteau fi instruiți militar. Birocrația a reușit să obstrucționeze reforma militară până când războiul franco-prusac din 1870-1871 a demonstrat necesitatea edificării unei
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
a împiedica executarea ipotecilor asupra moșiilor. Regimul a căutat de asemenea să reformeze armate. Unul dintre cel mai importante motive pentru eliberarea iobagilor a fost acela al facilitării creșterii efectivelor armatei regulate permanente și a efectivelor rezerviștilor. Mai înainte de emancipare, iobagii nu puteau fi instruiți militar. Birocrația a reușit să obstrucționeze reforma militară până când războiul franco-prusac din 1870-1871 a demonstrat necesitatea edificării unei armate moderne. Sistemul de recrutare introdus în 1874 de Dmitri Miliutin a stabilit armatei un rol important în
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
ulema" jucau un important rol judecătoresc și se îngrijeau de buna funcționare a școlilor - madrasa. Marea majoritate a populației era "qara xalıq" (oameni negri) - musulmani liberi, care trăiau pe pământurile statului.. Pământurile aristocrației feudale erau locuite și muncite de "çura" (iobagi). Prizonierii de război erau vânduți de obicei ca "qol' (sclavi) în Imperiul Otoman și în Asia Centrală și doar de rareori în hanat. Populația nemusulmană era obligată să plătească un bir special. Hanatul era împărțit în cinci daruğa (direcții): Alat, Arça
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
baza izvoarelor scrise, iar puținele informații eâistente nu oferă certitudini. Date scrise asupra populației avem doar începând cu anul 1512; conform „Registrului de socoteli al domeniului Hunedoara”, în târgul din Hunedoara erau în acel an 196 familii de târgoveți și iobagi, în total 980 de persoane. Probabil numărul era mai mare, deoarece în registru erau trecuți doar cei care plăteau censul. Creșterea polpulației s-a realizat, până în 1948, mai mult ca urmare a șporului natural de populație. Probabil o oarecare mișcare
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
periodic membrilor obștii de Sfatul Bătrînilor, care deasemnea lua hotărîrile importante pentru comunitate. Economia s-a bazat întodeauna pe munca țăranilor liberi, iobăgia a fost cunoscută tîrziu în Maramureș, și chiar atunci era mai degrabă o excepție la curțile cneziale. Iobagii sînt pomeniți mai ales începînd din secolul XV pe domeniile feudalilor străini și a oaspeților regali. Această organizare va duce, odată cu creșterea populației, la fărîmițarea atît de măruntă a pămînturilor prin împărțire între urmași, încît locuitorii satelor, deși liberi prin
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
din Sankt Petersburg. Borodin s-a născut în Sankt Petersburg ca fiul nelegitim al unui nobil georgian, Luka Gedevanishvili, și al Evdokia Konstantinovna Antonova, o tânără rusoaică în vârstă de 24 de ani. A fost înregistrat ca fiul unuia dintre iobagii lui Luka, Porfiry Borodin. Când era copil Borodin a primit o educație bună, inclusiv lecții de pian. În 1850 a început să studieze la Academia de Medicină-Chirurgie din Sankt Petersburg, unde mai târziu a lucrat și predat Ivan Pavlov, și
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
evenimentelor, vezi și "Istoria Rusiei, 1892-1917"." Deși revoltele și răscoalele au reprezentat fenomene obișnuite în Imperiul Rus, tulburările majore au fost rare în deceniile de dinaintea anului 1905. Nemulțumirile politice au apărut și au crescut în continuu de la controversata emancipare a iobagilor din 1861 făptuită de țarul Alexandru al II-lea. Emanciparea a fost incompletă, limitată din punct de vedere juridic și tehnic de despăgubirile pe care erau îndreptățiți să le primească "dvorianstvo" - nobili latifundiari și foști stăpâni de iobagi. Drepturile oamenilor
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
emancipare a iobagilor din 1861 făptuită de țarul Alexandru al II-lea. Emanciparea a fost incompletă, limitată din punct de vedere juridic și tehnic de despăgubirile pe care erau îndreptățiți să le primească "dvorianstvo" - nobili latifundiari și foști stăpâni de iobagi. Drepturile oamenilor de rând erau încă limitate de o serie de restricții și obligații care erau structurate rigid de către apartenanța la o clasă socială anume. Emanciparea a fost doar una dintre schimbările guvernamentale, legale, sociale și economice care au început
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]